Unul din argumentele anti-NATO ale propagandiștilor pro-ruși influențați de Sputnik și Russia Today sau ale armatelor de trolli care inundă rețelele sociale este acela că NATO n-ar fi fost niciodată o organizație dorită, că a fost chiar văzută ca un soi de armată de ocupație în Germania, de pildă, și că majoritatea germanilor ar dori doar să scape de acele trupe și baze militare SUA instalate acolo încă de la al Doilea Război Mondial.
Nimic mai departe de adevăr. Sigur, Germania occidentală a cunoscut periodic, până în 1989, mari manifestații împotriva prezenței militare SUA (mai puțin însă, sau deloc, împotriva prezenței militare franceze sau britanice, ceilalți învingători în al Doilea Război). Dar asta era pentru că Germania este o democrație de la război încoace și că dreptul de a manifesta a fost întotdeauna respectat, chiar și în perioada sumbră a atentatelor teroriste comise de gruparea extremistă de stânga Rote Armee Fraktion (RAF).
Germania a aderat la NATO încă din primii ani ai Alianței, în 1955 (NATO a fost fondat în 1949) și a dat un secretar general NATO extrem de capabil și respectat, Manfred Wörner în 1988, care a obținut un al doilea mandat în fruntea Alianței, pe care însă nu l-a putut duce la capăt, decedând subit în 1994.
Sigur, din 1989 încoace necesitatea menținerii unui mare număr de trupe SUA în Europa a scăzut, iar personalul și instalațiile au fost retrase într-un ritm accelerat. Sub Trump, s-a ajuns chiar la tensiuni. La începutul lunii august, ambasadorul Statelor Unite în Germania, Richard Grenell, a criticat din nou nivelul scăzut al cheltuielilor alocate apărării de către Berlin, afirmând că acesta este „jignitor” şi a reluat amenințarea administrației Trump de a muta, din Germania în altă țară europeană, trupele americane.
În cursul vizitei din iunie, la Washington, a președintelui polonez Andrzej Duda, Trump a vorbit iarăși despre o redesfășurare a militarilor americani din Germania în Polonia.
În Germania sunt situate cinci din cele șapte garnizoane militare SUA din Europa (celelalte două sunt în Belgia, unde e și sediul NATO, și în Italia).
Bazele militare americane în Germania, 35 astăzi cu toatele, sunt instalate exclusiv în vestul țării, în ceea ce a fost Republica Federală, RFG, în special în Bavaria. Departe de a fi văzute cu ostilitate de localnici, ele au asigurat și o mare sursă de venituri pentru economiile locale, de aceea amenințarea lui Trump că ar putea muta trupele în Polonia este văzută mai degrabă cu îngrijorare. Bazele acestea militare au mulți angajați locali, iar una cum este cea din Ramstein e un adevărat orășel american, cu toate serviciile aferente care fac să funcționeze economia locală.
Nemulțumirea lui Trump vine de la aceea că Germania este departe de a fi gata să atingă pragul pe care și l-a asumat fiecare țară din NATO de 2% din PIB dedicate apărării. Ultimul ministru german al apărării, foarte criticat, a fost de altfel viitoarea șefă a Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.
În 1989, pe teritoriul Germaniei staționau circa 400.000 de militari din țările aliate, jumătate din aceștia fiind militari SUA. În 2006, mai erau încă circa 75.000 de soldați americani, care astăzi au scăzut la 38.000.
Și, la fel, cum am mai spus-o, faptul că țările europene din NATO s-au angajat să-și ridice cheltuielile militare la 2% din PIB nu înseamnă însă că ele ar fi obligate prin asta să cumpere armament american. Cei 2% din PIB pe care trebuie să-i cheltuiască țările din NATO pentru apărare nu trebuie dați SUA, nu sunt o taxă de protecție, ci e vorba de un angajament securitar colectiv. Fiecare țară este liberă să cheltuiască cei 2% cum corespunde mai bine dispozitivului său militar. Cumpărând armament francez, de pildă.
