Un articol semnat de Laurențiu Pleșca este preluat de site-ul Spotmedia.ro. Autorul prezintă succesiunea încercărilor Maiei Sandu de a ajunge la alegeri anticipate și constată că Igor Dodon ar fi autorul mișcării care a dus la desemnarea lui Igor Grosu ca viitor premier. Liderul socialiștilor ar fi pus la cale retragerea surpriză a Marianei Durleșteanu din poziția de candidat de premier din partea PSRM chiar în timpul negocierilor președintei Maia Sandu cu partidele politice.
Și tot el ar fi artizanul înțelegerii ca Igor Grosu să fie votat în parlament...
Numai că, socotește Laurențiu Pleșca, nu va fi un guvern cu viață lungă. Pe fondul pandemiei, mai spre toamnă socialiștii vor spune că guvernul nu a reușit nimic și, având majoritate, îl vor demite, cum au procedat și cu guvernul condus de Maia Sandu.
Pe blogurile Adevărul, analiza Mariei Caimeanu, realizată în cadrul LARICS, discută cazul Navalnîi. Opinia sa este că „mişcările subversive conduse de Alexei Navalnîi (din 2008 încoace) reflectă slăbiciunea democraţiei ruse”. Moscova încearcă să-și nege implicarea în tentativa de asasinare a lui Navalnîi, dar, scrie analista LARICS, „măsurile luate în acest caz (arestarea lui Navalnîi şi a apropiaţilor lui, arestarea protestatarilor, discreditarea Occidentului etc.) reflectă doar complexul de insecuritate al Federaţiei Ruse pe care îl are în contextul restabilirii noii ordini mondiale. De data aceasta nu mai poate avea calitatea de hegemon pe care o avea în perioada de graţie a Războiului Rece. De data aceasta, «la masă» alături de SUA nu este Rusia, ci China, care îşi consolidează şi impune cu paşi repezi dominaţia pe plan internaţional”.
Ambasada Rusiei la București e impacientată de deciziile pe care le-ar putea lua Parlamentul României. Ar putea reveni de pildă la „examinarea proiectului de lege care vizează instituirea unor sancțiuni în privința cetățenilor străini responsabili pentru încălcarea gravă a drepturilor omului”. Adrian Nicolae citează în Gândul din comunicatul reprezentanței diplomatice ruse la București: „un astfel de demers al parlamentarilor români nu este altceva decât o «minge la fileu» ridicată Statelor Unite ale Americii”. În schimb, aleșilor li se recomandă agenda Moscovei cu ”punctelor fierbinți” de urmărit: „investigarea crimelor militarilor americani și ale angajaților companiilor militare private implicate în moartea a sute de mii de civili nevinovați în Irak, Afganistan”, apoi situația din Libia, Siria, Somalia, Yemen, povestea „închisorilor secrete” ale CIA din Europa, aglomerația din închisorile americane, pedeapsa cu moartea în America, „brutalitatea poliției americane, căreia îi cad victime, anual, până la o mie de afroamericani”.
În fine, parlamentarii români s-ar mai putea ocupa de drepturile susținătorilor condamnați ai „vestelor galbene” din Franța, ale organizatorilor referendumului din Catalonia, precum și de „drepturile victimelor genocidului cultural și lingvistic al populației de limbă rusă din Ucraina”.
Ce făcea până acum Secția Specială va face de acum încolo Consiliul Superior al Magistraturii...
Ioan Stanomir scrie pe site-ul Contributors despre soluția de compromis decisă în interiorul coaliției de guvernare de la București pentru desființarea Secției Speciale de investigare penală a magistraților. Votul favorabil dat în Comisia Juridică devine astfel un vot pentru continuarea practicilor din epoca Liviu Dragnea. „Desfiinţarea Secţiei Speciale, scrie Stanomir, nu înseamnă abolirea politicii intimidărilor şi privilegiilor, ci doar renunţarea la un organism ce devenise impopular: ceea ce se conservă este mecanismul destinat să protejeze clientela din magistratură a acelei grupări care a fost aliata activă a domnului Dragnea”. Mai pe românește, ce făcea până acum Secția Specială va face de acum încolo Consiliul Superior al Magistraturii.
