Neculai Constantin Munteanu este una din marile voci ale postului de radio Europa Liberă, acele voci care au spus adevărul când acesta era siluit de mașina propagandistică a dictaturii ceaușiste, întorcând pe dos minciunile comuniștilor, înainte și după 1989. În decembrie 1989, Neculai Constantin Munteanu a fost și una din vocile Europei Libere care au anunțat revoluția de la Timișoara, au vorbit despre oamenii uciși de regimul Ceaușescu la Timișoara, București și în alte orașe ale României, apoi despre fuga cuplului Ceaușescu, și despre arestarea, judecarea, condamnarea la moarte și execuția celor doi. În 17 decembrie 2019, exact la 30 de ani de la difuzarea primei știri despre Timișoara la radio Europe Liberă, Neculai Constantin Munteanu a revenit la microfonul acestui post de radio, de data aceasta ca invitat al lui Lucian Ștefănescu.
Europa Liberă: Există oameni în România care spun că au auzit prima oară de evenimentele de la Timșoara în 17 decembrie 1989 de la BBC; aceeași oameni pretind că după ce au auzit știrea de la BBC în 17 decembrie 1989 au trecut imediat pe Europa Liberă, repet vorbim de 17 decembrie 1989, care însă încă nu transmitea nimic despre ce se întîmpla la Timișoara. Când s-a difuzat prima știre despre ce se întîmpla acolo?
Neculai Constantin Munteanu: „După atâta timp memoria ne poate juca feste, deși și unii și alții putem fi de bună-credinţă. Din câte îmi aduc aminte, știrea a apărut pe telescriptoarele Europei Libere în seara zilei de 17 decembrie. ȘTIRE fiind, nu putea fi transmisă decât într-un buletin de știri, adică în primele zece minute ale fiecărei ore. Programul nostru zilnic noastre era un bloc de patru ore, reluat în aceeași seară și a doua zi dimineață.
Nu se mai știe de la care dintre marile agenții de agreate de Europa liberă provenea știre: Reuter, Agence France-Presse, Associated Press, Deutsche Presse-Agentur, United Press International. Oricum, toate știrile ajungeau la un serviciu central, care se chema chiar așa, Central News, de unde plecau spre serviciile naționale de la Radio Free Europe și Radio Liberty.
Știrea era scurtă, sobră și alarmantă. Era vorbă o masivă ieșire în stradă a timișorenilor împotriva regimului Ceaușescu. Erau semnalate înfruntări cu autoritățile, fuseseră auzite focuri de armă, se vorbea de răniți și chiar de morți, fără alte precizări.
Această știre a fost transmisă la ora 21 sau 22, în seara zilei de 17 decembrie 1989. Mai mult, dată fiind gravitatea situației, șeful secției știri a obținut acordul conducerii americane de a continua emisiunea și în cursul nopții, pentru cazul că vor apărea și alte informații. N-au apărut. Și astfel, patru oameni, Liviu Tofan, Luisa Cunea, Sorin Cunea și Ioana Crișan, cu o singură știre și restul muzică, au asigurat o emisiune de cinci ore!”
Europa Liberă: În arhiva emisiunilor Europei Libere din decembrie 1989, înregistrarea cu împușcăturile de la Timișoara apare pentru prima oară în ediția din 20 decembrie a „Actualității românești”. Fusese difuzată anterior, sau 20 decembrie e data când a fost difuzată pe post prima oară? Cum a fost obținută? E adevărat zvonul că difuzarea ei n-ar fi fost pe placul conducerii americane?
Neculai Constantin Munteanu: „În ziua de 20 decembrie, în timp ce ne pregăteam să înregistrăm prima ediție a emisiunii pentru ora 19,10, trecând printr-un birou am tras cu ochiul la o emisiune despre România a televiziunii austriece în care se auzeau și împușcăturile de la Timișoara.
Am vorbit cu șeful serviciului de știri care, la rândul lui a vorbit cu șeful american a unei secții audio care avea chiar misiunea de a procura declarații, zgomote de fond și secvențe audio pentru uzul emisiunilor. Pe urma sunetului de la Televiziunea austrică, în mai puțin de o oră am avut înregistrarea cu împușcăturile de la Timișoara.
Avea doar 50 de secunde, am avut timp să o ascult și atunci am cedat nervos, nu mi-am mai putut stăpâni lacrimile, nu mi-am mai putut controla vocea. Mai erau câteva minute până la intrarea în emisiune, am rescris în fugă începutul textului și i-am spus producătorului să-i dea drumul în aer când îi voi face semn.
Este prima oară când aud zvonul că difuzarea ei n-ar fi fost pe placul conducerii americane. Autenticitatea benzii era mai presus de orice îndoială, deși banda părea fonotecată, se știa și din alte surse că la Timișoara se trăsese și că acolo muriseră oameni. Difuzarea a fost considerată un succes, de la noi banda a fost preluată și de alte posturi de radio.”
Europa Liberă: În mod tradițional emisiunile de la Radio Europa Liberă erau pre-înregistrate, dar în decembrie 1989 ele au fost transmise în direct, s-a trecut adică de la o structură prestabilită, cu un script scris dinainte, la un regim mai liber. Ați improvizat în acele zile?
Neculai Constantin Munteanu: „Din 18 decembrie, în afara „Actualității românești”, de la orele 19:10, plus reluările, am mai primit 50 minute suplimentare, în care în vremuri normale, se transmitea emisiunea muzicală făcută de Andrei Voiculescu. Cele 50 de minute le-am făcut live, împreună cu Emil Hurezeanu, fără șefi, fără „supervisor”-i, e adevărat, ajutați de colegii de la știri, care ne aprovizionau cu informații, și noi am hotărât ce se difuzează și ce nu se difuzează.
Și n-am prea greșit. N-am greșit deloc. Tot live am făcut nopțile de 20 spre 21 și 21 spre 22. Apoi, de la plecarea lui Ceaușescu de pe clădirea CC, deci din 22 până pe 25 decembrie a fost un live total, 24 de ore din 24. Și iarăși n-am greșit prea mult, deși presiunile erau enorme.”
Europa Liberă: Cine și cum făcea selecția informațiilor care erau difuzate pe post, dată fiind confuzia generală legată de evenimentele din decembrie? Au existat informații pe care ați decis să nu le transmiteți?
Neculai Constantin Munteanu: „Agențiile de presă, mari sau mici, plus articolele din presa internațională erau triate în Central News și ce se hotăra acolo nu se discuta.
Dificultățile au început odată cu telefoanele primite de la românii din străinătate, iar când au început să ne sune și românii din țară situația a luat-o razna cu totul.
Erau români plecați de 5 sau de 10 ani din țară care știau precis unde sunt depozitele de arme ale securității, unde se ascund teroriștii arabi, cunoșteau adresele unor granguri de la securitate și tot așa.
Eu însumi am ucis în fașă știrea unui constănțean care a reușit să intre de trei ori pe un telefon supra-aglomerat anunțându-ne formațiuni de helicoptere gata să cucerească litoralul românesc, venind dinspre mare. Nu mai vorbesc de câți oameni știau conturile lui Ceaușescu din Elveția. Dacă aș fi vrut, puteam deveni milionar.”
Europa Liberă: În cronologia evenimentelor din decembrie 1989 există mai multe date care e posibil să fi generat mari încărcături emoționale, începînd cu 17 decembrie: împușcăturile și morții de la Timișoara; 21 decembrie: împușcăturile și morții de la București, Cluj și din alte orașe, și terminînd cu 22, 23, 25 decembrie: plecarea, prinderea și apoi judecarea și execuția Ceaușeștilor. Au influențat aceste emoții emisiunile Europei Libere din acele zile? Și dacă da, cum?
Neculai Constantin Munteanu: „Emoții și știri cu încărcături emoționale au existat, desigur. Însă Radio Free Europe și Radio Liberty erau instituții de presă solide, cu experiență, care învățaseră din greșelile din timpul revoluției din Ungaria, care a gestionat bine înfruntările dintre autoritățile comuniste din Polonia și SOLIDARNOSC, și RFE a asigurat informarea ascultătorilor din România și din străinătate despre cutremurul din 1977.
Emoțiile, câte vor fi fost, ne-au afectat individual, dar nu aveau cum să afecteze emisiunile. Dimpotrivă, a fost inițiativa redacției deschiderea unei linii telefonice permanente la dispoziția unor eventuali martori la evenimentele din Timișoara. S-au obținut două reportaje excelente și, pentru că nu a mai fost timp să fie traduse în englezește, conducerea americană s-a mulțumit cu rezumat oral, noi hotărând difuzarea lor.
Pentru mine, momentul de maximă emoție și de regret, rămâne anunțarea morții lui Ceaușescu. Evident, fără discuție, și-a meritat soarta. Însă, în momentul în care Anișoara Negulescu a intrat în cabină și a anunțat judecarea, condamnarea și executarea Ceaușeștilor, noi, cei din studio am rămas fără grai și fără cuvinte. Am făcut semn producătorului să pună un colind și a intrat „O, ce veste minunată”. O blasfemie. Faptul că la Radio București s-ar fi întâmplat același lucru nu mă consolează.”
Europa Liberă: După deschiderea primului cont de pe Facebook al postului de radio Europa Liberă au existat zeci de comentarii care acuzat Europa Liberă că ar fi manipulat opinia publică vorbind de celebra cifră de 60.000 de morți în decembrie 1989. Am ascultat mai mult emisiuni din acele zile, și într-adevăr s-a vorbit de această cifră, dar citînd, subliniez citînd (chiar tu ai făcut asta, cred că în 25 sau în 26 decembrie) un comunicat oficial al noii conduceri de la București (Consiliul Frontului Salvării Naționale, cred) în care erau enumerate acuzațiile aduse cuplului Ceaușescu, iar prima era - genocid, 60.000 de victime. Cum poate fi explicată această confuzie, în care informarea corectă, prin citarea unei surse oficiale, se poate transforma, în mintea unora, în încercare de manipulare?
Neculai Constantin Munteanu: „În 1998 a apărut o carte intitulată „E un început în tot sfârșitul...”, editată de Societatea Română de Radiodifuziune. E o selecție de știri și informații difuzate de toate posturile de radio cu emisiuni în limba română în perioada, aproximativ, 16 – 26 decembrie 1989.
Majoritatea știrilor cu numărul deceselor sunt grupate în zilele de 24 și 25 decembrie. Reamintesc, Ceaușeștii au fost judecați, condamnați și executați în 25 decembrie. Numărul victimelor variază de la 12.000, numai la Timișoara (Tanjug), la 70.000 – 80.000 în toată țara (Radio Budapesta). Între ele apare și incriminata informație „60.000 de victime”, invocată de Emil Hurezeanu în 25 decembrie, în jurul prânzului, citând ca sursă „serviciul mondial al BBC” și adăugând „dar pentru care nu avem o confirmare” (p 234 – 235).
În schimb cei care acuză Europa Liberă de manipulare ignoră cu obstinație documentele procesului Ceaușescu. Primul din cele patru capete de acuzare pentru care Ceaușeștii au fost acuzați și omorâți suna așa: „Genocid - peste 60.000 victime”! Această cifră a fost citată în 25 decembrie și în zilele următoare de toate marile agenții de presă internaționale din „surse autorizate de la București”.
Așa că manipulatorii, dacă au fost, erau la București și participaseră la condamnarea Ceaușeștilor. Aveau nevoie de un acar Păun și s-au gândit să ofere acest rol Europei libere. Care l-a declinat! Cu probe.
În paranteză fie zis, în acele zile, un specialist în războaie și în urmările lor, ne-a explicat că, statistic, la un anumit număr de morți trebuie trebui să corespundă de trei-patru ori mai mulți răniți. La 60.000 de morți lipseau la apel peste 200.000 de răniți. Așa că minciunea are picioare scurte!”
Europa Liberă: Aceeași întrebare poate fi pusă și în legătură cu așa-zișii teroriști, Europa Liberă a difuzat în acele zile comunicate oficiale ale conducerii române, preluate de la Radio București, care vorbeau de teroriști arabi, dar și dezmințiri din partea unor asociații de studenți sirieni, dacă nu mă înșel. Chestiunea așa-zișilor teroriști pare să fi servit pentru unii ca justificare a numărului neobișnuit de mare de morți înregistrați după plecarea lui Ceaușescu în 22 decembrie, iar pentru alții ca argument pentru teoria care susține în decembrie 1989 în România a avut loc o lovitură de stat, nu o revoluție. Tu crezi, după 30 de ani: a fost revoluție sau lovitură de stat?
Neculai Constantin Munteanu: „Din câte îmi amintesc, în privința știrilor cu teroriști, conducerea americană ne-a recomandat să le folosim cu parcimonie. Erau prea multe, imposibil de verificat și mai niciodată confirmate, chiar și când veneau din surse românești autorizate. Și nu se înțelegea rațiunea luptei lor când cel pe care îl apărau nu mai era în viață. Adevărul nu-l știu. Cred că evenimentele din decembrie au început ca o revoluție și au sfârșit ca o 'loviluție' de stat. Iar sfânta treime, securitatea, miliția și armată, a fost pusă la adăpost de cei care au câștigat puterea.”
Europa Liberă: Există multă lume care spune că la 30 de ani de la căderea comunismului în România, lucrurile în această țară nu par să se fi schimbat prea mult (sau cel puțin nu așa de dramatic cum s-au schimbat în fosta Cehoslovacie, de exemplu), sau dacă s-au schimbat, nu s-au schimbat cum trebuie. Cum e România la 30 de ani de la căderea comunismului?
Neculai Constantin Munteanu: „Eu cred că în România s-au schimbat multe. Nu toate în ritmul dorit și în direcția așteptată. Cred că România are un mers împleticit pentru că n-a reușit să-și rezolve problemele cu trecutul. Și acum e prea târziu. De mers, va merge înainte. N-are de ales.”
