„Cea mai proastă democraţie e superioară celui mai bun totalitarism”. Constatarea ironică aparţine lui Wolf Biermann, celebrul disident est-german, prea puţin cunoscut în spaţiul lingvistic românesc.
Muzeul German de Istorie din Berlin (DHM) i-a dedicat acum lui Biermann o expoziţie omagială, intitulată: „Wolf Biermann. Un poet şi şansonetist din Germania”.
Expoziţia cuprinde numeroase obiecte, discuri, fotografii, documente, manuscrise, înregistrări video, fragmente din interviuri şi jurnale care documentează o biografie agitată, şi, în acelaşi timp, dramatică.
Biermann care anul acesta împlineşte 86 de ani s-a născut într-o familie de comunişti, în oraşul Hamburg. Tatăl său a fost deportat la Auschwitz, unde a şi murit. Această tragedie l-a transformat pe viitorul şansonetist şi poet, precum rezultă din mărturisirile sale, într-un „sceptic îndrăzneț, apoi într-un un eretic evlavios şi, în cele din urmă, într-un curajos renegat al comunismului”.
Dezastrul provocat de război și revanşismul unor foşti nazişti din partea occidentală a Germaniei postbelice l-au determinat să se mute în partea răsăriteană, crezând că într-o ţară care s-a declarat antifascistă se va construi o societate socialistă ideală. Şi-a dat repede seama de discrepanţa existentă între realitate şi idealuri.
La început a mai reuşit să publice câte-un text. În momentul când a început să critice birocraţia de partid, nomenclatura, cenzura şi politica represivă a regimului, i s-a interzis să mai publice sau să dea concerte. Deja în anii 1960 devenise un proscris. Tot atunci a strâns legăturile cu alţi opozanţi, între care se afla şi Robert Havemann, un comunist disident şi fost deţinut în lagărele naziste. Prietenul său Havemann fusese evocat în numeroase scrieri, interviuri şi cântece care au fost înregistrate clandestin, scoase ilegal din ţară şi publicate în Occident. Havemann apare şi în „Balada securiştilor”. În acest cântec, Biermann compară sarcastic acţiunile de supraveghere ale poliţiei politice cu munca lui Johann Peter Eckermann. Acesta a fost secretarul lui Goethe. Avea sarcina să noteze tot ce spunea scriitorul german. Însemnările au fost publicate mai târziu în volumul „Convorbiri cu Goethe”.
Despre „Eckermannii” săi, Biermann spune în „Balada...” amintită:
„Drag îmi este ca un frate/Fie ploaie, fie vânt,/Câinele de la securitate./ Mă păzeşte ca pe-un sfânt./ Sub pat mi-a pus microfon, /Să nu-i scape niciun ton,/Nicio glumă, niciun cântec./ Chiar când am dureri de pântec/ Şi-n privată mă retrag / Fraţii cu urechea trag./ Domnilor de la securitate,/ Voi nu faceţi pe jumate / Treaba: lumii deci las mărturie / Prin voi toţi, ca să se ştie / Cum sughite, cum iubeşte/ Biermann şi cum barba-i creşte./ Să declar nu-mi vine greu. / Secu-i Ecker.../ Secu-i Ecker.../ Secu-i Ecker.../ Secu-i Eckermann-ul meu.../“
Dezamăgit de ceea ce i se întâmpla, Biermann şi-a descris existenţa lipsită de vreo perspectivă într-un alt cântec amar, „Balada socotelilor de la 30 de ani”:
„Am împlinit treizeci de ani / Şi-n pungă nu am nici doi bani./ Am fost schinguit de călăi,/ Buşit, umplut de vânătăi./ Când eram tânăr m-au premiat, / Pe urmă-n zoi m-au aruncat./ Cu spini ei m-au încununat,/ Lucru de care nu prea m-am mirat.//”
Invitat, în 1976, de sindicatele vest-germane să susțină un concert, autorităţele îi dau un paşaport. Nu i se mai permite întoarcerea în Germania răsăriteană. Expulzarea perfidă a stârnit proteste, susţinute de numeroşi scriitori şi intelectuali estici. Au urmat alte expulzări.
În vest, Biermann a rămas fidel liniei critice, dând la iveală greşelile reprezentanţilor clasei politice occidentale, arătând, în acelaşi timp, lipsurile societăţii hedoniste de consum.
Wolf Biermann s-a solidarizat mereu cu cei persecutaţi în ţările răsăritene. În 1988, de exemplu, s-a aflat între primii semnatari ai apelului în care se cerea organizarea unei zile internaţionale de acţiune dedicată României. Semnatarii apelului cereau înfierarea internaţională a regimului ceauşist şi propuneau organizarea unei zile de protest, pe data de 15 noiembrie 1988, când s-a împlinit un an de la revolta muncitorilor din Braşov.
Astăzi, Biermann trăieşte la Hamburg. Fără a da prea multe explicaţii, el a spus cu ocazia deschiderii expoziţiei, că nu intenţionează să se reîntoarcă vreodată în locuinţa sa din Berlin.
(Citatele traduse din Biermann au fost preluate din volumul: Ghitare cu ghimpi. Cîntece şi poeme contestatare din Europa şi America latină. Parafraze, tălmăciri, interpretări de Jacob Popper, Metropol, Bucureşti, 1993. O parte din textele incluse în volum au fost difuzate de Europa liberă între anii 1969-1977, în cadrul emisiunilor „Tribuna liberă“ şi „Meridiane culturale”. Texte semnate de Biermann – cât şi numele său - au apărut şi în presa de limbă germană din România, în perioda celui de-al doilea dezgheţ din prima fază a regimului Ceauşescu.).
