Episoadele pe care actualitatea le înregistrează tot mai des în lumea occidentală sînt capitole locale și echivalente ale unei singure istorii. Fie că vorbim de revoltele din Franța, de votul care a dus la Brexit, de ascensiunea așa numiților populiști în Germania, Italia, Spania, Franța, Austria sau Suedia, dar și de contrareacția mediilor de informare și de discursul politic ale lumii oficiale, sîntem în unul și același conflict. Peste tot, aceeași sciziune și același divorț. Ceea ce se numea, odată, societate a încetat să mai fie o realitate omogenă și, după multe semne, o democrație în înțelesul clasic. Lumea de sus - așa numitele elite politice, financiare, adminstrative, artistice și academice - s-a separat de partea mai largă a societății pe care o conduce și îndrumă. În aparență, procesul e imposibil pentru oameni care trăiesc în aceeași națiune. Tocmai aici au intervenit mutații de neimaginat, pînă de curînd. Altfel spus, viața în lumi paralele a devenit perfect posibilă.
Situația e mult mai dramatică decît s-ar putea bănui. Separația celor două grupuri e o ruptură cît se poate de reală și ireversibilă. Ea scoate în afara lumii o parte a societății, fără a afecta viața celeilalte. Mai clar, noua formă de funcționare internațională pe care o numim globalizare a permis clasei de sus o formulă de viață complet autonomă. Elitele nu mai au nevoie de restul societății. Ele pot conduce fără a mai depinde vital de consimțămîntul sau colaborarea celorlalți. Așa ceva a devenit posibil pentru că afacerile, forța de muncă și valorile noilor elite nu mai stau în interiorul națiunii gazdă.
Națiunea însăși, granițele și compoziția ei, au devenit un concept relativ, deschis și dispensabil. Un proletariat economic mutat în Asia, valori financiare jucate pe piețele globale și un sistem etic multi- sau supra-etnic, rasial, sexual au mutat viața elitelor deasupra condiționărilor naționale. Cu alte cuvinte, noile grupuri conducătoare se descurcă foarte bine de capul lor, într-o realitate pe care o împart fără probleme și pe care o impun de sus sau o inculcă și lărgesc prin educație. În paralel, toți cei ce nu vor, nu pot sau nu reușesc să prindă acest tren, rămîn pe dinafară. Ceea ce înseamnă două lucruri foarte serioase. Mai întîi, e vorba de apariția așa numitelor zone moarte sau rust-belt, după numele care le-a dat o faimă tristă în Statele Unite. Apoi, e vorba de resentiment. Cei ce își trăiesc declinul și mizeria în rust-belt sînt, în genere, șomerii sau neangajabilii fostelor zone industriale și agricole falimentate de economia globală, de importul forței de muncă și de retehnologizarea digitală. E lesne de înțeles de ce acești oameni se consideră deposedați și, atunci cînd nu cad în depresie și dependență de alcool sau droguri, dezvoltă un resentiment îndîrjit. Ei vor vota sistematic împotriva centrului și a sistemului. În genere, împotriva liderilor și valorilor care le-au desființat, pur și simplu, modul de viață.
Tot resentiment se cheamă și contrareacția elitelor care se împiedică în votul acestor supraviețuitori sau relicve și îi demonizează intens în mass media și prin preceptele noii morale publice. Ruptura se adîncește și mai mult iar împăcarea pare o glumă nesărată. E de înțeles, de aici, un paradox: mobilul revoltelor care au cuprins lumea occidentală nu e numai suferința economică. Principalul motor al frustrărilor exprimate prin vot sau, uneori, prin mișcări de stradă e existențial.
Grupuri uriașe de oameni înțeleg că locul lor în lume și valorile care le dau identitatea sînt măturate. Disperarea acumulată, astfel, e parte a crizei prin care trec societățile occidentale. Cealaltă parte vine din autismul victorios al elitelor care își continuă ascensiunea și pretind că sînt singura realitate de succes și viitor a omenirii. Acest conflict acerb se concretizează în evenimente aparent separate: Brexit, răzmerițe franceze, insurgență politică în Germania, vot și guvernare anti-establishment în Italia sau șocul aplicat sistemului global de Președintele Trump. Pentru mult timp de aici înainte, tot ce înseamnă politică și societate occidentală va fi, într-un fel sau altul, istoria acestei confruntări.