Se împlinesc 30 de ani de la proclamarea independenței R. Moldova. În 1991, România, ieșit deja de mai bine de un an din comunism, era prima țară care să recunoască independența și să stabilească relații speciale de cooperare cu Chișinăul. După trei decenii însă, România este în NATO și Uniunea Europeană, iar R. Moldova rămâne cea mai săracă țară din Europa, un decalaj, care în opinia istoricului Gheorghe Cojocaru se explică prin „lipsa de busolă” a politicienilor de la Chișinău.
Gheorghe Cojocaru: „În urma unei discuții telefonice de la începutul acestei săptămâni între noul prim-ministru al Republicii Moldova, Natalia Gavriliță, și prim-ministrul României, Florin Câțu, s-a decis ca cele două guverne să inițieze pregătirea unei ședințe comune de guvern la Chișinău în timpul apropiat. Asemenea ședințe comune ale celor două guverne au devenit o practică tot mai rară în ultimii ani, mai ales după ce instituțiile de stat de la Chișinău au fost capturate de regimul oligarhic al lui Vlad Plahotniuc sau după ce Igor Dodon a preluat întreaga putere în stat odată cu debarcarea Maiei Sandu de la guvernare în 2019.”
Europa Liberă: Intenția aceasta probabil semnifică reanimarea bunelor relații sau intrarea într-o fază nouă. Cu această ocazie, vreau să vă întreb, când a fost pusă borna kilometrică zero în relațiile cu România, pe vremea sovietică, probabil, nu?
Gheorghe Cojocaru: „Da, într-adevăr, colaborarea frățească între cele două maluri de Prut a început încă din ultimii ani de existență a fostei Uniuni Sovietice a lui Mihail Gorbaciov. Pentru a facilita apropierea economică între cele două maluri ale Prutului, în martie 1991, să amintim, la Iași a fost fondată Camera de Comerț și Industrie România – Republica Moldova. Trei decenii în urmă, la 6 august același an, Chișinăul era vizitat de prim-ministrul Petre Roman, prilej cu care erau semnate primele documente oficiale la nivelul șefilor de guvern – Acordul interguvernamental cu privire la colaborarea economică și schimburile comerciale bilaterale și Acordul privind Comisia interguvernamentală de colaborare economică, comercială și tehnico-științifică. Semnificația acestor acorduri, după cum declara prim-ministrul de la Chișinău, regretatul Valeriu Muravschi, consta în edificarea unor relații prioritare cu România și în tendința de integrare europeană a Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Vreau să vă întreb, cum explicați faptul că azi, la împlinirea a trei decenii din momentul în care se făceau primii pași spre o deschidere către lumea externă și la București, și la Chișinău, constatăm că România - în componența Uniunii Europene și membră a Alianței Nord-Atlantice - are un standard de viață care a crescut exponențial, în timp ce Republica Moldova, spun statisticile oficiale, n-a atins încă nici măcar nivelul de viață de până la 1990?
Gheorghe Cojocaru: „Da, pe fondul istoriei europene de succes a României, istoria eșecului Republicii Moldova se explică, înainte de toate, prin lipsă de busolă, clarviziune și intuiție din partea clasei politice de la Chișinău și prin cramponarea de trecut. În loc să valorifice de la bun început relația fraternă cu România, din cercurile oficiale de la Chișinău adeseori au răsunat injurii și acuzații românofobe, la dosul cărora avuția națională intra cu mai multă ușurință, bucată cu bucată, în buzunarul larg al mai-marilor zilei.
Rezultatele alegerilor parlamentare anticipate din acest an, coroborate cu datele colaborării în diverse domenii între cele două maluri de Prut ca și cu datele sondajelor de opinie, par să confirme că societatea devine imună la speculațiile românofobe și că statul român și-a adjudecat statutul pe care îl merită pe solul basarabean.
Vezi și pagina specială: Moldova, 30 de ani de independență
Trebuie să spunem că, din punct de vedere istoric, România este patria istorică a oamenilor din Republica Moldova, tot așa cum, spre exemplu, a fost Germania occidentală pentru fosta Republică Democratică Germană sau cum Turcia este țara-mamă pentru o altă fostă republică sovietică, Azerbaidjan, astăzi stat independent și suveran.
Este un dat istoric, un câmp de gravitație și, totodată, o sursă puternică pentru sprijinirea pe diverse planuri a cooperării cu noua guvernare de la Chișinău și a parcursului său european.”
