Când un avion al Forțelor Aeriene ale SUA s-a prăbușit pe 27 ianuarie pe o câmpie, undeva la circa 150 km sud de Kabul, aparatul a fost descris inițial de către guvernatorul provinciei Ghazni din Afganistan ca fiind un avion civil de pasageri.
Talibanii, în schimb, au anunțat de îndată că era un avion militar și că îl doborâseră ei, dar Washingtonul a negat.
Războiul prin comunicate care se contrazic are o lungă istorie. Conflictul din Afganistan este prin asta unul atipic, ba chiar neobișnuit de lung, deoarece se apropie de aniversarea a două decenii de când a izbucnit, imediat după atentatele de la New York din septembrie 2001.
Conflict atipic și prin natura terenului și a felului în care atât forțele SUA cât și cele ale NATO au trebuit să se adapteze, dar și prin felul în care s-au adaptat talibanii înșiși. Afganistanul a trecut de la Evul Mediu, la propriu, unde satele nu aveau (iar multe nu au nici astăzi) electricitate, iar liniile de telefon fix erau inexistente, la o societate la fel de tribală, dar în care toată lumea posedă un telefon mobil, buticurile de internet sunt peste tot, ba chiar, spre deosebire de Iranul vecin, Afganistanul nu cunoaște cenzura internetului, în primul rând deoarece nu dispune de tehnologia pentru a aplica o asemenea cenzură a internetului.
Paradoxul face astfel că Facebook e interzis în Iran, în schimb în Afganistan Facebook este răspândit la fel de mult ca în România. Miniștrii își publică deseori comunicatele pe Facebook, iar talibanii își anunță acolo victoriile și dau interviuri.
În aceste condiții, conflictul din Afganistan a dus la experimentarea unui lanț de noi tehnologii, în special în domeniul comunicațiilor. Pentru a reveni la prăbușirea acelui avion lângă Ghazni, în Afganistan, presa străină a scris despre asta în toate felurile, descriind aparatul ca pe un "jet de afaceri privat modificat", un "avion spion", un avion "de supraveghere electronică" sau un planor pentru "WiFi din cer".
Ce este Bombardier E-11A?
Era vorba în realitate de un avion de tip Bombardier E-11A, de fabricație canadiană. Richard Aboulafia, expert în aviație pentru firma de consulting Teal Group, din Virginia, SUA, a spus pentru Europa Liberă că aparatul era cu totul altceva decât un avion militar obișnuit de supraveghere sau de comunicații.
Acela a fost unul dintre cele patru aeronave Bombardier E-11A achiziționate de Pentagon din Canada și „dotate cu un sistem de transfer de semnale cunoscut sub numele de Battlefield Airborne Communications Node (BACN)”.
BACN este un sistem de comunicații extrem de costisitor, folosit de forțele coaliției internaționale conduse de SUA în Afganistan, sistem informatic complex care traduce, procesează și transmite în timp real comunicațiile de pe front dintre trupele de la sol și avioane.
Sistemul este capabil să transmită comunicații vocale, video, imagini fotografice și alte date între aeronave și trupele de la sol care utilizează adesea tipuri de rețele de comunicații foarte diferite între ele.
Aboulafia spune că zburând la mare altitudine, dincolo de atingerea artileriei talibanilor, E-11A are „o valoare neprețuită” și că îndeplinește funcții de „comandă și control al operațiunilor”, precum și sarcini de comunicare, război cibernetic și supraveghere.
Aboulafia spune că zburând la o altitudine situată dincolo de atingerea oricărei arme a talibanilor, e posibil ca E-11A să fi efectuat „o combinație de funcții de gestionare a frontului, funcții de comunicare și strângere de informații”.
„Practic, un „WiFi din cer” este un mod corect de a-l privi, spune el.
Un 'avion spion' extrem de scump
Aboulafia mai spune că E-11A, proiectat pentru a zbura la o altitudine "mai mare de 13.000 de metri", colectează datele strânse de avioane mai mici din monitorizarea comunicațiilor talibane prin radio sau telefon mobil.
De la altitudinea lui, departe deasupra câmpurilor de luptă și a munților Afganistanului, Aboulafia spune că e posibil ca echipajul E-11A să fi primit și transmis informații obținute din comunicațiile talibane.
Tehnic, a numi E-11A un "jet privat de afaceri" este, de asemenea, corect. E o aeronavă dintre cele mai scumpe, care zboară la o altitudine foarte mare și în care pot urca între opt și 12 persoane”, altfel zis: modelul cunoscut sub numele de Bombardier Global Express.
Unele țări au modificat acest tip de avion pentru a fi utilizat ca ambulanță aeriană militară, avion de transport de marfă sau pentru misiuni speciale de supraveghere militară.
Dezastru pe câmpul de luptă
GlobalSecurity.org, un think-tank specializat în chestiuni militare și de securitate din SUA, spune pentru Europa Liberă că Pentagonul a perfecționat sistemul BACN E-11A ca răspuns la „deficiențele de comunicare” care au dus la un dezastru pe câmpul de luptă pentru forțele americane din nordul Afganistanului, în 2005.
Operațiunea Aripi Roșii (Red Wings), care a implicat forțe SEAL, forțe speciale ale armatei americane și pușcași marini ai SUA - a fost concepută împotriva luptătorilor talibani din districtul Pech din provincia Kunar.
Terenul muntos a împiedicat însă atunci o echipă de recunoaștere SEAL, compusă din patru oameni, să stabilească comunicații fiabile cu centrul lor de comandă.
La câteva ore de la sosirea lor, echipa de patru militari americani SEAL a fost atacată de talibani. În cele din urmă, trei dintre ei au fost uciși.
O grenadă propulsată de talibani a lovit apoi un elicopter Chinook în timp ce acesta încerca să aterizeze cu o echipă de extracție - omorând încă 16 forțe speciale SUA.
Marcus Luttrell, singurul membru supraviețuitor al echipei SEAL inițiale, a descris în detaliu evenimentele în cartea sa din 2007 Lone Survivor. Un film hollywoodian bazat pe cartea lui Luttrell a fost lansat sub același titlu în 2013.
Ce s-a întâmplat cu E-11A?
Armata americană a negat anunțul talibanilor că ei ar fi doborât E-11A în provincia Ghazni, spunând că originea accidentului este necunoscută și în curs de anchetă, dar că nu există niciun semn că avionul ar fi fost doborât.
Aboulafia spune că materialele video arătând epava, postate pe un site web al talibanilor la scurt timp după ce accidentul sprijină acea declarație a Pentagonului.
În loc de un câmp acoperit de resturi împrăștiate, imaginile arată fuzelajul vertical al avionului încă legat de secțiunea cozii - arătând că avionul a efectuat o aterizare forțată, prevăzută în caz de avarie, și nu că ar fi fost doborât de o rachetă sau un foc antiaerian.
Imaginile arată partea de sus a avionului complet arsă. Dar sunt puține semne de foc pe partea inferioară a avionului.
Asta întărește o declarație a unui oficial al guvernului provincial afgan care a spus că avionul a luat foc abia după ce a lovit solul.
Aboulafia spune că nu este clar dacă avionul a ars din cauza unei avarii sau dacă vreunul dintre membrii echipajului său a declanșat un mecanism de autodistrugere după aterizare pentru a se asigura că echipamentul de înaltă tehnologie nu va cădea în mâinile talibanilor, dintre care mai mulți au ajuns la fața locului la scurt timp după accident.
Va fi însă o prioritate maximă pentru Pentagon pentru a împiedica transferul sistemului BACN în Iran sau Rusia, unde programe de blocare ar putea fi apoi dezvoltate pentru a dezactiva sistemele de comunicare pe câmpul de luptă între trupele terestre ale SUA și centrele lor de comandă.
Imaginile video realizate de talibani în apropierea epavei arată două cadavre calcinate. Pentagonul a anunțat, pe 28 ianuarie, că forțe speciale americane, folosind elicoptere au recuperat cele două trupuri și cutia neagră a avionului la câteva ore după accident. Într-o declarație, Departamentul Apărării al SUA a adăugat că acele forțe americane au distrus și resturile aeronavei.
Purtătorul de cuvânt al talibanilor, Zabiullah Mujahid, a declarat, pe 28 ianuarie, că luptătorii din guerrillă au numărat șase cadavre la locul accidentului.
Oficialii americani neidentificați au fost citați inițial spunând că avionul transporta mai puțin de cinci persoane când s-a prăbușit. Ulterior, oficiali militari ai SUA au declarat că în avion se afla doar echipajul, compus din cele două persoane care au fost ucise.
