Dacă spuneam acum câteva luni că lucrurile se precipită în această parte a lumii, atunci din 21 septembrie încoace istoria a intrat într-un iureș amețitor. Țara lui Putin este precum troika rusească din „Suflete moarte”, romanul lui Gogol: aleargă nebunește, răspândind groază în jurul ei, și nimeni nu știe încotro, când și unde se va opri. Mobilizarea parțială decretată de la Kremlin, ca urmare a eșecurilor militare usturătoare din Ucraina, va conduce la o escaladare a războiului.
Este uluitor cum procedează rușii: ocupă prin agresiune armată regiuni din Ucraina, apoi organizează așa-zise referendumuri – umblă cu urna mobilă din casă în casă, sub paza unor soldați înarmați care să asigure „votul corect” –, apoi proclamă regiunile anexate „teritoriu rusesc” și declară că încercarea de a le dezocupa va fi considerată un atac la adresa Rusiei, care poate răspunde printr-o lovitură nucleară. Iată ce spune Medvedev, încrâncenatul ex-președinte al Rusiei, care îl concurează pe Putin la capitolul amenințări apocaliptice.
„Rusia are dreptul de a folosi arme nucleare, în cazuri prestabilite și în strictă conformitate cu fundamentele politicii de stat... Dacă amenințarea la adresa Rusiei depășește limita de pericol stabilită, va trebui să răspundem, fără să cerem permisiunea nimănui”.
Ce s-ar alege din planeta asta dacă și alte țări posesoare de arme nucleare ar gândi la fel și ar invoca dreptul la prima lovitură?... Este incredibil unde s-a ajuns: spectrul înfrângerii în Ucraina îl poate face pe Putin, tot mai încolțit, să atace cu bombe nucleare, după principiul „oi muri eu, dar îi trag și pe ceilalți după mine!”
Decretul de mobilizare a provocat în Rusia o adevărată psihoză colectivă. Torentul de bărbați tineri, întins pe zeci de kilometri, care încearcă să treacă în Georgia – țară pe care o considerau până mai ieri ostilă, iar azi îi cerșesc adăpostul – ne aduce aminte de șirurile de refugiați din Siria, care încercau să ajungă în Europa Occidentală ca să scape de război. Ce glumă sinistră a istoriei! Cineva făcea pe rețelele sociale constatarea (ironică, evident) că rușii sunt primul popor din lume care fuge din țara sa nu pentru că au fost atacați ei, rușii, ci pentru că țara lor a invadat un alt stat...
Această maree rusească „pacifistă”, ce răbufnește peste marginile Federației, mobilizarea decretată de Putin ridică serioase probleme pentru guvernele țărilor din Europa de Est și Centrală. Își face griji justificate și Republica Moldova.
Luni, 27 septembrie, președinta Maia Sandu a prezentat deciziile Consiliului Suprem de Securitate, întrunit sâmbătă, 24 septembrie. Să amintim câteva: nevoia de informare și instruire a populației în cazul unui accident nuclear, calificat drept „puțin probabil, dar nu imposibil”; acțiuni de gestionare a unei eventuale creșteri a numărului de refugiați; aprovizionarea Moldovei cu energie din surse alternative; descurajarea încorporării transnistrenilor în armata rusă și posibilitatea revocării cetățeniei moldovenești ca pedeapsă pentru cei care se vor înrola de partea agresorului, a Rusiei.
Sunt decizii necesare și oportune, întrebarea este în cât timp și cât de eficient vor fi puse în practică? De pildă, cum vor fi eliminate tentativele de destabilizare internă?
Maia Sandu a făcut referire în briefingul său de presă la activitatea subversivă a unor agenți locali, la corupții fugiți din Republica Moldova care instigă oamenii, amplifică tensiunile sociale, făcând jocul Rusiei.
„Răzmerița” fugarului Shor la Chișinău e în plină desfășurare. Oamenii plătiți de acesta au încercat să-și instaleze corturile și în curtea președinției, tupeul lor e fără margini, iar poliția nu e suficient de hotărâtă să-i aducă la ordine și aruncă priviri peste umăr, așteptând indicații.
Cum s-a mai spus: nimeni nu pune la îndoială dreptul cetățenilor de a protesta, Republica Moldova e un stat democratic, nu e Rusia lui Putin. Doar că aici vorbim despre un pericol la adresa siguranței naționale: organizatorii grevei își propun răsturnarea actualei guvernări și instalarea unui regim prorusesc în Moldova, care să-i scape de justiție.
Fruntașii protestatarilor din fața Parlamentului evită să răspundă la întrebarea ce cred despre războiul din Ucraina și despre consecințele lui asupra Republicii Moldova. Acești indivizi au o agendă fixă și nu-și vor strânge corturile până nu le vor face semn patronii de peste hotare.
Ezitarea autorităților de a adopta măsuri mai drastice relativ la acești provocatori ar putea avea cel puțin două cauze. Prima: complexul de a nu fi acuzate că se comportă nedemocratic. A doua: teama de a nu-i provoca pe ruși: nimeni nu știe ce se va întâmpla cu gazul după 1 octombrie, va fi oprit sau nu. Evacuarea „trupelor lui Shor” va stârni imediat canonada propagandei de la Moscova, care stă cu ochii pe evenimentele de la Chișinău. E nevoie de alte acțiuni, cum ar fi blocarea surselor de finanțare a „protestului”, amintite de șefa statului.
Mihailo Podoleak, consilierul președintelui Zelenski, într-un interviu recent pentru o televiziune din Chișinău, se mira că în Republica Moldova chiar și după crimele rusești de la Bucea, Izium, Mariupol, Harkov și din atâtea alte localități, mai sunt oameni care susțin partide pro-moscovite. Domnul Podoleak n-ar trebui să se mire. Așa arată Republica Moldova după decenii de rusificare și prin „contribuția” clanurilor post-sovietice, care au guvernat acest stat în ultimii 30 de ani ca niște elite de pradă.
O agresiune rusească asupra Republicii Moldovei, cel mai probabil, ar produce „efectul Crimeea-2014” și doar rezistența eroică a Ucrainei o apără de anexare. Conștientizarea acestei vulnerabilități la vârful puterii e abia la început. Discursul decidenților de la Chișinău în materie de securitate evoluează prea lent, e lungă trena prejudecăților. Până nu „mută” Maia Sandu niște piloni pe acest teren strategic, nimeni de la guvernare nu pare să îndrăznească mai mult.
Am vrea să credem că prudența, circumspecția autorităților ascunde planuri serioase de reziliență, scenarii bine elaborate, dar ar putea fi doar inerție și teama asumării de responsabilități, vorbesc unii sceptici. Rămâne de văzut.
Punctele de vedere exprimate în acest acest articol nu reprezintă neapărat poziția postului de radio Europa Liberă.
Live Briefing | Război în Ucraina
Briefing-ul Europei Libere prezintă și analizează ultimele evoluții ale invaziei rusești în Ucraina și ale ripostei date de ucraineni, dar și reacția internațională.
