Un album de fotografii ce conține aproape 100 de instantanee, sau care însumează aproape o secundă, din războiul din Transnistria din 1992 a fost lansat la Editura Cartier. Sunt fotografii realizate de Nicolae Pojoga care au fost publicate în ziarele locale sau difuzate în întreaga lume prin intermediul agențiilor de presă străine. Ce înseamnă Tansnistria pentru autor și ce mesaj are pentru generațiile născute după conflictul armat din estul Republicii Moldova?
Nicolae Pojoga: „Pentru mine, Nistrul și Transnistria au fost, pe rând, un plai românesc, după vorbă și folclor, altădată oamenii pe care nu îi înțeleg, mai târziu a fost Nistrul - ultimul râu în Europa, nu știu ce. Acum războiul acesta a făcut un fel de pace între partea asta din care fac eu, cum s-ar zice, parte și ei. Eu cred că noi suntem foarte împăcați, vizibil – nu, dar așa suntem foarte împăcați. Și m-am convins la Cocieri și la Roghi, oamenii sunt nedumeriți de ce se întâmplă la nivelul omului simplu și asta-i mai mult decât la nivelul unor demnitari de stat; acolo e confuzie.”
Europa Liberă: Ce încercați să transmiteți generațiilor care vin din urmă prin acest album?
Nicolae Pojoga: „Cred că am să mă feresc de verdicte politice, dar vreau să invit viitorii cetățeni când se vor maturiza, să-i invit la cercetare, care este totul, în opinia mea. Să umble, să răscolească, să vorbească, să nu lase să moare gândurile odată cu oamenii. Pentru mine cel mai trist tablou în viață este când știu că omul a murit cu țărână în gură și nu mai poate vorbi. El are ce spune, a avut ce spune, au murit și în Siberia, și la război fără să spună ultimul lor cuvânt.”
Europa Liberă: Adică n-au fost ascultați de acei oameni?
Nicolae Pojoga: „N-au fost ascultați, le-a fost gura astupată, au fost morți. Deci, lipsa asta eu o simt acut; oamenii trebuie să caute, să le dea voie să vorbească documentele, fotografiile, toți, toți trebuie să aibă dreptul la vorbire.”
Europa Liberă: După perioada 1992, ați mai fost în regiunea care nu e controlată de Chișinău, ați vorbit cu oamenii pe care i-ați întâlnit atunci?
Nicolae Pojoga: „De multe ori am fost. Chiar un timp trăiam din fixing, veneau străini, jurnaliști care voiau să viziteze ca Transnistria, la titlu exotic, eu îi converteam pe drumul cel mai lung și chiar făceam niște bani cu această ocazie și cu mașina, și...”
Europa Liberă: Cum ați regăsit acele locuri, acei oameni?
Nicolae Pojoga: „La nivel de contact personal, și-au schimbat opiniile, la abordarea în stradă sau ceva, nu, ei sunt supuși, bănuiesc că și noi suntem supuși unui tratament ideologic foarte serios. Ei sunt pur și simplu opriți să gândească public. Așa, la un pahar de vin sau la o cină sunt oameni deosebiți. Eu cred că noi suntem așa, mai snobi, mai alintați. Nu știu în virtutea căror legi sau realități, dar cei din partea dreaptă sunt mai alintați, mai fals-liberali și nu știu ce, dar în esență nu pătrund așa cum am întâlnit din stânga Nistrului oameni care gândesc profund și foarte limpede. Asta n-ar fi o ocară pentru partea din Republica Moldova față de Transnistria, dar e o observație a mea particulară.”
Europa Liberă: Aveți un volum, un glosar de învățăminte, eu am luat esența acelor sfaturi pe care le adresați tinerei generații – „Fii deasupra conflictului, nu ții cu niciuna dintre părți; este greu, dar nu imposibil”. V-a ajutat acest crez în timpul conflictului, în timpul misiunii?
Nicolae Pojoga: „Da. Nu știu cum, dar la nivel intuitiv simțeam că dacă la radio răsună un reportaj care începea cam așa: „Astăzi ostașii noștri nu știu ce au făcut...” Uite așa a fost intuiția mea. Pe urmă am găsit-o în manuale, am găsit-o în textele pe care le scriau editorii de peste hotare: „Ai grijă cum scrii, fii echidistant...” Din mers am învățat lucrul acesta și mi se pare unul din cele mai prețioase, fiindcă textul trebuie să fie conform unor standarde, în rest – omul este liber să gândească.”
Europa Liberă: Dați de înțeles că în acea perioadă s-au comis greșeli din partea colegilor de breaslă, cumva ei au învățat lecția din mers?
Nicolae Pojoga: „Au fost greșeli, nu păcate. Deci, s-au învățat din mers, pentru că acum școala noastră de etică, să zicem, echidistanță și multitudinea de surse deja e un bun câștigat.”
Europa Liberă: În calitatea Dvs. de observator, de cetățean care ați trăit cumva activ această perioadă, cum vedeți procesul de pace și încercarea de a uni o țară care a fost cândva un tot întreg?
Acum eu sunt absolut sigur că aici e un joc, un aranjament departe de societatea civilă...
Nicolae Pojoga: „Nu vreau să fiu dur, dar am să încerc să vorbesc calm aici. Eu cred că ambele părți nu că nu pot face lucrul acesta, dar nu prea doresc. Asta-i tot ce pot să spun acum, astăzi. Altă dată eram mai optimist, cu totul altă dată – foarte pesimist; acum eu sunt absolut sigur că aici e un joc, un aranjament departe de societatea civilă și nu că i-ar fi păzit, dar ei sunt la alte etaje, sunt prea mulți vectori la mijloc aici și mă înglod imediat, dar primitiv vorbind, asta este...”
Europa Liberă: La nivel de politic, la nivel de business?
Nicolae Pojoga: „Și, și. Și politic, și business, care sunt legate într-un fel.”
