Este practic imposibil să nu constați că regimul politic de la București nu a mai avut de pe vremea erei Ceaușescu o presă internațională mai proastă decît cea care a întîmpinat acum preluarea președinției rotative a Consiliului european.
În ediția sa din 30 decembrie, New York Times intitula relatarea corespondentului să la București, Kit Gillet, „România, luptînd cu Uniunea Europeană, se pregătește să o conducă într-un ʻmoment crucialʼ”. „Guvernul României este într-o cursă de coliziune cu Uniunea Europeană exact în momentul în care este programat să preia un rol de conducere în organizație” și – continuă articolul din New York Times – „în același timp, însă, guvernul din București, își continuă presiunile pentru modificări ale sistemul său de justiție, care au fost criticate puternic la Bruxelles, iar înalte oficialități ale țării apără poziția guvernului cu un limbaj eurosceptic în creștere”.
Ziaristul american amintește atît cererea ministrului justiției de demitere a procurorului-șef, cît și criticile exprimate de Frans Timmermanns, primul vicepreședinte al Comisiei Europene, după opinia căruia România „nu numai că s-a înglodat în procesul reformei, dar a redeschis și s-a retranșat în probleme în care s-au făcut progrese în urmă cu mai bine de zece ani”.
La fel ca și cotidianul Le Monde cu o zi în urmă, în New York Times se exemplică poziția României cu declarațiile acuzatoare ale liderului PSD, Liviu Dragnea, și ale primului ministru Viorica Dăncilă, la adresa instituțiilor europene. Or, precizează ziaristul american, „președinția Consiliului Uniunii Europene este responsabilă cu conducerea reuniunilor, deciderea agendelor și stimularea dialogului. Pentru o țară ca România, une din membrele cele mai recente ale UE, deținerea președinției are o simbolistică importantă și o valoare practică”.
Relatarea cotidianului american citează și declarațiile făcute de Jean-Claude Juncker în interviul acordat ediției duminicale a ziarului german Die Welt, Welt am Sonntag, care își exprima rezervele față de autoritățile României spunînd: „Cred că guvernul din București nu a înțeles pe de-antregul ce înseamnă să prezidezi statele din UE”, inclusiv să promovezi unitatea europeană, ultimă acțiune care cere „un front unit la tine acasă”.
Pe acest fundal, Kit Gillet amintește protestele antiguvernamentale din august – despre care s-a scris la vremea lor în cotidianul american - și ciocnirile dintre forțele de ordine și demonstranți, folosirea gazelor pentru a dispersa mulțimea și sutele de persoane, care au avut nevoie apoi de îngrijire medicală.
New York Times o citează în acest context pe Elena Calistru, care conduce gruparea Funky Citizens: „În ultimii doi ani, instabilitatea și lipsa de predictibilitate au afectat atât de multe zone ale agendei publice, că incertitudinea s-a instalat aproape peste întreaga societate. România nu a fost nici în trecut chiar o rază de lumină, dar era țara cea mai predictibilă din regiune, cu atașamente clare față de calea ei europeană”. Și tot Elena Calistru este citată în închierea relatării cotidianului american cu ideea că îngrijorarea principală constă în semnalul pe care România l-ar transmite adoptînd legislația referitoare la amnistia penalilor, în cursul președinției europene pe care o deține. „Dacă treci o asemenea Ordonanță, după atât de multe dezbateri în Parlamentul European, faptul înseamnă că ignori vădit orice dialog cu instituțiile europene, în timp ce deții chiar tu președinția Consiliului. Acesta ar fi un mesaj dezastruos”.
