O mai bună administrare și un control sporit al frontierelor externe; o politică accelerată de trimitere înapoi a azilanților respinși; o solidaritate constantă, ba chiar impusă, între țările membre în UE: Comisia Europeană și-a făcut cunoscut astăzi mult așteptatul set de propuneri pentru o nouă politică a migrației și azilului.
Țările care nu doresc refugiați pot acum să plătească pentru ca o parte de refugiați din cota ce le revine să fie returnați în țările din care au venit, dacă acestea sunt considerate țări sigure.
Era evident de mulți ani că nu se putea continua cu vechiul sistem în care fiecare țară a UE aplica măsurile ce îi conveneau, în funcție de interesele politice de moment. Nici noul sistem, cu miile sale de pagini de reguli detaliate, nu mulțumește pe toată lumea, dar este măcar un prim pas în direcția unei armonizări.
Comisia Europeană a prezentat așadar noul „Pact asupra migrației”, noile reguli europene privind frontierele externe și redistribuirea migranților între țările membre.
Acest nou set de reguli, gândite de președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen, împreună cu vice-președintele Comisiei Margaritis Schinas și de comisara responsabilă cu afacerile interne și migrația, Ylva Johansson constituie un mecanism prevăzut în primul rând pentru a ușura povara ce apasă pe Italia, Grecia și Malta.
Teoretic, politica europeană a migrației a fost bazată până acum pe „sistemul Dublin”...
Altfel zis: cei care doresc să obțină azilul politic sunt obligați să-l ceară în prima țară a UE în care au pus piciorul mai întâi, ceea ce înseamnă în general Italia sau Grecia. Afluxul masiv de refugiați, începând din 2015, care a afectat în primul rând Grecia și Italia, a arătat că acel principiu a devenit inaplicabil.
Acum, potrivit noilor reguli, un azilant ar trebui să-și vadă dosarul analizat și să primească un răspuns în maximum 12 săptămâni. Dar tratarea dosarului se poate face și în altă țară, el nu va mai trebui să aștepte în Grecia sau Italia.
Renunțarea la cotele obligatorii
După ce sistemul propus anterior, de cote de refugiați pentru fiecare țară, s-a dovedit un fiasco, noul sistem propus azi vine cu o foarte mare flexibilitate. Se propune în primul rând un algoritm complex, prin care se ia în calcul pe de o parte produsul intern brut (PIB), pe de alta importanța populației fiecărei țări membre.
Noile reguli sunt dorite a fi obligatorii și coercitive, în special în ce privește repartizarea refugiaților potrivit complexului nou algoritm, dar s-a prevăzut și situația în care noul ansamblu legislativ propus nu va fi acceptat de către țările grupului de la Visegrad, de țările baltice sau de către Austria. Pentru aceștia, s-a inventat un mecanism prin care, în virtutea solidarității colective, țările respective ar finanța costul returnării în țara de origine a unor azilanți respinși.
Repatrierea ar trebui să se petreacă în termen de maximum opt luni (patru luni în timp de criză acută)...
Doar dacă nu o fac în acest timp și în aceste condiții, țările respective ar fi obligate să repartizeze azilanții pe teritoriul lor.
Țările care nu doresc refugiați pot acum așadar să plătească pentru ca o parte de refugiați din cota ce le revine să fie returnați în țările din care au venit, dacă acestea sunt considerate țări sigure. Până acum, nici măcar nu exista o listă comună a țărilor considerate „sigure” spre care migranții respinși să poată fi expulzați. Incendierea în urmă cu câteva zile a lagărului de refugiați din Moria, pe insula grecească Lesvos, a arătat urgența unei politici comune europene a migrației.
Acum, potrivit noilor mecanisme propuse, până și verificarea identității migranților și azilanților ar trebui să nu ia mai mult de cinci zile. In funcție de legislația națională, verificarea identității se poate face in libertate, sau prin menținerea într-un loc securizat.
