Au fost martorii unor procese epocale, care i-au însuflețit, i-au făcut să spere, să se bucure: se anunța o lume nouă și viața lor avea să se schimbe.
Destrămarea imperiului comunist și dobândirea independenței Republicii Moldova, „podurile de flori” de la Prut, relansarea culturii naționale, redobândirea cetățeniei române, călătoriile fără vize în spațiul comunitar, libertățile civice și politice sunt partea luminoasă a schimbărilor de după 1989. Tot aici adăugăm și vizitele încurajatoare ale înalților demnitari occidentali, președinți și prim-miniștri ai unor state civilizate, care prin prezența lor la Chișinău au repus Moldova pe harta lumii.
Din nefericire, există și partea umbroasă a epocii post-sovietice. Separatismul transnistrean, obstrucționismul găgăuzilor, și lenta degradare internă: sărăcia endemică, aparent incurabilă, a marii majorități a populației, corupția care a înflorit sub guvernările mafiote și pro-ruse. Pandemia din ultimii doi ani și jumătate, iar acum războiul din Ucraina, care a adus pe muchie de cuțit independența, viitorul democratic și european al acestui ținut.
Biroul Național de Statistică de la Chișinău a dat de curând publicității cifra reală a locuitorilor Moldovei, calculată după o metodologie îmbunătățită. Noua evaluare demografică, realizată cu susținerea Fondului Națiunilor Unite pentru Populație și a „Swiss Cooperation in Moldova” relevă, șocant, un număr de doar 2,6 milioane de oameni. Adică mai puțin decât au consemnat toate recensămintele de până acum.
Exodul în străinătate, care a cunoscut cifre variabile în ultimele decenii, dar a rămas semnificativ, mortalitatea ridicată și natalitatea scăzută sunt cauzele scăderii demografice în Moldova. Depopularea se vede cu ochiul liber la doar 50 de kilometri de Chișinău: sate pustii, cu puține ferestre luminate pe timp de noapte, ogrăzi căzute în paragină, școli lăsate într-o rână, cu acoperișul spart și tocurile de la uși smulse, case de cultură care arată ca după o invazie.
Avem o criză demografică fără precedent, spun specialiștii, mai mare decât în cei mai negri ani ai foametei și deportărilor staliniste.
De ce pleacă oamenii, de ce în Moldova speranța de viață e mult mai mică decât în statele dezvoltate? Răspunsurile se cunosc. De vină sunt „politicile de pradă” ale guvernărilor anterioare, cinice, corupte, lipsite de viziune pe termen lung, preocupate de înavuțirea personală, nu de binele țării. Dar e și un fenomen „natural”, prezent în Europa și în lume, al migrației forței de muncă spre zone mai favorabile vieții și afirmării profesionale.
Medicina este unul din domeniile cele mai afectate de migrație. Nu doar spitalele din centrele raionale, unde se înregistrează o lipsă de cadre de 30%-40%, dar chiar și în policlinicile din Chișinău situația e alarmantă: programările la consultații se fac tot mai greu, foarte mulți doctori lucrează prin cumul în câteva instituții medicale sau la privat.
Criza demografică a lovit puternic și educația. Optimizarea școlilor la țară are deja un istoric de peste zece ani – sunt tot mai puțini copii. Numărul studenților e în scădere de asemenea: de la 128 de mii în 2006, s-a ajuns la sub 50 de mii în 2022. Și prognozele nu sunt deloc optimiste.
Moldova suferă o continuă erodare și poluare a solului și apelor. În orașele mari, la orele de vârf, aerul e irespirabil. Criza de energie a accelerat defrișarea spațiului forestier. Ieri, 31 ianuarie, președinta Maia Sandu a discutat cu reprezentanții întreprinderilor silvice, cu șefii de la agenția Moldsilva și de la Ministerul Mediului un Program național de împădurire, care prevede plantarea arborilor și reabilitarea vegetației forestiere pe o suprafață de cel puțin 145 de mii de hectare în următorii zece ani.
Dacă nu ar fi sprijinul bugetar din partea partenerilor occidentali, Moldova ar intra în colaps...
Actuala putere a moștenit o țară devastată, pe care încearcă să o „cârpească” din mers. Adoptă măsuri pentru întărirea economiei și sporirea plăților sociale, pentru redresarea mediului, dar atâta timp cât războiul din Ucraina continuă și are un final imprevizibil, iar criza energiei se menține, cu întregul ei cortegiu de scumpiri la servicii și produsele de bază, vom avea o competiție istovitoare între înmulțirea în cascadă a problemelor și capacitatea guvernului de a le gestiona, păstrând statul pe linia de plutire. Dacă nu ar fi sprijinul bugetar din partea partenerilor occidentali, Moldova ar intra în colaps, ar falimenta pur și simplu, o recunosc și oficialii de la Chișinău.
Ar trebui neapărat să existe un punct „zero”, de la care să înceapă revirimentul, reconstrucția, dezvoltarea. „Ar trebui, dar să nu ne scape!”, glumesc amar moldovenii, apăsați de povara grijilor cotidiene.
Punctele de vedere exprimate în acest articol nu reprezintă neapărat poziția postului de radio Europa Liberă.
