După ce a pierdut primul tur al alegerilor prezidențiale, Igor Dodon și echipa lui socialistă par să fi îmbrățișat sloganul „cine minte mai mult acela câștigă”.
Strategia intoxicării electoratului cu falsuri pe bandă rulantă este pusă în practică metodic și tenace. Pliante denigratoare la adresa Maiei Sandu au invadat cutiile poștale din toată Moldova. Găsim acolo o lungă listă de catastrofe care se vor abate peste biata țărișoară dacă Maia Sandu va deveni președinte, ca de pildă: vor fi închise școli, grădinițe, spitale, biserici, țara va fi vândută străinilor, companiilor multinaționale, nu se vor mai plăti pensii și salarii, vom intra în faliment economic, se vor rupe relațiile cu Rusia, ba mai rău, va reizbucni un nou război la Nistru, se va instaura haosul și dezastrul.
Unele din aceste fantasmagorii sunt preluate din arsenalul de fake-uri lansate de Dodon și Plahotniuc în campania prezidențială din 2016, însă noua contribuție a „polit-tehnologilor” ruși și a trolilor locali din solda socialistului e vizibilă. Staful lui Dodon a coborât foarte jos ștacheta luptei electorale, mizează pe trezirea celor mai primitive instincte, fobii, angoase, mizează pe iraționalitate, pe gregaritate, pe lipsă de discernământ – doar așa, pesemne, consideră ei mai pot câștiga aceste alegeri.
Dodon a jignit diaspora după primul tur, numind-o electorat paralel
„Dodon și tabăra ne împing în preistorie, în tribalism, ne propun o existență după legile junglei” – scria mai deunăzi pe rețelele de socializare unul dintre reprezentanții diasporei, al acelei diaspore pe care Dodon a jignit-o după primul tur, numind-o „electorat paralel”, străin de năzuințele și opțiunile moldovenilor din țară, doar pentru faptul că diaspora a votat-o pe Maia Sandu și nu pe el, exponentul sistemului oligarhic, partenerul de afaceri al lui Plahotniuc și subalternul lui Putin, așa cum relevă, o dată în plus, și recenta investigație a jurnaliștilor de la Rise Moldova.
Pliantele calomnioase răspândite de socialiști conțin precizarea că sunt tipărite într-un tiraj de 10 000 de exemplare, „achitate din fondul electoral al candidatului la funcția de președinte Igor Dodon”. Presa a relatat că foile volante au fost tipărite la 6 octombrie. Or, în raportul financiar prezentat de Igor Dodon Comisiei Electorale Centrale la 6 noiembrie cheltuielile pentru tipărirea pliantelor nu sunt indicate.
Pe lângă folosirea unor fonduri nedeclarate, răspândirea acestor calomnii la adresa concurentului electoral ar trebui să intre sub incidența Codului Penal, la capitolul lezarea onoarei și demnității persoanei. Dar cine să aplice Codul Penal? Republica Moldova nu pare să aibă instituții care aplică legea. Sau, mai exact, instituțiile, în vechea tradiție a locului, așteaptă să vadă cine va câștiga scrutinul din 15 noiembrie. Așa încât Dodon și ai lui merg pe vechea zicală: „calomniază, calomniază, până la urmă tot ceva va rămâne”.
Socialiștii presupun că naivitatea, credulitatea moldovenilor va fi fiind suficient de mare cât să-i asigure lui Dodon câteva procente bonus în balanța scorului final. Este, clar, o insultă la adresa electoratului, inclusiv a celui cu simpatii pro-ruse.
Un alt argument care confirmă disprețul socialiștilor față de cetățeni, dar și lașitatea și coruptibilitatea unor aleși locali, sunt declarațiile de susținere a „candidatului independent” semnate de 22 de președinți de raioane și de circa 400 de primari de localități. Aflăm din această compunere delirantă că „Maia Sandu va lichida raionale, satele, spitalele și policlinicile, va vinde pământul corporațiilor străine și pe moldovenii ii va transforma în argați”. În schimb, Igor Dodon – ca să stea moldovenii liniștiți – este „garantul păstrării familiei tradiționale, formate din bărbat și femeie”. Citești și te crucești, vorba românului de pe ambele maluri ale Prutului.
În aceste condiții, refuzul Maiei Sandu de a participa la dezbateri înaintea turului II, alături de Dodon, e un gest de igienă morală și de protejare a imaginii, o decizie care de-legitimează politica făcută cu metode reprobabile. La câte insanități au proferat socialiștii la adresa candidatei PAS la funcția de președinte, secondați de preoțimea filo-rusă din Moldova, mobilizată în apărarea „valorilor tradiționale”, mai rămânea ca Maia Sandu să fi fost acuzată… și de vrăjitorie și am fi aterizat în plin Ev Mediu.
Înaintea turului doi, partida pro-rusă, oligarhia de toate culorile, mafioții scăpați de justiție, aflați în țară sau fugiți în străinătate, își strâng rândurile ca pentru o bătălie decisivă. Dorința acestui conglomerat de penali e să conserve status quo-ul geopolitic, care menține Republica Moldova în „zona gri”, să păstreze rânduielile care au aruncat majoritatea moldovenilor în sărăcie și-n pustiul exodului.
De aceea nu are rost să consumi energie și argumente prea multe pentru a explica miza enormă a scrutinului din 15 noiembrie: stagnare sau evoluție, subdezvoltare sau prosperitate și redresare economică, un trecut și un prezent de umilință sau un viitor mai bun, mai drept, mai echitabil pentru fiecare cetățean al Republicii Moldova.
Alegerea președintelui nu înseamnă automat instaurarea unui regim al democrației și bunăstării, dar este primul pas, indispensabil, fără de care renașterea Moldovei este de neimaginat.
Să sperăm că acest mesaj de mobilizare și responsabilizare îl vor percepe tinerii de acasă care s-au prezentat într-un număr dezamăgitor de mic în turul I. La rândul lor, după ce la 1 noiembrie, au bătut toate recordurile de participare la vot – aproape 150 de mii de oameni! – suntem în drept să așteptăm un aflux și mai mare al concetățenilor noștri din diaspora, duminică, 15 noiembrie, mai ales acum, când ecuația electorală strălucește în simplitatea și în adevărul ei brutal și revelator.
Moldovenii din diaspora percep cu acuitate diferența dintre un stat european și realitatea unui fief al sărăciei și ilegalității, cum a rămas patria lor după aproape 30 de ani de la proclamarea independenței, și par mai deciși ca niciodată să spulbere această discrepanță.
Pe 15 noiembrie, Moldova își va alege calea.
*Opiniile autorului nu reflectă, neapărat, poziția Europei Libere.
