Cu ocazia întâlnirii președintelui SUA Donald Trump cu președintele rus Vladimir Putin la Helsinki, Radio Europa Liberă a trecut în revistă întâlnirile anterioare ale liderilor celor două țări și acordurile la care au ajuns aceștia. Summiturile șefilor de stat din SUA și Rusia (URSS) au avut loc cu regularitate, dar nu toate au avut fost și de succes.
În 1961 în palatul Schönbrunn de la Viena, John Kennedy și Nikita Hrușciov au discutat soarta Berlinului și a Germaniei în general. După două luni a apărut Zidul Berlinului.
Următoarea întâlnire a fost așteptată peste zece ani. În 1972 la Moscova, Leonid Brejnev și Richard Nixon au semnat câteva documente extrem de importante, inclusiv Acordurile privind limitarea armelor ofensive strategice și limitarea sistemelor antirachetă.
Pe 1 august 1975 în Finlanda conducătorii a 33 de țări, între care Brejnev și Ford, au semnat Acordurile de la Helsinki și Actul Final. Au fost formulate zece principii fundamentale ale relațiilor dintre state – egalitatea suverană, integritatea teritorială și obligația de respectare a dreptului internațional.
La întâlnirea dintre Brejnev și Jimmy Carter de la Viena, în 1979, au fost semnate acorduri privind limitarea armelor strategice și desfășurarea de arme nucleare în spațiul cosmic.
Următoarea întâlnire a liderilor URSS și Statelor Unite a avut loc la sfârșitul anului 1985, după venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov. La summiturile de la Geneva și apoi la Washington (1987) și la Moscova (1988), Gorbaciov și Reagan au discutat despre posibilitatea de a reduce în continuare armele strategice ofensive.
Anul 1989 a reprezentat un moment de cotitură în relațiile dintre cele două țări. Întâlnirea dintre George Bush Sr. și Gorbaciov în Malta este considerată ca marcând sfârșitul Războiului rece. Liderul URSS a promis să nu intervină în afacerile Europei de Est și să nu lupte niciodată cu Statele Unite.
Gorbaciov și Bush Sr. s-au întâlnit încă de două ori în 1990 și 1991. La ultima întâlnire ei au semnat Tratatul privind reducerea și limitarea armelor strategice ofensive.
La 1 februarie 1992 într-o declarație comună președintele Rusiei independente, Boris Elțîn, și Bush Sr. au pus un punct simbolic Războiului rece.
În 1993 la Moscova, primul președinte al Rusiei și președintele SUA au semnat Tratatul privind reducerea și limitarea în continuare a armelor strategice ofensive.
În luna aprilie a aceluiași an a avut loc o primă întâlnire dintre Boris Elțîn și Bill Clinton. Discuțiile au avut loc în Vancouver, Canada. Ca urmare, Rusia a primit un pachet de asistență economică de 1,5 miliarde de dolari.
În anul 2000, Clinton s-a întâlnit cu noul președinte rus, Vladimir Putin. Într-un interviu recent cu Oliver Stone, Putin a spus că atunci Clinton i-a propus să ia în considerare posibilitatea aderării Rusiei la NATO.
Un an mai târziu, în castelul sloven Brdo, Putin s-a întâlnit cu noul-alesul George W. Bush. După atacul terorist din 11 septembrie, Rusia a intrat în coaliția antiteroristă condusă de Statele Unite.
Cu o lună înainte de începerea războiului ruso-georgian, în iulie 2008, la summitul G8 din Japonia, președinții Dmitri Medvedev și Bush Jr. au convenit să rezolve toate problemele prin dialog. Dar, după războiul de cinci zile în Georgia, dialogul dintre cele două țări s-a redus la minim.
Cu toate acestea, deja în aprilie 2009, după reuniunea lui Medvedev și a lui Obama în Marea Britanie, liderii au anunțat o „resetare” a relațiilor.
Un an mai târziu, la Praga, ei au semnat cel de-al treilea Tratat privind reducerea suplimentară a armelor nucleare START III.
După revenirea lui Putin la Kremlin, relațiile dintre cele două țări s-au deteriorat din nou. În 2013, vizita lui Obama la Moscova a fost anulată.
După anexarea Crimeii nu au mai existat summituri ruso-americane.
