Odată cu plecarea Marii Britanii, se încheie și era extinderii Uniunii Europene. Și a NATO. Cel puțin pentru o perioadă, scrie corespondentul Europei Libere la Bruxelles, Rikard Jozwiak.
Marea Britanie părăsește oficial UE pe 31 ianuarie, la miezul nopții. Peste numai câteva zile, Comisia Europeană va prezenta o nouă strategie a extinderii, care va face drumul spre Bruxelles mult mai complicat și anevoios, mai ales pentru țările din Balcanii de Vest.
Câteva săptămâni mai târziu, Macedonia de Nord va deveni al 30-lea stat membru NATO dar va fi și ultima „extindere” pentru mult timp. Pentru că în viitorul apropiat, atât Uniunea Europeană cât și Alianța se vor concentra pe consolidarea structurilor interne.
În următoarele 11 luni, lunile de tranziție după Brexit, în Uniunea Europeană nu vor avea loc schimbări majore. Sunt 11 luni complicate, în care Marea Britanie și UE trebuie să negocieze un acord amplu și complex, reglementând relațiile lor viitoare. Cu sau fără acord, marile schimbări sunt așteptate după aceste 11 luni.
Efectul Brexit-ului se va face însă mult mai repede resimțit în „vecinătatea” Uniunii Europene. Londra a fost un avocat consecvent al extinderii UE și o forță în politica externă europeană. Rol la care a renunțat treptat, după referendumul din 2016 care a aprobat Brexit-ul. Negocierea „divorțului” de Bruxelles a devenit tema dominantă a politicii externe britanice, interesul pentru alte probleme a scăzut pe măsură ce se apropia data ieșirii din UE.
Locul Londrei a fost luat, natural, de Paris.
Rolul central al Franței acum, în politica externă europeană, se face resimțit în relațiile cu vecinii. Se știe că Parisul a fost forța decisivă, când anul trecut, Uniunea Europeană a amânat deschiderea negocierilor de aderare cu Albania și Macedonia de Nord deși, cel puțin teoretic, cele două candidate „își făcuseră impecabil, temele de acasă”. Iar influența Parisului va fi evidentă și în noua strategie de extindere, pe care Comisia Europeană o va face publică pe 5 februarie.
Nu se cunoscu încă detalii, dar două lucruri sunt clare: Uniunea Europeană va face pe placul Franței iar drumul țărilor candidate la admiterea în UE va fi mult mai complicat și anevoios.
Iar perspectivele țărilor din Parteneriatul Estic sunt și mai sumbre, scrie de la Bruxelles, Rikard Jozwiak.
Comisia Europeană își va prezenta în martie viziunea despre viitorul Parteneriatului Estic. Se știe deja, din documente și declarații făcute publice, că Franța insistă să se stabilească, fără nici o ambiguitate, că parteneriatul nu este drumul spre o eventuală aderare. Parisul vrea însă să se pună accent pe creșterea sprijinului financiar pentru a ajuta aceste țări să devină mai „verzi” (în consens cu ambițiile declarate ale UE pentru următorii cinci ani). Inițiativă susținut de mulți politicieni dar care are și pericolele ei: în primul rând, pericolul să se reducă din fondurile acordate acestor țări pentru reforma justiției, întărirea statului de drept sau reformarea diplomației.
La NATO, lucrurile arată un pic mai bine: în februarie, Macedonia de Nord devine oficial al 30-lea membru. Și cu asta, extinderea se va opri pentru ceva timp, relatează de la Bruxelles, corespondentul Europei Libere, Rikard Jozwiak. Ucraina, Bosnia sau Georgia vor continua să fie felicitate pentru reformele pe care le fac sau eforturile de a se alinia la standarde occidentale însă nici un oficial nu crede, serios, că vreuna va fi invitată să adere.
Anul 2020 va fi nu numai anul în care Uniunea Europeană a pierdut pentru prima dată un membru. Va fi și anul care va confirma, va cimenta tendința celor două structuri internaționale de a-și întoarce privirile spre interior.
