Miracolul de Crăciun a avut în sfârșit loc astăzi, joi 24 decembrie: ceea ce nu fusese posibil în mai bine de patru ani de negocieri s-a reușit într-un maraton de o noapte și o zi, cu ușile închise, la Bruxelles, între negociatorii din partea Europei, Michel Barnier, și Marii Britanii, David Frost.
Anunțul oficial a fost făcut chiar de către șefa Comisiei Europene Ursula von der Leyen. Asta înseamnă că Marea Britanie va ieși definitiv din UE peste o săptămână, pe 31 decembrie, evitând însă situația în care, în absența unui acord tehnic aprobat de ambele părți, s-ar fi ajuns la un haos economic, cu restricții comerciale, taxe punitive și efecte negative imprevizibile pe termen lung.
Se credea chiar că acordul ar fi putut fi semnat încă de miercuri 23, după ce o sursă guvernamentală franceză a vorbit despre «uriașe concesii făcute de Marea Britanie». Londra a cedat în primul rând în multe puncte legate de pescuit, ultimul domeniu important care rămăsese nerezolvat.
“Ready when EU are”
Textul final are peste 2000 de pagini. În capitolul despre pescuit a trebuit să se treacă prin fiecare specie de pește, pentru a decide cotele exacte.
Ambasadorii la UE, în Bruxelles, ai celor 27 se vor reuni acum iminent pentru a valida oficial documentul, care va trimis capitalelor celor 27 de țări membre. Parlamentele celor 27, cel britanic, dar și parlamentul european ar avea de acum, în mod teoretic, exact șapte zile, până pe 31 decembrie pentru a ratifica definitiv tratatul.
Cum asta este imposibil, într-un timp atât de scurt, acordul va intra provizoriu în vigoare pe 1 ianuarie, urmând a fi ratificat retroactiv de toate parlamentele, inclusiv cel european, cât mai devreme la începutul anului.
„Fishy business”
Ultimul punct la care s-a ținut cu încăpățânare, de ambele părți, era clarificarea legală a condițiilor accesului navelor europene de pescuit în apele britanice. Conform acordului final, cotele europene vor fi reduse cu 25% pe următorii 5 ani, după care vor fi renegociate anual, așa cum o cerea Marea Britanie.
Pescuitul reprezintă doar mai puțin de 1% din economia Marii Britanii. Sectorul folosește în schimb multe persoane, uneori familii întregi, în sectoare tradiționale, cu înaltă valoare simbolică.
Ceea ce apăsa însă cel mai mult asupra ambelor părți, atât economic cât și moral, era incertitudinea, faptul că regulile divorțului nu erau clare. Pe plan politic, încheierea acordului aduce o ușurare și credit politic atât lui Boris Johnson, cât și liderilor UE, în special Angelei Merkel, asta având loc, teoretic, încă în timpul președinției germane a UE.
Este evident acum că toată lumea va prezenta asta ca pe un mare succes, în primul rând Boris Johnson. De altfel, comunicatul guvernului britanic spune: „Am preluat din nou controlul asupra monedei noastre, frontierelor, legilor, comerțului, ca și asupra zonelor de pescuit.” Acest din urmă punct fiind de altfel menit a camufla concesiile făcute de Londra pentru a smulge acordul înainte de încheierea anului.
Fapt anecdotic: primăria orășelului flamand Bruges scosese din arhive un document, o cartă semnată în 1666 de regele Carol al II-lea al Anglei, care acorda orașului Bruges drepturi eterne de pescuit în apele Angliei, ca mulțumire pentru azilul ce-i fusese acordat după fuga sa în exil, tatăl său Carol I, fiind executat de Cromwell. Unii juriști puseseră însă la îndoială validitatea astăzi a cartei, deoarece Anglia aceea nu mai există, ea unindu-se între timp cu Scoția.
Pentru a beneficia de pescuit nelimitat în apele acestei țări bazate pe cutumă și tradiții care e Anglia, orașul flamand Bruges ar fi trebuit să aștepte ca Scoția să devină din nou independentă, astfel încât privilegiile acordate de regele Carol II să își recapete validitatea în numele Angliei.
