Nici Marcel Ciolacu, la fel ca mulți alți colegi ai săi politicieni, nu excelează în arta oratoriei. Lucrurile se complică însă atunci când se acumulează erorile și gafele. Recent, liderul social-democrat, într-o diatribă ce-l viza pe ministrul de finanțe Florin Cîțu (una dintre țintele sale predilecte), a făcut această afirmație ciudată: „Pe Ceaușescu l-am împușcat pentru că a plătit datoriile, ce facem cu cei care au îndatorat țara acum ?”. Nu trebuie să dai dovadă de prea mare subtilitate ca să înțelegi că Marcel Ciolacu se referea la împrumuturile pe care le-a contractat România în ultima vreme, din cauza crizei. Sunt mai multe observații care se pot face pe marginea declarației dlui Ciolacu.
Nu Ceaușescu a plătit datoriile ci românii, cu prețul unor mari sacrificii
Mai întâi, domnia-sa comite un fals istoric: nu Ceaușescu a plătit datoriile ci românii, cu prețul unor mari sacrificii. România era într-adevăr îndatorată, în 1980, ca urmare a politicii de industrializare forțată pe care o impusese Ceaușescu însuși. Ambiția sa prostească de a plăti toate datoriile externe a dus la privațiunile sinistre din anii ’80: alimentele de bază (uleiul, zahărul, carnea, untul etc.) raționalizate și distribuite pe bază de cartelă, economiile de energie – de unde frigul în apartamente și tăierea curentului electric, interzicerea circulației mașinilor personale pe timpul iernii, raționalizarea benzinei etc. Acestea au fost principalele cauze care au declanșat revolta populară în urma căreia Ceaușescu a fugit cu elicopterul de pe acoperișul Comitetului Central. Și nu pentru plata datoriilor a fost împușcat în urma acelui simulacru de proces – dar aici începe o altă discuție.
E interesant, apoi, că Ciolacu perpetuează mitul lui „Ceaușescu a făcut și a dres”: Ceaușescu a făcut metroul, Ceaușescu a făcut Canalul Dunăre-Marea Neagră, Ceaușescu a făcut combinatele industriale, Ceaușescu a făcut blocurile etc.,etc. Acel dement cult al personalității care a domnit decenii întregi în România nu putea să nu lase urme. „Conducătorul” este în continuare invocat ca un fel de zeu atotputernic care, iată, ne reamintește Marcel Ciolacu, a plătit chiar și datoria externă !
În al treilea rând, oricât ar fi de supărat liderul social-democrat pe ministrul de finanțe al guvernului liberal, a sugera că acesta ar merita, cu asupra de măsură, să fie împușcat (sau, cine știe, să fie ucis în chinuri groaznice), arată o concepție nu foarte sănătoasă asupra vieții democratice.
În fine, din câte se știe, Marcel Ciolacu are certificat de revoluționar. Nu cunoaștem amănunte despre evenimentele revoluționare din decembrie 1989 de la Buzău, acolo unde se afla atunci tânărul Ciolacu. Dar declarația sa de astăzi intrigă: vrea cumva să ne sugereze că Ceaușescu a fost un brav conducător, care a acționat spre binele țării ? Și în cazul acesta, cum se împacă asta cu statutul de revoluționar ? E o dilemă în care se află, presupun, mulți dintre cei care s-au făcut „revoluționari” grație unui certificat.
