Turneul diplomatic al președintei Maia Sandu în Japonia și în Statele Unite, discursurile, întâlnirile la nivel înalt, interviurile oferite unor influente rețele media și, nu în ultimul rând, titlurile și premiile ce i-au fost acordate pe durata acestor vizite reprezintă o bună șansă de a aduce în raza observatorilor internaționali statul moldovean cu realitățile lui complicate.
Războiul din Ucraina, tragedia pe care a provocat-o au făcut ca lumea, Occidentul, să redescopere Republica Moldova pe harta sud-estului european și să aprecieze eforturile actualei guvernări de a menține cursul pro-occidental al țării în pofida slăbiciunii statului și activităților de sabotaj ale Rusiei.
„Un raport recent spune că Moldova este un punct luminos al democrației într-o lume care se îndreaptă spre autocrație”, observa Christiane Amanpour în interviul pe care i l-a solicitat șefei statului moldovean.
Președinta Maia Sandu confirmă această metaforă a jurnalistei americane cu argumente care se circumscriu așteptărilor interlocutorilor săi occidentali: „Moldova este o țară liberă și are dreptul să-și decidă soarta de sine stătător, nu e treaba Rusiei să hotărască ce model de dezvoltare să urmăm”.
Mesaje la fel de importante a formulat președinta Republicii Moldova într-un interviu acordat unui alt post, de data aceasta din vestul Europei, care emite și în limba română.
„Toate crizele prin care am trecut am reușit să le trecem doar datorită sprijinului României. Vorbesc foarte serios. Altfel nu cred că ne-am fi descurcat. (...) Interesele R. Moldova sunt promovate cu aceeași intensitate de către București, așa cum sunt promovate de către Chișinău, de către noi. (...) Fără sprijinul României, ar însemna să devenim și mai vulnerabili și să ne pierdem șansa de a rămâne parte a lumii libere.”
Relația cu România este capitală, este strategică, indiferent dacă dialogul se menține în limitele aspirațiilor europene sau dacă s-ar avansa varianta reunirii teritoriale a celor două state – văzută de mulți moldoveni ca singură soluție pentru a împiedica instaurarea unui regim prorusesc la Chișinău.
Mesajele președintei Maia Sandu sunt corecte, punctează în marja politicii „ca artă a posibilului”, a unui posibil care însă are nevoie de voință pentru a se materializa, pentru a deveni certitudine. Totodată ideile sale ajută Vestul să își cristalizeze o viziune clară asupra Republicii Moldova și s-o ajute să reziste.
Dar cât de corect sunt receptate aceste mesaje de cetățenii moldoveni?... Ei aderă în măsura în care actuala putere le asigură condiții de supraviețuire, or aici sunt marile dileme.
Lipsa de mijloace a determinat Ministrul Finanțelor să anunțe că în aprilie 2023 pensiile vor fi indexate cu doar 14%, mai puțin decât nivelul inflației. Proiectul de buget pentru 2023, votat în prima lectură în parlament, prevede 64,9 miliarde de lei venituri și 83,2 miliarde de lei cheltuieli. Deficitul de 18,3 miliarde va trebui acoperit din surse interne și externe.
Moldova va intra în 2023 cu riscuri mari și în sectorul energetic. Responsabilii din guvern nu pot spune dacă acordul cu Transnistria separatistă pentru furnizarea energiei electrice va funcționa ireproșabil. Nu există garanții, comportamentul rușilor este imprevizibil. Primele facturi indică compensații substanțiale oferite celor mai vulnerabile categorii de populație, dar cât de sustenabile vor fi aceste ajutoare de stat în cazul în care energia se va scumpi din nou nimeni nu știe.
Moldova trebuie să se gândească și la fortificarea sectorului de apărare și, e drept, în ultimele zile se observă o intensificare a dialogului cu NATO. Totuși exisă încă destulă timiditate când vine vorba să se discute despre o eventuală aderare la Alianța Nord-Atlantică. Societatea nu este pregătită, spun guvernanții. De fapt n-ar fi fost niciodată pregătită. Abia războiul din proximitatea Republicii Moldova, penele de curent, rachetele căzute pe teritoriul național, amenințările cu invazia, cu reconstituirea Uniunii Sovietice, au creat circumstanțe pentru o schimbare de mentalitate în sfera apărării naționale.
„Pentru România opțiunea de securitate este una culturală”, spunea ieri, 13 decembrie, la o emisiune TV, profesorul Valentin Naumescu de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Pentru Republica Moldova este la fel. Vorbim despre apartenența la o civilizație, despre memorie, despre convingeri. Or, moldovenii încă ezită, moldovenii încă nu s-au lămurit. Doar că războiul nu te întreabă dacă ai evoluat cultural suficient încât să nu ai dubii în ce privește identitatea și opțiunea ta de securitate.
Peskov, purtătorul de cuvânt al lui Putin, tocmai i-a transmis președintelui ucrainean: dacă vrea pace, să cedeze teritoriile a căror anexare o revendică Rusia, să nu se cramponeze de himere, să recunoască „realitatea din teren”. Așadar, Rusia anexează teritorii străine prin ocupație militară, creează „noi realități”, apoi declară că va accepta negocieri de pace doar prin recunoașterea acestor realități artificial și abuziv încropite. Dreptul internațional, suveranitatea statelor, acordul final de la Helsinki – uitați de toate astea!
„Noile realități” ale agresorului sună ca un avertisment pentru toți ex-sovieticii și cere o replică mult mai fermă, o extindere a posibilului, o strategie clară de securitate. Posibilul a devenit necesitate vitală.
Timp de 30 de ani Republica Moldova și-a construit identitatea prin opoziție față de România, față de Europa, prin opoziție față de NATO. Cunoașteți vocabularul: „limba moldovenească”, „neutralitate”, „Moldova - Elveția răsăritului”, „mielul blând”, „puntea dinte Est și Vest”, „să trăim bine cu toată lumea”, „capul plecat sabia nu-l taie”...
Toate aceste mituri au adus-o în situația de a fi următoarea în „meniul” lui Putin. Din fericire, Ucraina rezistă și oferă Republicii Moldova șansă să se schimbe, să fie ceea ce a refuzat până acum, adică „parte a Lumii libere”.
Punctele de vedere exprimate în acest articol nu reprezintă neapărat poziția postului de radio Europa Liberă.
