Era limpede că o organizație bazată pe structuri militare din 30 de țări, cu tradiții și mecanisme de organizare diferite, nu fusese concepută pentru a se confrunta cu o pandemie.
Sigur, NATO caută să convingă că funcționarea sa nu este câtuși de puțin afectată de pandemie. Un întreg portal internet, NATO and COVID-19, e dedicat în întregime operațiunilor, inclusiv umanitare, pe care organizația le desfășoară în cadrul luptei împotriva maladiei. O altă pagină oferă reportaje speciale legate de Covid, ba chiar marți, 11 mai, forțele NATO din țările baltice au efectuat manevre de tancuri în Letonia.
Dintre cele 30 de țări din NATO (ultima primită fiind Macedonia), 21 fac parte în același timp din Uniunea Europeană (care are 27 de membri). În aceste condiții, este limpede că anumite resurse, precum infrastructura, transportul, telecomunicațiile, pot fi alocate astfel încât să poată servi ambelor structuri.
Asta s-a văzut, de pildă, atunci când Uniunea Europeană a avut nevoie de sprijinul NATO atunci când a trebuit să patruleze în Marea Mediterană încă de la începutul crizei refugiaților.
NATO la rândul său, Organizația Nord Atlantică, a fost prinsă parțial pe nepregătite. NATO și-a redus principalul exerciţiu militar din acest an, „Defender-Europe 20”, la care urmau să participe 37.000 de militari, în șase ţări europene, fiind reduse în special trupele americane, din pricina epidemiei de coronavirus.
S-a crezut chiar, vreme de câteva zile, că manevrele vor fi anulate, ceea ce ar fi fost un eșec simbolic pentru cea mai mare alianță militară de pe planetă.
Aceste manevre, cele mai mari planificate de NATO în acest an, urmau să fie efectuate în șase ţări europene: Olanda, Germania, Polonia, Lituania, Letonia şi Estonia.
În principiu, manevrele, indiferent sub ce formă vor avea loc, ar trebui să simuleze capacitatea de apărare a Europei în fața unui agresor care nu poate fi altul decât Rusia.
Recent, într-un comentariu publicat de CNBC, Frederick Kempe, directorul Atlantic Council, unul din cele mai influente think tanks din SUA, pusese întrebarea de ce nu ar interpreta NATO faimosul art. 5 din carta sa, cel care spune că un atac împotriva unui membru al Alianței este un atac împotriva tuturor, astfel încât apărarea colectivă să se aplice și pandemiilor. Până la urmă, virusul a infectat sute de mii de cetățeni ai NATO și a omorât zeci de mii de oameni din țările NATO. Nevoia unui gest de solidaritate e mult mai mare acum decât după atentatele de la New York din 2001.
Un asemenea gest de solidaritate cu Europa, fie și în cadrul NATO, ar duce la repararea relațiilor transatlantice, greu puse la încercare în ultima vreme.
