Moldovenii au făcut o pasiune pentru Politică încă în anii Perestroikăi. Atunci era firesc ca Politica să fie în capul mesei: se prăbuşea colosul sovietic. Au trecut ani de zile, dar preocuparea asta a rămas la fel de puternică sau chiar s-a transformat într-o obsesie. Moldoveanul poate să se gândească la politică din zori şi până-n noapte. Şi la o frigăruie stropită cu vin, moldovenii pot să discute cu însufleţire despre mişcările din arena politică, despre regrupările partinice.
Deseori, o frază banală sau chiar o inepţie spusă de un politician autohton stârneşte un enorm interes, provoacă sute şi mii de reacţii pe reţelele de socializare, e comentată zile bune, e întoarsă pe toate feţele. Nici nu prea ai ce să comentezi, e o banalitate crasă, dar lumea se aprinde, polemizează, e cuprinsă de tulburare şi chiar înjură copios. A sărit un individ dintr-un partid în altul? Păi, e un motiv serios pentru o polemică mare pe Facebook! A făcut un politician o declaraţie cu iz geopolitic? Păi, gata, uităm de toate şi îl lăudăm sau îl beştelim vreo 3-4 zile!
O ştire despre apropiatele alegeri anticipate e acum un soi de bestseller! Cred că mulţi moldoveni visează chiar alegerile anticipate şi victoria partidului preferat. Dar a fost un incendiu uriaş pe Calea Basarabiei în urma căruia aerul din capitală a fost puternic poluat… Ei bine, asta nu e o ştire care merită atenţia noastră. Mai bine analizăm cu meticulozitate ping-pongul verbal dintre Sandu şi Dodon! Poluarea aerului e floare la ureche! A murit cineva de COVID? Asta e o chestie neplăcută, plictisitoare! Noi vrem un show politic!
Că moldoveanul are această apetenţă pentru politică nu e rău, în fond. Rău e că preocuparea asta cronică nu e susţinută de realizări notabile ale politicienilor. În 30 de ani muntele politic moldovenesc a născut un şoarece. Rău e că o sumedenie de probleme grave, de natură socială, economică şi ecologică, rămân neglijate. Ne interesează mai mult bălăcăreala politică decât solul otrăvit…
