La sfârşitul acestei luni, mai exact pe 25 mai, o reuniune a liderilor din ţările NATO va avea loc la Bruxelles, în noul sediu al Alianţei. Preşedintele Statelor Unite, Donald Trump, care şi-a anunţat deja participarea, ar putea profita de această vizită pentru a-şi prezenta poziţia față de creşterea până la nivelul de 2% din PIB, agreată la summitul NATO din Ţara Galilor, a cheltuielilor militare la nivelul aliaţilor. O avanpremieră a temelor principale ale reuniunii, într-un interviu la Europa Liberă cu expertul roman Iulian Chifu, fostul consilier al preşedintelui Traian Băsescu în probleme de securitate, director al Centrului pentru Prevenirea Conflictelor și Early Warning de la Bucureşti.
Iulian Chifu: „În primul rând, e vorba de un summit informal. Obiectivul său este inaugurarea noului sediu al Alianţei. În al doilea rând, obiectivul de natură politică. Este prima reuniune a preşedintelui american Donald Trump cu ceilalţi şefi de state şi de guverne. E un summit care durează o zi şi un summit în care temele esenţiale ale momentului vor fi discutate. Cel mai probabil, e de aşteptat o declaraţie finală, dacă va exista un document final sau măcar declaraţii ale secretarului general privind o reprioritizare a obiectivelor NATO, respectiv, implicarea Alianţei în combaterea terorismului în teatre de operaţiuni terţe. Cam aici ne situăm.
De asemenea, e posibil să fie lansată perioada de reflecţie şi de construcţie a unui nou concept strategic al Alianţei, având în vedere că au trecut zece ani de la cel de la Lisabona şi că la fiecare zece ani Alianţa îşi adoptă un nou concept strategic adaptat realităţilor contextului internaţional, relaţiilor internaţionale, evoluţiilor internaţionale. Şi cred că se impune. Deci, putem să regăsim acest lucru. Dacă nu, el va fi reflectat la nivelul unei ministeriale a Apărării sau Externe pe cele două dimensiuni.”
Europa Liberă: NATO nu mai este tratată de preşedintele american ca o organizaţie învechită. Cu toate acestea, la ultima ministerială erau discuţii destul de tranşante despre cheltuielile statelor NATO. Credeţi că a primit administraţia Trump suficiente garanţii că se vor mări cheltuielile pentru apărare în ţările NATO?
Iulian Chifu: „E o chestiune care este discutată din Ţara Galilor, acolo am avut primul angajament, 2% din PIB, în mod explicit de către toate statele. Sunt angajamente asumate de toate statele şi fiecare stat şi-a stabilit un anumit calendar de creştere, inclusiv Germania.”
Europa Liberă: Era cazul să pună piciorul în prag SUA în felul acesta?
Iulian Chifu: „Nu vorbim despre a fi cazul sau a nu fi cazul. Este, cred, responsabilitatea tuturor aliaţilor. Până la urmă, Statele Unite ale Americii nu au de ce să cheltuiască procente atât de mari din PIB-ul propriu pentru a susţine Alianţa. Deja acoperă 70% din buget. E natural ca toate statele să contribuie pe diferitele dimensiuni şi e o întreagă discuţie privind tipurile de contribuţii. Germania şi alte state europene au venit şi au propus ca la capitolul contribuţii să fie incluse şi alte tipuri de contribuţii – ajutor pentru dezvoltare, investiţii în securitate, în alte domenii, nu neapărat numai în apărare. Sunt lucruri în dezbatere la nivelul Alianţei, dar, în orice caz, există şi angajamente pe dimensiunea militară şi state care deja sunt acolo, care au deja bugete cu 2% din PIB sau peste 2% din PIB alocări pentru dimensiunea de apărare.”
Europa Liberă: Se programează un exerciţiu foarte mare, un antrenament în vara acestui an în România. Puteţi intui care va fi reacţia Rusiei?
Iulian Chifu: „E nerelevantă. Un exerciţiu, cum spuneţi dumneavoastră, foarte mare, cu 40.000 de trupe este nerelevant în raport cu marile exerciţii ale Federaţiei Ruse, că sunt în Caucazul de Nord sau că sunt în zona estică. Ultimele exerciţii din Marea Neagră sau cantitatea de armament numai instalată în Crimeea sunt mult, mult superioare şi cu capacităţi mult superioare a ceea ce se va întâmpla în Marea Neagră cu 40.000 de trupe. E vorba de un exerciţii de interoperabilitate, scenariile sunt profund defensive.
Iarăşi, ca să facem o comparaţie, Federaţia Rusă face exerciţii cu aeronave strategice pentru a bombarda de jur împrejur porturile şi a bloca porturile NATO, inclusiv strâmtorile din Marea Neagră. Nu, statele NATO şi statele europene nu fac exerciţii neanunţate. Dovada şi scenariul, şi restul lucrurilor, și invitaţiile se fac de foarte multă vreme, e public acest exerciţiu şi toate celelalte. Nu există exerciţii şi mobilizări neanunţate, cum e cazul pentru Federaţia Rusă, care peste noapte mută zeci de mii, sute de mii, tancuri, capabilităţi militare în exerciţii neanunţate, care în orice moment pot fi privite cu evidentă reţinere şi suspiciune de către aliaţi şi vecini.”
Europa Liberă: Acestea fiind spuse, premise pentru o relansare a relaţiilor militare NATO-Rusia nu vedeţi?
Iulian Chifu: „Există pe relaţia bilaterală americano-rusă acele acorduri de deconflictualizare, de evitare a incidentelor, că se întâmplă în Siria, că se întâmplă deasupra Mării Negre, că se întâmplă deasupra Mării Baltice, deci, pe toată zona de contact. Acest lucru este o componentă de acord militar. Acorduri militare de altă natură, primirea Rusiei şi reluarea unor cooperări pe direcţia NATO-Rusia nu sunt posibile atât timp cât Federaţia Rusă nu revine în cadrul angajamentelor proprii, că e vorba de anunţarea exerciţiilor, de invitarea partenerilor, de respectarea tratatului forţelor cu rază medie de acţiune, de neamplasarea/retragerea unor capabilităţi militare care încalcă aceste tratate în Kaliningrad, în Crimeea, în zona Mării Negre.
Atât timp cât Federaţia Rusă nu îşi respectă propriile angajamente, atât timp cât Federaţia Rusă utilizează agresiunea în raport cu ceilalţi actori, e puţin probabil ca un asemenea dialog să fie deschis la modul cel mai serios şi cu elementele de cooperare. Suntem doar la faza de deconflictualizare şi gestiune a divergenţelor, deci, evitare a conflictelor, nu spre o construcţie a unei cooperări bilaterale.”
Europa Liberă: Credeţi că se mai poate reveni?
Iulian Chifu: „Evident. Am toată speranţa şi credinţa că se va reveni, în cel mai rău caz, ca urmare a unor constrângeri interne sau externe ale Federaţiei Ruse sau, cel mai probabil, după momentul în care Vladimir Putin îşi va fi luat încă un mandat de preşedinte, mergând către a fi cel mai longeviv preşedinte al Federaţiei Ruse/state Uniunea Sovietică, după Stalin. Probabil că va fi mult mai liniştit după anul viitor şi va putea să privească mult mai echilibrat şi conştient perspectivele relaţiilor bilaterale.
Părerea mea este însă că situaţia internă e de aşa natură încât nu îi va permite acest răgaz să îşi gândească şi să îşi planifice retragerea, respectiv, ieșirea la termen după toate mandatele posibile din scena politică. Părerea mea este, şi se întâmplă în orice structură dictatorială şi autoritară, faptul că, neexistând formule de detensionare şi de responsabilitate în raport cu populaţia, se acumulează aceste tensiuni. Iar formula de schimbare este de natură explozivă, ceea ce, evident, din nou, îngrijorează perspectiva unei Rusii instabile, a unei Rusii aruncată în aer de frământări interne. Nu este una îmbucurătoare pentru niciun partener, pentru că vorbim despre un stat care deţine armă nucleară şi pentru că vorbim despre un stat cu capabilităţi militare extrem de importante.”
