După ce în iunie Ucraina și Moldova au primit statutul de țări candidate la intrarea în Uniunea Europeană (nu însă și Georgia, unde se consideră că reformele rămân în urma situației din primele două), iată că miercuri Comisia Europeană a recomandat acordarea statutului de candidat Bosniei-Herțegovina.
Comisarul UE pentru extindere și relațiile cu vecinătatea, Olivér Várhelyi, i-a invitat pe liderii bosniaci „să profite de această oportunitate istorică”. Urmează acum ca liderii celor 27 de țări din UE (Consiliul European) să discute (și eventual să aprobe?) această propunere a Comisiei la summit-ul UE din luna decembrie de la Bruxelles.
Bosnia: alegeri într-o atmosferă morocănoasă
Bosnia-Herțegovina (cea mai fragilă țară din Balcani și încă sub tutelă internațională) a trecut prin alegeri la începutul lunii, într-o atmosferă de morocăneală generalizată, dat fiind că e grav afectată de clientelism, corupție și sărăcie.
A fost vorba de alegerea celor trei membri ai președinției federale (un sârb, un musulman și un croat), a deputaților parlamentului la nivel de stat, entități și regionale și a președintelui entității populate de sârbi.
Cele 3,4 milioane de alegători înregistrați din Bosnia au fost confruntați cu o listă uriașă, de peste 100 de partide și coaliții în opt procese electorale paralele, însă peisajul postelectoral al acestei sfâșiate și complicate țări balcanice va fi aproape sigur dominat de multe dintre aceleași personalități care au prosperat ani de zile din criza existențială și a corupției, ba chiar chiar au stârnit iar vitriolul etnic în campanie.
Procesul aderării: mulți ani de negocieri, fără un termen precis
În afară de Ucraina și Moldova, celelalte țări care au statutul de candidate la intrarea în Uniunea Europeană sunt acum Albania, Macedonia de Nord, Muntenegru, Serbia și Turcia.
Deocamdată însă UE traversează de mai multă vreme ceea ce se numește „oboseala extinderii“. Populația Uniunii, capitalele, partidele politice nu mai doresc primirea de noi membri, în special țări sărace est-europene foste comuniste.
Apoi, nu există o durată precisă a negocierilor. Ele pot dura ani, iar teoretic chiar decenii. Ele pot fi blocate pe termen nedefinit, la cererea uneia sau alteia din țările membre. Cazul Turciei, de pildă, este unul extrem. Turcia a semnat un acord de asociere cu UE acum 60 de ani: în 1963. Turcia a căpătat apoi statutul de țară candidată în 1999 și și-a început negocierile în 2005.
Croația, în schimb, care și-a început negocierile exact in același timp cu Turcia, în 2005, le-a încheiat în 2011 și este deja membră in UE începând din 2013.
7-8 ani de negocieri a fost până acum media, odată primit statutul de candidat. UE este atât de complicată încât procesul se dovedește foarte lung: negocieri între statele membre, acord unanim, ratificare a reformei tratatului de către Parlamentul European și de către cele douăzeci și șapte de parlamente naționale (sau prin referendum). Experiența arată că e nevoie de cel puțin trei-patru ani pentru a modifica cel mai mic rând de text din tratate...
Pe scurt, fără a încălca legislația europeană este absolut imposibil ca Ucraina și Moldova, ca să nu mai vorbim de Bosnia, să devină membri UE cu drepturi depline foarte rapid.
Negocierile de aderare se duc pe capitole
Negocierile, odată începute, se duc pe capitole, pe sectoare ale economiei, circa 30 cu totul. Negocierile cele mai complicate sunt în general cele din agricultură, siderurgie şi textile.
Nu toate capitolele sunt obligatorii. Moldova, de pildă, nu are pescuit marin. Dar nici Bosnia.
Se pot ivi însă și piedici neașteptate din partea altor țări. Până în 2013, negocierile cu Croația fuseseră blocate vreme îndelungată de micuța Slovenie, membru in UE din 2004, care avea o serie de dispute cu Croația, moștenite din perioada iugoslavă.
âSlovenia are drept de veto, ca toți ceilalți membri, in chestiunea extinderii, și a încercat să obțină de la Croația cât mai multe concesii, în special un coridor lărgit în apele teritoriale din zona peninsulei Istria și în chestiunea unor fonduri blocate într-o fostă bancă iugoslavă încă de la declanșarea războaielor din Balcani.
