„Atacul militar pe scară largă în Ucraina este un proiect de primă importanţă pentru Kremlin şi Rusia lui Putin deoarece are o valoare de întrebuinţare multiplă. (…)ar rezolva multiple probleme ale Rusiei: deturnarea atenţiei de la problemele interne (…), ca și nevoia de a soluţiona problemele socio-economice majore ale Crimeii ocupate – furnizarea de apă, declinul turismului în peninsulă (…)principala ocupaţie a localnicilor; un asemenea atac ar valorifica şi vulnerabilitatea creată de diviziunile internaţionale şi de preocupările majorităţii statelor pentru probleme interne – procese electorale complexe, problema refugiaţilor, problemele legate de terorism” etc. Am citat un fragment din analiza realizată de directorul Serviciului de Informaţii Externe al Ucrainei, Valerii Kondratiuk, publicată în presa ucraineană și reluată pe site-ul Ambasadei Ucrainei la Bucureşti. Iulian Chifu o prefațează și o prezintă pe blogul său de la Adevărul. Esențial este că, potrivit documentului, „Obiectivul strategic al Rusiei este (…)aducerea Ucrainei înapoi în sfera de influenţă totală a Moscovei, eliminarea identităţii naţionale a ucrainenilor – prin «frăţia slavă» şi «apartenenţa la Lumea Rusă» - (…) încheierea existenţei suverane a Ucrainei”.
Două comentarii se ocupă de proaspătul lider al Partidului Social-Democrat, Marcel Ciolacu, ales sâmbătă președinte în cadrul unui Congres desfășurat online. Pe site-ul spotmedia.ro, un cititor, care semnează Mihai Oprișor, îi face portretul lui Ciolacu: s-a spus că e „un politician mediocru, nehotărât, care gafează, care nu poate ține un discurs după mintea lui”. Probabil că da, dar are și calități: „e perseverent, are o șiretenie nativă, nu se pripește, are răbdare și acționează nemilos atunci când e sigur de reușită”. Și știe și cu cine să se însoțească, dovadă cooptarea lui Paul Stănescu în noua conducere a PSD. Până acum, Ciolacu a izbutit să-i facă să se retragă din prim-plan pe oamenii lui Liviu Dragnea ; „talibanii antijustiție abia dacă se mai aud prin Parlament” ; apoi felul în care a abordat relația cu Partidul Național Liberal : „A tăcut, a răbdat și încet, încet, și-a consolidat poziția în partid”. „Acum, când situația sa în partid s-a limpezit, a inițiat moțiunea de cenzură pentru a face din Guvernul Orban un guvern interimar, lipsit de putere politică, lucru ce folosește partidului în perspectiva alegerilor”. Dar PSD nu va ajunge la guvernare, iar în opoziție va fi măcinat din nou de lupte interne.
Celălalt comentator care se ocupă de liderul PSD este Sebastian Lăzăroiu, de la ziare.com, crede dimpotrivă că noua echipă de la vârful PSD se pregătește conștient de opoziție, altfel nu-și va putea atinge obiectivele pe termen mai lung : „reconectarea (…) la valorile europene, evitarea derapajelor anti-democratice, ținerea în frâu a instinctelor populiste înainte de alegeri. Asta ar trebui sa se întâmple chiar de mâine”. Ar urma „curățarea partidului de național-comunismul păgubos (moștenit pe filiera PRM), promovarea valorilor stângii moderne, atragerea unor categorii noi de electorat (clasa de mijloc) ”. Așadar, tot spectacolul cu moțiunea de cenzură ar fi o simplă operațiune de „camuflaj”, înainte ca PSD să se recompună în opoziție.
