În 3 decembrie este marcată Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități. Cu această ocazie, la Chişinău s-a dat startul unei serii de evenimente dedicate drepturilor persoanelor cu necesități speciale şi incluziunii lor ce vor fi organizate în următoare săptămână. Corespondenta Europei Libere Valentina Basiul a fost prezentă la lansarea expoziţiei de fotografii „Oameni care inspiră”, organizată de Alianţa organizațiilor pentru persoane cu dizabilități şi Centrul Media pentru Tineri.
„Marea mea problemă începe de la scările blocului. Am nouă scări, pe care nu am putut să le rezolv, nu am putut să fac o rampă. Este un bloc de cinci etaje vechi”, spune Nadejda Banari, una dintre protagonistele expoziției de fotografii „Oameni care inspiră”, accesibilă publicului până pe 17 decembrie la Biblioteca municipală „B.P. Hasdeu” din Chişinău.
Nadejda, deşi are o mobilitate limitată, a terminat clasele gimnaziale cu profesori care veneau la ea acasă. Spune că i-ar fi plăcut să urmeze o facultate, dar deja îşi imaginează cu groază multele trepte ale pragurilor universităților, pe care să le înfrunte în scaun rulant. Lipsa studiilor superioare a fost un alt factor din cauza căruia nu a îndrăznit să-şi caute un loc de muncă, zice ea. Aşa că astăzi îşi câștigă banii din brodatul de ii. Dar fără îndoială este o activitate care îi place mult.
Europa Liberă: Ai încercat să te deplasezi singură prin oraş? Care este atitudinea celorlalți concitadini?
„Pot să zic că s-a schimbat spre bine, dar mai avem de lucrat. Bine, nu toţi sunt receptivi, mai sunt grosolani, oricum mai suntem la o etapă de adaptare, de educare. Pe timpurile când eram la şcoală nu erau troleibuzele adaptabile. Eu nu ieșeam din casă. Când eram mică nu eram conștientă că am şi eu drepturi, că am dreptul să cer rampă la liceul la care studiez, eram de părerea că eu trebuie să stau în casă. Nu cerem un moft, cerem să ni se respecte dreptul la accesibilitate”.
Nadejda Banari povesteşte că abia în ultimii ani a început să fie mai activă social, să-şi conștientizeze drepturile şi chiar elementar să iasă mai des din casă, pe unde ajutată de mamă, frate sau vecini. Această schimbare de atitudine s-ar datora şi unui grad mai mare de toleranță în societate, adaugă ea.
Alina Găină de la Centrul Media pentru Tineri spune că problema accesibilității se referă nu numai la oamenii în scaun rulant, ci şi mamele şi taţii cu copii în cărucior, persoanele de vârsta a treia sau cei care au temporar probleme locomotorii, prin urmare numărul celor cărora li se încalcă drepturile ar fi mai mare, doar că puţini cetățeni conștientizează acest lucru. Alina Găină este de părere că spargerea stereotipurilor referitoare la persoanele cu necesități speciale ţine şi de implicarea şi încrederea acestora.
„Autoritățile adesea sunt ocupate cu foarte multe lucruri. Şi dacă organizațiile non-guvernamentale merg să discute, să știți că sunt șanse ca să se schimbe ceva. Şi o să vă dau un exemplu: este proiectul „Chișinăul accesibil” inițiat de mai multe organizații din domeniul comunicării, incluziunii. Este un proiect care începe să schimbe lucrurile. Dacă mergeți pe străzile din Chișinău, cele din centru, o să vedeți că bordura este mai coborâtă deja, sunt unele rampe, sunt înlăturate obstacolele.”
Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale a comunicat că în anul ce se încheie a întreprins mai multe acțiuni menite să integreze persoanele cu necesități speciale în societate, inclusiv au fost aplicate măsuri stimulatorii pentru angajatori ca să ia la lucru oameni cu asemenea necesitați.
Viorica Dumbrăveanu, secretar de stat în domeniul asistenței sociale, a recunoscut că cele mai mari bariere nu sunt lipsa rampelor de acces sau construcția lor amatoricească, ci stereotipurile care încă mai există. Dar mentalitatea nu poate fi schimbată rapid, spune ea, şi nici impusă prin lege. Doar atmosfera în societate poate eficientiza remediile juridice.
