„Nu este loc pentru noi aici!” | Voci LGBT din regiunea Caucazului de Nord din Rusia

În timp ce comunitatea globală LGBT marchează Luna Mândriei LGBT, persoanele lesbiene, gay, bisexuale și transsexuale se confruntă în Rusia, cu o homofobie tot mai mare promovată de stat, spun activiștii.

În Raportul mondial pe anul 2023, organizația Human Rights Watch (HRW), cu sediul la New York, a remarcat că Rusia a adoptat „o nouă legislație homofobă și a intensificat retorica... homofobă”. „Guvernul rus și-a continuat traiectoria de... discriminare a comunității LGBT”, scrie în raport.

Persecuția LGBT a fost deosebit de severă în regiunea Ceceniei din Caucazul de Nord, unde liderul Ramzan Kadîrov, omul forte susținut de Kremlin, s-a autointitulat drept apărătorul așa-numitelor valori musulmane tradiționale. Forțele de securitate controlate personal de acesta, numite kadîroviți, au fost acuzate de răpirea, torturarea și uciderea opozanților politici ai lui Kadîrov și a membrilor comunității LGBT.

HRW a criticat în mod special regiunea, afirmând că Kadîrov "a continuat să înăbușe fără milă toate formele de disidență".

RFE/RL’s Caucasus.Realities a vorbit cu doi membri ai comunității LGBT din regiunea Caucazului de Nord și cu unul din regiunea limitrofă Stavropol din sudul Rusiei. Cei doi intervievați din Cecenia au părăsit Rusia și locuiesc în Europa, dar chiar și așa au cerut ca locul unde stau să nu fie dezvăluit. Toți au solicitat, de asemenea, ca numele lor de familie să fie făcut public.

„Poliția... l-a băgat în portbagajul mașinii”

Ahmed, 25 de ani, Cecenia, a părăsit Rusia în 2019

Când eram copil, gândul de a fi atras de bărbați nu mi se părea anormal. Abia la 13 ani am înțeles că nu eram ca alții.

Tatăl meu critica mereu tot ceea ce considera netradițional. Îmi amintesc că odată am văzut la televizor grupul de muzică pop Ivanușki și tatăl meu a comentat că unul dintre cântăreți era prea extravagant. M-am comparat mental cu acel cântăreț și nu mi s-a părut atât de extravagant.

Mai târziu, părinții mei au găsit în telefonul meu o fotografie cu un tânăr fără cămașă pe el. Tata m-a luat la întrebări, dar mama a intervenit și i-a spus că păstrasem poza aceea pentru că eu însumi îmi doream un astfel de fizic. Atunci am înțeles pentru prima dată că trebuie să-mi ascund gândurile.

Mama m-a înscris la o școală islamică și am început să studiez Coranul. Am înțeles că dorințele mele erau rele și contrare religiei mele. M-am convins că ar trebui să fiu cu o femeie și să am o familie. Am respectat posturile, am mers la rugăciuni și l-am rugat pe Dumnezeu să facă în așa fel încât să nu fiu atras de bărbați. Timp de șapte ani m-am luptat și am refuzat să mă accept.

Și nu puteam vorbi cu nimeni despre nimic din toate acestea.

Nu aveam prieteni în satul în care locuiam. Mi-am făcut prieteni doar când am plecat la universitate. La 22 de ani, am vrut să am o relație. Am început să mă văd cu un băiat din altă regiune, spunându-i unui prieten că urma să mă văd cu o fată. După un timp, i-am mărturisit prietenului meu. La început, el nu m-a crezut, dar a acceptat și am continuat să fim prieteni. Mai târziu, prietenul meu a devenit foarte religios și nu mi-a mai răspuns la mesaje.

Mama a știut dintotdeauna că sunt homosexual. Dar nu am vorbit despre asta pentru prima dată decât recent. M-a sunat și m-a întrebat direct pentru prima dată dacă aș putea fi cu o femeie. Mi-am făcut curaj și i-am răspuns sincer. Mi-a spus că mă vor vindeca, că mă vor ajuta. Am încercat să-i explic că nu este vorba de o boală, dar nu am putut să o conving.

Am fost zdruncinat mult timp. Am mers și am vorbit cu un psiholog după discuția cu mama. Am decis că trebuie să fiu cu totul sincer față de mama mea.

I-am scris și i-am cerut să mă accepte așa cum sunt. I-am spus că nu pot fi altceva nici dacă aș încerca și că nu știu cum am putea să ne înțelegem, dacă ea nu mă poate accepta. Mi-a răspuns o zi mai târziu și mi-a cerut scuze. Mi-a spus că mă iubește și multe alte lucruri minunate. Mi s-a umplut inima de bucurie și am plâns. Ea mă înțelegea.

De atunci nu am mai vorbit despre căsătorie. Nu-mi pot imagina ceva mai bun pentru un cecen [homosexual] decât ca mama ta să nu mai vorbească despre căsătorie sau despre vindecarea ta și, în schimb, să te trateze normal.

Am aflat de la femeia pentru care lucram că în Cecenia s-a dezlănțuit o vânătoare de vrăjitoare împotriva homosexualilor în 2017. Ea mi-a spus că poliția reținuse un tânăr din clădirea noastră și îl băgase în portbagajul mașinii lor doar pentru că avea o „tunsoare ciudată” ca a mea.

Chiar și înainte de toate acestea fusesem întotdeauna atent. Eram hărțuit din când în când, dar nu-mi trecuse niciodată prin cap că aș putea fi ucis. Am luat decizia finală de a pleca atunci când am văzut un interviu cu Maksim Lapunov. (În 2017, Lapunov, din regiunea Omsk, a relatat că a fost torturat în Cecenia din cauza orientării sale sexuale).

Cât timp am fost în Cecenia, mi-a fost teamă în permanență că mă vor opri și că vor găsi ceva în telefonul meu. Nu era vorba doar de faptul că te-ar fi bătut - acolo trebuie să-ți faci griji că vei fi răpit, torturat și ucis. În 2019, am părăsit Rusia.

Plecarea a fost sfâșietoare. Dar am înțeles că nu exista o viață pentru mine în Cecenia și nu va exista niciodată. Așa că m-am hotărât, am încercat și mi-a ieșit bine. I-aș îndemna și pe alții să nu se teamă și să recunoască public ce orientare sexuală au, să nu mai fie atât de nefericiți. Viața în Cecenia sau chiar în Rusia nu va funcționa niciodată în mod normal. Lucrurile nu fac decât să se înrăutățească. În primul rând, este războiul împotriva Ucrainei. În plus, nimeni nu acordă nicio atenție crimelor împotriva persoanelor LGBT.

Trebuie să pleci și să-ți urmeze drumul. Poate fi înfricoșător, dar poți găsi conexiuni, poți găsi oportunități în străinătate și poți pleca.

„Această societate... vrea să sfâșie oameni ca noi”

Artiom, 24 de ani, Piatigorsk, regiunea Stavropol:

M-am născut într-un sat de lângă Piatigorsk, într-o familie armeană. Avem o diasporă mare și există cartiere în care toată lumea vorbește armeană.

Familia mea nu știe despre orientarea mea. Ei sunt foarte tradiționali. Dar părinții mei sunt supărați că nu mă întâlnesc cu nimeni. Deja de trei ori au încercat să mă forțeze, dar am reușit să-i resping.

Nu mă pot hotărî să le spun. Mi-e teamă de ceea ce ar putea face. În familia mea sunt oameni bogați și influenți. Nu cred că m-ar ucide, dar nu m-ar lăsa să plec. În Daghestan, de exemplu, dacă află că ești LGBT, s-ar putea să raporteze la poliție că ai furat ceva sau altceva, astfel încât să fii reținut și să nu ai voie să părăsești țara. Și aici învățăm astfel de lucruri.

Piatigorsk este considerat un oraș relativ progresist. Cunosc o mulțime de persoane din comunitatea LGBT care au venit aici din Cecenia sau din Ingușetia. Bineînțeles, ei vor să trăiască în liniște și se tem în permanență că vor fi descoperiți. Este la doar trei ore de mers cu mașina până în Cecenia și am văzut de multe ori cum vin și îi caută pe ceceni și îi spionează.

Personal, nu mă confrunt cu amenințări atât de grave. Nimeni nu are de gând să mă omoare sau să mă arunce într-un spital de nebuni. Dar presiunea ar deveni mult mai mare dacă oamenii ar afla despre orientarea mea. Familia mea nu m-ar lăsa să intru în oraș sau în vreun cartier armean. S-ar putea să am probleme în găsirea unui loc de muncă în Piatigorsk - de aceea am plecat să studiez în alt oraș. Pentru a scăpa de diaspora. Nu sunt „prieten” cu niciuna dintre rudele mele pe rețelele de socializare. Nu-mi folosesc fotografia reală pe Telegram.

Știu ce s-ar întâmpla dacă orientarea mea ar deveni cunoscută. Tatăl meu m-ar bate măr. Părinții mei nu m-ar lăsa să ies din casă. Mi-ar lua telefonul, cărțile.

Vor să mă forțeze să mă căsătoresc, ceea ce se întâmplă foarte des în comunitatea noastră. Tatăl meu îmi trimite mereu profiluri de fete de pe Instagram și îmi spune că îmi va găsi o mireasă bună - o virgină frumoasă.

Acum am 24 de ani și încă mai este timp. Dar când voi ajunge la 30 de ani, presiunea de a mă căsători va deveni mai serioasă.

Recent, l-am găsit pe fratele meu mai mic pe un site de întâlniri gay. Se pare că este fie bisexual, fie gay. Dacă rudele mele vor afla că doi frați dintr-o familie sunt gay, vor turba. Am încercat să vorbesc cu fratele meu despre asta, dar el neagă, pentru că știe că nu este acceptabil în cercurile noastre.

În zilele noastre, în Rusia, nu este posibil ca cineva să lupte pentru drepturile sale. Așa că îi sfătuiesc pe cei din comunitatea LGBT să fie cât mai discreți posibil. Chiar și cele mai mici suspiciuni pot duce la probleme serioase cu sănătatea sau reputația ta - chiar și cu viața ta. Nu-mi place să spun acest lucru, dar nu văd nicio cale de a lupta pentru drepturile noastre în Rusia. Această societate nu se va schimba. Vrea să sfâșie oameni ca noi. Nu există loc pentru noi aici. Trebuie să găsim o comunitate cu norme diferite și mai multă toleranță.

„Toată lumea cunoaște Țeava”

Ibragim, 29 de ani, Cecenia, a părăsit Rusia în 2019

Nu am experimentat niciodată contradicții interne sau lipsă de acceptare. Nu sunt un bărbat dur, tipic caucazian, să joc mereu fotbal sau să boxez. Nu am simțit niciodată că ar fi ceva în neregulă cu mine.

Când aveam 13 ani, un băiat din cartierul meu a început să-mi acorde atenție și am început să am sentimente pentru el. Nu a fost vorba de sex - doar dragoste și sărutări - dar nu a durat mult. În curând, în viața lui a apărut o fată, iar eu am fost dat deoparte. Mai târziu am fost cu un alt tip care mi-a spus sincer: „Știi de ce sunt cu tine? Pentru că nu am o soție. Până când mă voi căsători, o voi face cu tine”.

În Caucazul de Nord, sexul cu femeile nu prea este disponibil, așa că ei găsesc un bărbat care să-i satisfacă. În Caucaz, „dragostea frățească” este destul de comună. Adesea, este vorba de un vecin sau de un prieten.... Am avut odată un partener căsătorit. La început, mă alunga și mă amenința că mă omoară dacă nu plec. Apoi, câteva luni mai târziu, voia să se întâlnească din nou cu mine. Apoi se întorcea acasă la soția lui. A mers bine. Soția nu a aflat.

În acea perioadă, am fost agresat. La vârsta de 23 de ani, mi-am dat seama cât de oribil a fost, dar încă nu pot vorbi normal despre asta.

Cele mai periculoase locuri pentru sex sunt apartamentele închiriate sau hotelurile. Este mai periculos în intrări decât în cameră. Apartamentele închiriate în Cecenia au camere de luat vederi instalate de poliție. Dar dacă te duci la un prieten, poți avea o noapte de „dragoste frățească”.

Întotdeauna am fost uimit de faptul că există homosexuali faimoși și nu li se întâmplă nimic, dar băieții obișnuiți care merg la o întâlnire nepotrivită... Și asta e tot. Ești terminat. Aproximativ 97 la sută din anunțurile de întâlniri gay sunt capcane. Fie lucrează pentru poliție, fie te vor abuza ei înșiși. O mulțime de homosexuali șantajează alți homosexuali.

Am fost reținut, la fel ca mulți alți tipi. Un tip pe care îl cunosc m-a trădat. Au tactica obișnuită de a prinde o întreagă rețea de oameni, luând informații de la cineva care este reținut, dar nu a reușit să șteargă datele din telefon. De asemenea, poliția mi-a cerut să dau numele altor persoane „ca mine” și m-a amenințat cu violența.

Uneori îi băteau pe deținuți sau îi scuipau în gură. Îi bat cu o țeavă - asta e preferata lor. „Toată lumea cunoaște țeava asta” - asta e o glumă pentru ei. Te violează cu acea țeavă de plastic; uneori o înfășoară cu un fir conectat la curent.

Cunosc trei tipi care au pățit asta și nu au putut folosi toaleta timp de trei zile din cauza durerii. Toți erau numai vânătăi cât de mult fuseseră bătuți și nu se puteau așeza din cauza durerii. Asta fac oamenii lui Kadîrov ca să se distreze.

Într-o secție de poliție există un tip renumit pentru că violează oameni. Nu se consideră homosexual. Spune despre sine doar: „Sunt stăpânul, sunt un taur”.

Unele femei LGBT au trecut și ele pe-acolo. Sunt acuzate de vrăjitorie sau de vânzare ilegală de alcool. Spun pur și simplu: „Ești o femeie decăzută”, chiar dacă nu au nicio dovadă. Poți fi acuzat așa, pur și simplu. Aveau mâinile legate și le băteau la sânge....

Poliția cere bani pentru eliberarea celor reținuți. Două sau trei milioane de ruble (25 de mii - 37 de mii de dolari), în funcție de cât de bogată este familia. Se poate negocia cu ei. Poate obțineți o reducere. De la familia mea au cerut 1 milion (12.400 de dolari). Dar la televizor îți spun doar ce regiune minunată este și cât de mari sunt salariile.

În urmă cu patru ani, am început să mă gândesc că este timpul să plec. Întotdeauna noi am avut parte de detenții în masă și de omoruri, dar totul s-a înrăutățit în 2017. Chiar dacă familia restrânsă te acceptă, celelalte rude - chiar dacă nu le-ai văzut în viața ta -vor spune că „trebuie să purificăm sângele” și „să spălăm rușinea”. Aceste rude îți vor dori moartea ta fără să vorbească măcar cu părinții tăi.

Sunt foarte fericit că am părăsit regiunea și nu am niciun regret. Mamei mele i-a fost foarte greu să mă lase să plec, dar cel puțin știe că fiul ei este în viață. Nu mai trebuie să se întrebe de fiecare dată când plec dacă mă voi întoarce acasă viu. Deși acum sunt relativ în siguranță, voi fi întotdeauna atent și voi evita să le spun oamenilor că sunt cecen. Și cu o asemenea conducere, nici nu vreau să mă numesc cecen.