Asocierea neoficială la politica eurosceptică a statelor din Grupul de la Vișegrad, din care fac parte Ungaria, Polonia, Cehia și Slovacia, a devenit o formulă de lucru pentru reprezentanții Ministerului de Externe, pentru mulți europarlamentari români și pentru liderii arcului guvernamental. Iliberalismul asumat de premierul ungar Viktor Orban pare să fie un model pentru liderul social-democrat, Liviu Dragnea, cel mai influent personaj din coaliția aflată la putere. Relația dintre cei doi s-a dezvoltat în multe privințe, asigurând o punte între România și Ungaria.
Programele de finanțare gândite de Budapesta pentru comunitatea maghiarilor din România au totalizat anul acesta circa 100 de milioane de euro. Levente Magyar, care ocupă un fotoliu de secretar de stat în ministerul de Externe al Ungariei i-a mulțumit public lui Livu Dragnea pentru felul în care sprijină aceste proiecte.
România a deschis ușile investițiilor economice și filantropice pentru Budapesta în urmă cu zece ani, când a încetat să se opună ideii guvernului ungar de a da pașapoarte maghiarilor din afara granițelor. Aproximativ 500.000 de maghiari din Transilvania au primit deja cetățenie ungară și cam tot atâția moldoveni au devenit cetățeni români.
A fost o înțelegere nescrisă între București și Budapesta în acest sens, numai că investițiile ungare în Transilvania sunt ceva mari decât cele românești în Republica Moldova. Totuși, România a devenit cel mai important partener comercial al micii republici de peste Prut, depășind la limită Rusia. În jur de 2000 de companii românești au făcut investiții în R. Moldova, cu un total de 40 de milioane de euro. O decizie strategică a fost luată în primăvara lui 2018, când Transgaz, compania națională de transport al gazelor naturale, a semnat (prin Eurotransgaz, filiala sa din R. Moldova) contractul de privatizare al Vestmoldtransgaz, pentru 8,8 milioane de euro.
Apoi, spre sfârșitul anului România, cu sprijinul Ungariei s-a opus la Bruxelles unui raport critic la adresa Republicii Moldova, confimând în acest fel două linii majore de politică externă: una pe direcția Budapesta și cealaltă pe axa București-Chișinău. Ambele urmărind, pare-se, un obiectiv concretizat acum doi ani prin Strategia pe termen mediu și lung privind relația cu Republica Moldova. La București aproape că nu mai există documente de politică externă în care să nu fie menționat statul de dincolo de Prut, chiar dacă intruziunea României e mai puțin vizibilă, decât pe vremea președintelui Traian Băsescu.
Inclusiv în Strategia Națională de Apărare a României, unul dintre riscurile importante menționate este instabilitatea regională care „limitează capacitatea României de promovare a intereselor strategice, cu precădere a celor privind susținerea parcursului european al R. Moldova”.
În mod similar, Ungaria are o strategie declarată pentru Bazinul Carpatic. Viktor Orban le-a propus anul acesta vecinilor Ungariei și mai ales României un plan comun de dezvoltare cu interconectarea drumurilor și a rețelelor energetice. „Să privim Transilvania ca pe o resursă”, a spus astă-vară la Tușnad, premierul ungar, care vrea să lege Ținutul Secuiesc de Budapesta și îi încurajează pe maghiari, inclusiv prin stimulente financiare, să nu plece din țară și să ajute la consolidarea unei comunități maghiare „tot mai puternice”.
Puntea de legătură dintre București și Budapesta, care deocamdată a amânat tensiunile interetnice, propagă anti-europenismul, un fenomen comun în Europa Centrală și care se extinde. Ultimul sondaj de tip Eurobarometru arată că sprijinul pentru apartenența României la Uniunea Europeană era 59% în aprile, și 49% în octombrie. În perioada campaniei pentru referendumul de modificare a Constituției în sensul blocării căsătoriilor homosexuale a apărut pentru prima data și ideea de RoExit. Liderii coaliției de guvernământ de la București nu au curajul să fie în mod explicit eurosceptici, cum face, de pildă, Viktor Orban, dar pregătesc terenul și pentru un alt tip de viitor.
Astfel, Președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, al doilea om în stat potrivit ierarhiei constituționale, i-a îndemnat pe diplomații români să nu-și „facă iluzii” cu privire la „simpla condiție de aliați loiali, disciplinați, tăcuți și oarecum jenați” în care se află, fiindcă această condiție a României de membră a NATO și a Uniunii Europene, pentru care s-a zbătut țara, nu-i va aduce „recunoaștere”.
Tăriceanu, liderul ALDE, aliatul social-democraților la guvernare socotește că securitatea oferită României de NATO și de Statele Unite „nu e garantată pentru eternitate” și că „singura formă autentică de putere” care poate fi proiectată în politica externă este „principiul suveranității naționale”. Ceea ce înseamnă din punctul lui de vedere „abandonarea” practicii denunțului la Bruxelles și la Washington.
Nu a mers mai departe cu această idee, dar președintele Senatului României militează pentru ceea ce în alte vremuri Nicolae Ceaușescu numea neamestecul puterilor străine în treburile interne ale țării. Călin Popescu Tăriceanu i-a prevenit și anul acesta pe diplomații români, că „nici una din zodiile de securitate sub care a trăit teritoriul nostru naţional - pax romana, pax ottomanica, pax sovietica - nu a durat la nesfârşit”. Sugestia ar fi că pax-americana s-ar afla pe muchie de cuțit, iar România ar trebui să-și găsească o nouă umbrelă. Nici unul dintre politicienii români nu îndrăznește să propună, însă, altceva, într-o țară în care majoritatea populației are vederi pro-occidentale.
