Linkuri accesibilitate

​​​​​​​O victorie ce trebuie apărată


De ani de zile, sunt decenii chiar, am sentimentul că urmăresc o mișcare în spirală, efortul sisific al moldovenilor de a-și făuri un destin național mai bun, mai demn, mai liber. E o luptă la care încercăm să punem umărul fiecare pe moșia lui – profesorii, medicii, istoricii, artiștii, jurnaliștii, micii întreprinzători de la orașe și sate, funcționarii publici (unii dintre ei), activiștii civici.

O victorie ce trebuie apărată
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:04:00 0:00
Link direct

Cei peste 30 de ani de istorie nouă în Basarabia – numărați din zorii epocii Gorbaciov – sunt o mărturie că acest „popor vegetal”, cum i-a spus odată poeta Ana Blandiana într-un poem scris înainte de 1989, a produs oameni care au crezut în valori și s-au dedicat nobilei cauze de emancipare democratică, amintind de campania de modernizare și occidentalizare a Principatelor Române, inițiată de pașoptiști în secolul XIX.

Finalul acestei lupte nu se întrevede. Mereu celor „buni și drepți” li s-au opus „forțele întunericului”. Scriitorul Ion Druță, în stilul său metaforic-evaziv, îi vedea pe cei care ne vor răul sub chipul unor corbi negri care plutesc deasupra unui pământ pârjolit, repezindu-se să rupă, hulpav, din trupul vlăguit al Moldovei. Alți scriitori sau editorialiști, aplecați și ei spre referințe culturale, evocau „Parabola orbilor” a lui Bruegel cel Bătrân sau „Corabia nebunilor” – tabloul lui Hieronymus Bosch –, pentru a exprima anomia, dezordinea, orizontul închis, confuzia reperelor, fojgăiala politicianistă din Republica Moldova, cea care a compromis mereu aspirațiile noastre naționale și proeuropene.

Un început de reviriment ce pare de fiecare dată sortit eșecului, pentru că suntem un teritoriu de frontieră, pentru că trăim „în umbra marelui URSS”, a unei Rusii revanșarde, care nu concepe să lase popoarele să-și decidă singure soarta, după voia lor. În campania sa seculară de acaparare și înrobire, Rusia și-a folosit pe larg uneltele de „soft power”, cum le-au numit într-o recentă discuție pe marginea cărții „Putin și putinismul” de Françoise Thom (Humanitas, 2020), analistul Cristian Preda și jurnalistul Marian Voicu, și anume: șantajul și coruperea elitelor locale, a personajelor publice influente.

În Republica Moldova, spre deosebire de alte foste colonii sovietice, devenite state independente după 1991, Rusia exploatează cu destul succes politic și electoral conștiința identitară scindată, mentalitățile etatiste, nostalgia după vechiul imperiu leninist cu iluzia egalității sociale ce pare multora o binefacere în comparație cu jaful la care s-au dedat protagoniștii tranziției prutonistrene. O tranziție spre nicăieri.

Ceea ce urmărim azi în parlamentul de la Chișinău este un nou episod al acestui război crâncen dintre aspirația spre libertate a moldovenilor și încercarea cercurilor oligarhice, pro-rusești, de a se crampona de putere, de a goli de conținut victoria dobândită la alegerile prezidențiale din 15 noiembrie de tabăra proeuropeană. Era naiv să credem că Dodon și ortacii lui, laolaltă cu penalul Shor și teleghidații lui Plahotniuc din legislativ, vor respecta votul popular, mandatul încredințat de alegători președintei Maiei Sandu, că nu vor căuta să blocheze intențiile sale de reformă și luptă anticorupție.

Sistemul viciat nu vrea să cedeze. În loc să se concentreze pe problemele reale ale Moldovei, Dodon și socialiștii s-au pus pe diversiuni, adoptând de-a valma, într-o singură zi, fără dezbateri, fără consultări publice, legi care împing Moldova în plin dezmăț juridic, atentează la siguranța națională, escaladează tensiunile interetnice.

Trecerea SIS-ului din subordinea președintelui în cea a legislativului, fără nicio justificare juridică, trădează cinismul, interesul politic de subminare a adversarului, nicidecum nu instituie mai multă democrație. Dodon s-a grăbit să o promulge sfidând decizia Curții Constituționale care a suspendat această decizie până la o examinare pe fond.

Anularea legii antipropagandă, la rândul ei, a scos la rampă acrobațiile lui Sergiu Sârbu, unul dintre inițiatorii acestei legi adoptate pe timpul lui Plahotniuc – „oligarhul persecutat de ruși”. De data aceasta Sârbu a votat alături de majoritatea lui Dodon pentru anularea restricțiilor ridicate împotriva deversărilor toxice mediatice, antioccidentale, ale Moscovei în Republica Moldova.

Impunerea limbii ruse în instituțiile de stat, însoțită de sancțiuni pentru funcționarii publici care vor insista să răspundă petenților doar în limba oficială a statului, româna – decizie votată în aceeași zi de majoritatea Dodon-Șor –, ne aruncă la sfârșitul anilor ‘80, în epoca acelui „Niet!”, ca un pumn în masă al procurorului Vîșinski, decretat de regimul sovietic pentru limba română și grafia latină în Basarabia. La fel și încurajarea separatismului transnistrean și a tendințelor autarhice ale găgăuzilor. Abrogarea deciziei de vânzare a fostului Stadion Republican (demolat de regimul Voronin) către Ambasada Statelor Unite încalcă acorduri bilaterale, aruncă în aer relațiile noastre transatlantice, după ce actuala guvernare le-a dinamitat și pe cele cu Uniunea Europeană.

Dodon, socialiștii și alații lor aplică, vorba unui istoric de la noi, tactica stalinistă a „pământului pârjolit” în calea dușmanului, distrug tot ce pot să distrugă, semnalând Moscovei că mai poate conta pe ei, schițând de pe acum principalele teme ale discursului PSRM în perspectiva alegerilor parlamentare anticipate, un discurs orientat spre adâncirea discordiei sociale și naționale.

Victoria Maiei Sandu în alegerile prezidențiale trebuie apărată, pentru că nimic nu e definitiv câștigat în Moldova – pământul aflat „în calea tuturor relelor”, un stat lovit crunt de pandemie și de criza economică, flageluri pe care guvernul Chicu le-a gestionat într-un mod dezastruos. Elanul civic, manifestat la mitingul de protest de la Chișinău din 6 decembrie împotriva măsurilor anti-reformiste ale actualei puteri, trebuie susținut printr-o presiune constantă asupra instituțiilor statului.

Deocamdată, ne bazăm pe deciziile Curții Constituționale și ale CSM, care s-au opus ofensivei lui Dodon și a socialiștilor. E un început de primenire, de revenire la legalitate? Rămâne de văzut. Oricum, ne așteptăm ca procesele de reformă să capete amploare și coerență după alegerile parlamentare anticipate. Doar așa am putea ieși de sub spectrul „corbilor”, „hienelor”, „lupilor” și al altor prădători care populează imaginarul angoasat al moldovenilor.

*Opiniile autorului nu reprezintă neapărat punctul de vedere al Europei Libere

AntiNostalgia 2 – privind spre viitor

Radio Europa Liberă organizează al doilea sezon: din nou filme documentare, dezbateri și mulți invitați din țară și din străinătate pentru a discuta despre lecțiile trecutului ca șansă de a modela un viitor diferit. Un dialog între generații, la care toată lumea este binevenită

Previous Next

XS
SM
MD
LG