Toată lumea a auzit știrea că vedeta din noul film cu "super-eroi" Black Widow, Scarlett Johansson, a dat în judecată Disney pentru încălcarea contractului, actrița afirmând că a pierdut circa 50 milioane de dolari după ce Disney a lansat filmul pe platforma sa Disney+, simultan cu proiectarea lui în săli.
Sigur, putem anticipa că se va ajunge la o înțelegere financiară, însă întreaga poveste e plină de învățăminte pentru viitorul cinematografiei. Sau, în orice caz, pentru viitorul sălilor de cinema. Cifrele arată că pandemia a reprezentat deja o catastrofă financiară pentru exploatanții sălilor de cinema, clienții fiind obligați să se retragă în tranșeele Netflix, HBO și numita Disney+. Se credea însă că, dincolo de falimentul unor săli mai mici, experimentale sau de artă, lucrurile vor sfârși prin a se îndrepta.
Cum menținem cultura în viață pe timp de pandemie?
Se va argumenta, de bună seamă, că s-au mai auzit asemenea avertismente. Mulți anunțaseră că televiziunea va ucide cinematografia. Nu s-a întâmplat. Proprietarii de săli de cinema au știut până acum întotdeauna să se adapteze. Au investit în tehnologie nouă, de pildă. Practic peste tot s-a trecut de la proiecțiile pe peliculă la cele digitale, iar deocamdată, câtă vreme oamenii nu vor avea mijloacele financiare să-și instaleze cu toții acasă home cinema, filmele în 3D pot fi văzute în condiții optime doar într-o sală bine echipată, cu ecran panoramic și instalații sonore adecvate, ca să te ferești instinctiv când explozia îți aruncă în ochi bucăți de personaj.
Dar, ceea ce nu reușise televiziunea sunt pe cale să realizeze acum platformele de streaming, ca Netflix și HBO. Pandemia a modificat (sau a stricat) obiceiurile spectatorilor.
De altfel, platformele de streaming și internetul au afectat financiar chiar și canalele de televiziune, cele clasice, la care încă se uită părinții și bunicii. Noțiunea de prime time a cam dispărut, iar publicul tânăr s-a rarefiat. Nu mai are niciun sens să vorbești azi de o mult așteptată oră de mare audiență (prime time) la televizor, când filmele noi se găsesc pe Netflix!
De aceea, profesioniștii știu că prețurile difuzării într-o anumită tranșă orară la TV, sau prețurile publicităților, s-au prăbușit.
De altfel, Hollywoodul nu mai face azi bani decât prin blockbusters cu super-eroi. Asta a ajuns să estompeze cu totul ceea ce s-a înțeles vreme de un secol prin cinema. Vizionarea unui film a fost, tradițional, o experiență colectivă încă de când cineva a proiectat intrarea în gară a trenului de La Ciotat. Vreme de un secol, filmele s-au văzut în sală cinemascop, cu popcorn și bere, printre oameni care palpită și crănțănesc. Vine apoi și chestiunea sunetului. Am mai scris cum sunetul unui film trebuie ascultat în colectiv, trăind odată cu cei lipiți pe fotoliu, în beznă, în jurul tău.
S-a ajuns însă acum la situația în care circuitele comerciale, sălile mari și mall-urile, proiectează doar Avengers sau Toy Story, în vreme ce filmele de artă sau films d’auteur au fost gonite prin obscure cinemateci cu programare nocturnă. Gloata care nu locuiește în capitală se va mulțumi cu Game of Thrones sau copii de proastă calitate pe YouTube.
Si așa se face că sălile de cinema și televiziunea tradițională au alunecat în divizia a doua. Câștigătorii sunt super-eroii și remake-urile și serialele. Dar în același timp - și jocurile video... Ceea ce ne face să revenim practic la Roma antică, cea în care poporului trebuiau să i se dea jocuri și pâine - panem et circenses... Atâta progres tehnologic ca să vezi că de fapt tot rețetele vechi funcționează.
