Alina și soțul său au mers în Danemarca pentru luna de miere și... s-au îndrăgostit iremediabil de această țară. Totul le părea altfel acolo: natura, drumurile, casele seculare, faptul că, în loc de garduri, danezii plantează arbuști sau că, în loc de legume și pomi fructiferi în grădini, au doar gazon și flori.
„Mă gândeam că, dacă e așa mare diferența dintre satele noastre și ale lor, înseamnă că există un potențial enorm aici”, povestește Alina.
Rude stabilite în regiune le-au spus, anterior, cât de încântate erau de Danemarca, cu toate că locuiau la depărtare de marile orașe și lucrau în agricultură. Tinerii însurăței au decis să vadă singuri cum e viața de provincie daneză.
Munca la vaci și primul automobil
Alina s-a născut și a crescut la Chișinău. Înainte de a pleca din țară, lucrase într-o companie unde purta zilnic cămăși călcate, machiaj și extensii de gene. În Danemarca, cei doi soți și-au găsit de lucru la o fermă. „Până a ajunge aici, nu am atins niciodată o vacă, dar am zis că, dacă atâția alții lucrează în acest domeniu, ne putem descurca și noi”, spune ea.
Se trezeau la ora 02:00 noaptea, astfel încât la 03:00 să înceapă mulsul. Lucrau în două schimburi, într-un colectiv destul de mic, dar internațional, fiind conduși de un proprietar danez, în vârstă, care nu vorbea engleză. Aveau liber o dată la 12 zile.
„Lucrul cu vacile nu înseamnă numai lapte și un salariu la sfârșit de lună, ci și bălegar sau boală”, spune Alina, care s-a simțit mult mai bine odată ce a primit responsabilitatea de a îngriji ceea ce numește „grădinița ei de vițeluși”.
Rămânea motivată de gândul că, dacă atâția alți migranți au reușit, vor reuși și ei. Știa că muncesc onest și achită taxele la timp, iar gândul că nu aveau pe nimeni de care trebuiau să îngrijească atunci le dădea speranțe că vor reuși să pună niște bani deoparte. Și așa au făcut.
Din munca acelor luni, au putut aduna de primul lor automobil – „foarte ieftin, foarte simplu, dar foarte al nostru”, îl descrie Alina. Și, odată cu el, au obținut posibilitatea să meargă până în cel mai mare oraș din zonă, aflat la 12 km distanță, pentru a face cursuri de limba daneză.
De la fermă, la universitate
Să învețe daneza a fost ideea Alinei. Nu vedea prea multe perspective pentru ei în Danemarca doar cu engleza. Mergeau la școală de două ori pe săptămână, după două schimburi la fermă, extenuați atât fizic, cât și psihic. „După ce trece euforia primelor luni, îți dai seama că vrei mai mult și acesta era primul pas”, explică Alina.
Au decis de comun acord, că ea se va concentra pe învățare, iar soțul – pe serviciu. Atunci când nivelul său de daneză s-a îmbunătățit suficient, Alina și-a echivalat diploma în psihopedagogie din Moldova.
Ulterior, a făcut și studii de asistență medicală, la universitate. Acum, este asistent social și pentru sănătate în îngrijirea la domiciliu.
„Și așa, cu pauze între joburi, cu pauze de la lecții, cu trei copii care s-au născut între timp aici, în Danemarca, am reușit, după 10 ani, să am o educație completă și să pot lucra cu danezii, să fiu zilnic în contact cu medici, cu fizioterapeuți, cu beneficiari, cu autorități locale”, rezumă Alina.
Candidată pentru consiliul local și cel regional
Printre toate acesta, s-a strecurat și interesul pentru politică. Totul a început, acum 5 ani, de la o postare într-un grup de români din Danemarca, unde unul dintre membri venea cu ideea de a aduce mai mulți emigranți în politica locală.
Astfel, în 2020, Alina s-a alăturat Partidului Social-Democrat din Danemarca, condus de Mette Frederiksen, care a fost aleasă prim-ministră a Danemarcei în 2019 și realeasă în 2022. Moldoveanca era și a rămas una dintre puținele femei și una dintre puținele persoane sub 50 de ani din echipă la nivel național, iar la nivel local – singura din străinătate.
Spre deosebire de soțul și copiii săi, care au și cetățenia României, Alina deține doar pașaportul R. Moldova și spune că asta a făcut-o să simtă diferența de multe ori pe parcursul integrării sale în Danemarca și inclusiv asta a motivat-o să intre în politică.
Un an mai târziu, a candidat pentru un loc în consiliul local al comunei Tønder, din sud-vestul Danemarcei, aproape de granița cu Germania, unde locuiește până în prezent împreună cu familia ei.
În ziua alegerilor, Alina urma să dea naștere mezinului și a urmărit rezultatele pe calculator, între contracții. Nu a ajuns în consiliul local, dar asta nu a oprit-o. În perioada care a urmat, a reflectat asupra acelui an politic și a lecțiilor învățate, dar mai ales, asupra schimbărilor pe care și-ar dori să le vadă în domeniile sale de interes: pedagogia și sănătatea.
Anul trecut, în martie, Alina a fost aleasă să candideze pentru consiliul regiunii Syddanmark (adică Danemarca de Sud), una din cele cinci în care este împărțită țara începând cu 2007. În responsabilitatea regiunilor intră, în principal, sănătatea și, într-o măsură mai mică, transportul public, mediul și învățământul secundar.
Circa un milion de oameni, din 22 de comune, vor vedea numele ei pe lista de candidați la alegerile regionale din noiembrie 2025. „Și dacă vor considera că merit, își vor da votul pentru mine”, speră ea.
Totodată, următorul congres al partidului va decide dacă va fi înaintată, din nou, în calitate de candidată la funcția de consilieră locală la Tønder.
„Pentru mine, e foarte important ca totul să se facă așezat și limpede. Nu cred în abordări agresive. E mai puternic un mesaj liniștit, când arăți că ești în armonie cu ceea ce faci și ce spui, când ești consecvent și atent la cei din jurul tău. Asta vreau să aduc în politică”, încheie Alina.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
