Anatoli, un soldat în vârstă de 37 de ani din regiunea centrală rusă Bașkortostan, s-a înrolat în războiul împotriva Ucrainei în iunie și a fost trimis în luptă trei luni mai târziu. Unitatea sa a petrecut 2 săptămâni și jumătate pe linia frontului, spune el. Nu a mers bine.
„Nu aveam muniție și trebuia să căutăm cartușe prin pădure.”
„În tot acest timp, nu am primit regulat rațiile de mâncare", a spus el pentru RFE/RL. „Nu aveam muniție și trebuia să căutăm cartușe prin pădurea din apropiere. Ni s-au promis tehnică, echipamente și armament nou, dar ni s-au dat puști automate care fuseseră deja casate de trei ori. Unele aveau țeava strâmbă, altele se blocau la a doua împușcătură. Nu aveam niciun fel de armament greu”.
La câteva săptămâni după ce au fost aruncați în luptă, Anatoli și alte zeci de soldați cu contract dintr-o unitate regională numită „Batalionul Șaimuratov” au renunțat la contractele lor și au cerut să fie trimiși acasă.
Povestea lui Anatoli este emblematică pentru problemele logistice și de moral cu care are de-a face Rusia, care se confruntă cu pierderi majore în războiul din Ucraina, un conflict care a durat mult mai mult decât a anticipat Moscova.
Nu se cunosc cifrele exacte, însă unele servicii de informații occidentale estimează că numărul rușilor uciși și răniți se ridică la 80 000 sau chiar mai mult.
Pentru a înlocui pierderile, Rusia a apelat la măsuri precum recrutarea de noi voluntari încercând să-i momească cu pachete financiare atractive, a înrolat prizonieri sau le-a oferit mercenarilor străini posibilitatea de a obține cetățenia rusă. Pe 21 septembrie, președintele Vladimir Putin a anunțat o mobilizare a rezervelor militare care presupunea convocarea a cel puțin 300 000 de mlitari în plus.
Problemele cu nivelul efectivelor de luptă au fost exacerbate de numărul semnificativ de soldați voluntari „contractuali” care au renunțat la contracte refuzând să mai presteze serviciul. În momentul în care a ordonat mobilizarea, Putin a anunțat, de asemenea, o prevedere care prelungește automat contractele soldaților voluntari și le face mai dificil să refuze angajarea în teatrul de luptă.
Numărul exact al voluntarilor care și-au încălcat contractele nu este cunoscut, dar sute de cazuri au fost documentate. Ruslan Leviev, fondatorul Conflict Intelligence Team, un ONG rus care monitorizează informațiile militare din surse deschise, a declarat pentru Current Time că „fenomenul refuzului de a lupta devine sistemic”.
„Conform estimărilor noastre, între 20 și 40% dintre militarii prin contract care s-au întors din Ucraina și care sunt pregătiți pentru a fi trimiși înapoi refuză să se întoarcă în luptă”, spunea el în aprilie.
Relatările din presă, informațiile din surse deschise și declarațiile oficialilor ucraineni sugerează că, departe de a fi soluționată, problema nu a făcut decât să se agraveze.
„Nu credeam că voi supraviețui!”
Batalionul Șaimuratov din Bașkortostan a fost una dintre numeroasele unități regionale de voluntari create în timpul verii la ordinele Moscovei, ca o modalitate de a față deficitului de efective. Batalionului a fost creat la sfârșitul lunii mai și urma să fie format din 800 de recruți.
Voluntarilor li s-a promis o plată inițială de 200.000 de ruble (3300 de dolari) pentru înscriere și 2000 de ruble (33 de dolari) pe zi de serviciu - salarii care sunt peste media națională și cu mult peste media din Bașkortostan, o regiune relativ săracă, deși are rezerve substanțiale de petrol.
Anatoli - care a vorbit cu RFE/RL cu condiția ca identitatea sa să nu fie dezvăluită - a declarat că s-a înrolat pentru a lupta în Ucraina pentru că așa a crezut: „Aș putea fi util acolo”. „Dar și problema banilor a jucat un rol. M-am gândit că îmi voi achita datoriile și voi face ceva pentru familia mea”, a spus el.
Anatoli, care a vorbit prin telefon și prin mesaje pe rețelele de socializare după întoarcerea sa în Bașkortostan, a declarat că 42 dintre colegii săi soldați și-au prezentat refuzul în scris la 17 septembrie, după săptămâni în care au fost în bătaia artileriei și dronelor ucrainene.
„Artileria lor era atât de precisă încât ne bombardau tranșeele metru cu metru”, a spus Anatoli, adăugând mai apoi că nu a avut parte de lupte directe cu infanteria ucraineană. „Aveam 10 rânduri de tranșee, iar ei le spulberau una după alta”.
„Și care a fost riposta noastră?”, a mai spus el. „Am cerut să trecem la contraatac, dar nu a existat niciun răspuns..... Și așa a fost din prima zi în care am ajuns pe poziția noastră.”
La o zi după ce soldații și-au prezentat refuzul scris de a continua lupta, un ofițer politic - căci practica din epoca sovietică a fost păstrată, fiind desemnați ofițeri însărcinați cu monitorizarea predispoziției sau înrolării politice a militarilor - a venit să vorbească cu grupul, spune Anatoli. Apoi au fost încărcați în două camioane și duși într-un oraș din apropiere. „Căutau o tabără ... dar nu au putut să o găsească în întuneric”, a spus el. „A trebuit să petrecem noaptea în pădure”.
A doua zi au găsit tabăra, iar bărbații au fost ținuți acolo timp de două zile, spune Anatoli. Pe 20 septembrie, au fost transportați în regiunea Herson și închiși într-un grajd de animale. A doua zi - 21 septembrie, ziua în care Putin a semnat decretul de mobilizare - li s-a spus că vor fi duși în grupuri mici în Crimeea, regiunea peninsulară ucraineană anexată de Moscova în 2014, deoarece „nu vor lăsa 40 de oameni să treacă granița deodată".
Dar după ce primul grup a parcurs doar câțiva kilometri, camionul s-a întors brusc și s-a întors în grajd. Anatoli spune că se pare că a existat o confuzie birocratică cu privire la modul în care și-au înaintat refuzul de a continua contractele.
Mai apoi, pe 23 septembrie, au venit mai mulți ofițeri, spune Anatoli, și au încercat să îi oblige pe soldați să depună noi documente cu acea dată; aparent pentru a se conforma noilor reglementări.
După o confruntare aprinsă, în timpul căreia ofițerii ar fi „început să ne insulte și să țipe”, bărbații au fost urcați într-un camion și duși într-o altă localitate, unde se afla comandamentul militar regional.
Bărbații, a spus el, au fost închiși într-un garaj de 25 de metri pătrați laolaltă cu „militari beți și violatori reținuți în timpul stării de asediu”. Anatoli spune că a fost ținut la izolare într-un container de transport maritim timp de 2 zile și jumătate, în tricou și papuci.
Soldații au reușit să filmeze un apel video și să îl trimită șefului Bașkortostanului și consilierului său însărcinat cu mobilizarea, Alik Kamaletdinov. Ulterior, ei au postat un al doilea videoclip pe rețelele de socializare. Kamaletdinov a refuzat să fracă vreun comentariu când a fost contactat de RFE/RL.
500 de kilograme de miere
Ofițerii i-au pedepsit pe soldați limitându-le accesul la toalete și reducându-le hrana și apa, spune Anatoli.
Pe 1 octombrie, spune el, a apărut un bărbat care pretindea că face parte din personalul lui Kamaletdinov și le-a dat celor din unitate 500 de kilograme de miere ca „ajutor umanitar”, făcându-i pe soldați să râdă în hohote.
O zi mai târziu, a venit Kamaletdinov însuși, care se pare că a călătorit tocmai din Ufa, capitala Bașkortostanului. Până atunci, spune Anatoli, 30 de soldați au acceptat să se întoarcă pe front; 13 au fost lăsați în garaj. „S-a oferit să ne trimită în diferite unități [din Ucraina], dar toți am refuzat”, a spus Anatoli.
Două săptămâni mai târziu, Kamaletdinov a revenit. „Ne-a numit câini și a spus că vom fi considerați trădători acasă. A spus că vom fi „abandonați” și că rudele noastre nu vor avea „nicio viață”, a declarat Anatoli pentru RFE/RL. „Apoi a plecat și nu l-am mai văzut după aceea”.
Liber să plece
Anatoli spune că a fost ținut în garajul acela până pe 9 octombrie, când el și ceilalți au fost apoi trimiși la o topitorie din apropiere și reținuți pentru încă nouă zile. Pe 18 octombrie, un ofițer le-a dat documentele și le-a spus că sunt liberi să plece.
Bărbații au plecat apoi spre Crimeea, unii cu autobuzul, iar alții cu autostopul. Anatoli spune că el și alți patru au ajuns înapoi în Ufa pe 22 octombrie. Mai spune că nu știe ce s-a întâmplat cu ceilalți soldați care au rămas să lupte.
Pe 28 octombrie, contractul de înrolare al lui Anatoli a expirat oficial. El spune că îi este teamă să meargă la biroul de recrutare pentru a finaliza contractul, de teamă că îl vor reține și îl vor trimite la închisoare sau, mai rău - înapoi în Ucraina.
În cele din urmă, spune el, nu i s-a mai dat prima de 200.000 de ruble că a semnat contractul sau majoritatea plăților zilnice la care avea dreptul. A primit, de fapt, doar 34.000 de ruble în total.
„Se pare că am luptat toate acele zile în Ucraina pe gratis”, a spus el.
Scris de Robert Coalson pe baza unui reportaj realizat de Idel.Realities de la RFE/RL
