În toamna anului 1990, lui Gorbaciov i se decernase premiul Nobel pentru Pace, iar în scrisorile pe care le primea nu puțini erau cei care îl felicitau... pentru distrugerea Uniunii, închinare în fața Occidentului și trădarea blocului răsăritean.
Spre deosebire de aceștia, scriitorul Dumitru Matcovschi, membru al Congresului de deputați ai poporului din URSS din partea RSS Moldovenești, l-a felicitat sincer pe Gorbaciov cu ocazia acordării Premiului Nobel pentru Pace.
Ba mai mult decât atât, l-a rugat să facă pace și pe malurile Nistrului, unde începuseră niște jocuri separatiste extrem de periculoase. „Dacă ați mai face pace și acasă, inclusiv în dulcea mea Moldovă”, îi scria Matcovschi lui Gorbaciov, „Dvs. ați mai merita un Premiu Nobel”.
Scrisoarea lui Matcovschi era o reacție de protest la prezența sfidătoare a unor proaspăt lideri separatiști de la Tiraspol la o ședință a Sovietului Suprem al URSS. Deputații din partea RSS Moldovenești au părăsit atunci sala de ședințe și i-au cerut o audiență lui Gorbaciov. Ca arbitru suprem, Gorbaciov a încercat să impună un compromis. Ar fi promis că va sosi în propria-i persoană la Chișinău, pentru a calma spiritele. Dar, n-a mai sosit.
S-a speculat atunci în presă că Gorbaciov și-ar fi anulat vizita tot din cauza liderilor separatiști. Aceștia ar fi avut tupeul să-i întoarcă spatele, refuzând să-l salute la Chișinău. Numai că, după cum stăruia Matcovschi, nu separatiștii îl invitaseră, ci moldovenii care, prin urmare, aveau motive să fie supărați pe părintele perestroikăi.
„De ce n-ați venit?”, întreba scriitorul-deputat. „De aceea că separatiștii au refuzat să se întâlnească cu președintele țării? Păi bine, au ei oare voie să dicteze voia lor prezidentului? Cine pe cine conduce în acest caz?”...
Întrebarea lui Dumitru Matcovschi va rămâne fără răspuns.
