Linkuri accesibilitate

Pentru Gândirea liberă


Tocmai încheiasem lectura romanului Cizme, robă, cămaşă de noapte, de Jorge Amado (1912 – 2001), Univers, 2014 – pasionantă, fiind vorba de alegerea de noi membri în Academia Braziliană de Litere, care până şi sub dictatura militară a Statului Nou a reuşit să-şi păstreze, mai mult sau mai puţin, libertatea de gândire şi de acţiune (scriere pe care o voi prezenta de astăzi în câteva săptămâni) –, când am primit acest Apel al unui grup de intelectuali, reprezentanți ai mediului academic și ai celui universitar, semnatari ai Declarației de Independență, scriitori, oameni de artă, jurnaliști etc. pe care găsesc de cuviinţă să-l fac public, solidarizându-mă întru totul cu semnatarii acestuia.

La începutul anilor ’90, venerabila noastră instituţie ştiinţifică şi culturală a avut câteva zvâcniri de demnitate, mai cu seamă privitoare la limba română, deschizându-şi totodată porţile pentru nişte cărturari de marcă ostracizaţi & puşi la index în perioada sovietică (Ion Druţă, Mihai Cimpoi, Dumitru Matcovschi ş.a.). După, lucrurile au luat-o pe-o pantă descendentă, iar de la un moment dat, de-a dreptul în derivă. Care deriva a început odată cu alegerea – de fapt, numirea – lui Gheorghe Duca, ex-ministru al Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului între 2001 şi 2004, în primul mandat al preşedintelui Vladimir Voronin, în funcţia de Preşedinte al AŞM; şi deja din postul de preşedinte al AŞM, acad. Gheorghe Duca va face jocul aceluiaşi Voronin, în aprilie 2005, înaintându-şi candidatura la funcţie de preşedinte al Republicii Moldova (va obţine un singur vot – gurile rele zic că al contra-candidatului său, căruia i-a netezit astfel drumul spre un al doilea mandat). După 14 ani de „Duca[t]” (24 august 2004 – 28 noiembrie 2018), AŞM se va vedea împărţită în mici feude, şi acestea înstrăinate pe la ministere (de parcă statul n-ar avea suficienţi funcţionari, mai trebuiau mobilizaţi savanţii!) – şi cu asta Adio, cercetare! Altfel spus, statul captiv al ultimilor ani a reuşit să ia în captivitate şi gândirea, prin Instituţia ce-ar fi trebuit să reprezinte elita intelectuală a unei naţiuni, şi care acum se vede marginalizată (dacă nu cumva şi dezmembrată, prin trecerea unor Institute ale AŞM în subordinea ministerelor de resort), nu şi pe oamenii de ştiinţă oneşti care-şi fac auzită astfel vocea.

Că tot am rostit sintagma – Gândirea captivă a polonezului Czesław Miłosz (Premiului Nobel pentru Literatură, 1980) apărea la Paris în chiar anul morţii lui Stalin, 1953, fiind tradusă ulterior în toată lumea. Peste ani, Gianni Vattimo şi Pier Aldo Rovati publicau Gândirea slabă, şi ea având un răsunet planetar. Nu cumva a venit timpul unui discurs ferm, savant şi intelectual, unul de reafirmare a Gândirii libere?!

* * * * * * * * *

APELUL

Unui grup de intelectuali, reprezentanți ai mediului academic și ai celui universitar, semnatari ai Declarației de Independență, scriitori, oameni de artă, jurnaliști, pedagogi, medici, lucrători ai instituțiilor de drept

CĂTRE POPORUL REPUBLICII MOLDOVA

CĂTRE FORURILE DECIZIONALE ALE STATULUI

Constatând cu profundă îngrijorare impasul în care s-a pomenit societatea noastră în urma politicilor naționale, sociale, economice și de altă natură, care mai bine de două decenii au țintit doar interesul egoist de putere al unor cercuri oligarhice corupte;

Ținând cont de faptul că în degringolada generală, în care primează manipulările unui politicianism cinic de conjunctură cu implicitele deformări ale adevărului și instigări la ură și dispreț suveran față de normele elementare de conviețuire socială, vocea elitei intelectuale este practic absentă;

Conștienți de impactul destabilizator și distructiv al vacuumului intelectual din orice societate și, cu atât mai mult, dintr-o societate ca a noastră, cu atâtea valuri de epurare și hemoragii tragice în rândul intelectualității basarabene din 1940 încoace;

Având deplina convingere că regenerarea vitală a unei societăți ajunsă în pragul colapsului este posibilă numai prin mobilizarea și ridicarea la rang de autoritate națională reală, de necontestat a efortului moral și spiritual creator al tuturor forțelor intelectuale de care dispune, în special, al celor din domeniul cercetării;

Recunoscând că acest lucru nu este cu putință fără instituționalizarea lor într-o structură autonomă, flexibilă, nesupusă jocurilor de putere ale politicului, capabilă să reacționeze prompt, profesionist, cu expertize înalt calificate la problemele și imperativele stringente ale realităților naționale, să articuleze cu responsabilitate și discernământ soluții de revitalizare a societății, programe și strategii de dezvoltare durabilă;

Remarcând în tradiția noastră rolul de instituție națională fundamentală a Academiei de Științe, luând în considerație și potențialul de cadre, precum și baza logistică de care a dispus până nu demult, suntem ferm convinși că acest for științific poate și trebuie să revină în prim-planul inițiativelor de stopare a crizei endemice sociale, ca generator de idei și proiecte, dar și ca arbitru al deciziilor de o importanță vitală pentru întreaga societate.

Animați de răspunderea față de viitorul nostru tot mai incert, încredințați că destinul de mâine depinde numai de acțiunile noastre ferme de azi, ghidați de ideea că resuscitarea socială e posibilă doar prin mijlocirea forței creative a ideilor purtând girul unei autorități naționale,

PROPUNEM:

1. Considerarea programului politic de reformare a Academiei de Științe și a domeniului cercetării ca fiind unul EȘUAT prin diletantism, decizii arbitrare și imixtiuni de interese oculte oligarhice față de patrimoniul instituției.

2. Recunoașterea publică, onestă, că actualul statut al AȘM de simplu club de discuții, fără institute de cercetare, fără prerogative decizionale, cu o funcție platonică de consultanță și cu un aparat birocratic umflat reduce, în realitate, AȘM la un rol social de instituție parazitară.

3. Admiterea evidenței că cercetarea științifică se află astăzi în Republica Moldova sub presiunea enormă a unui sistem contorsionat supraetajat de structuri birocratice de „control” (ministere, agenții, instituții financiare), care situează munca savanților în regimul aleatoriu al bunului plac al unor funcționari fără pregătire în domeniu și care substituie prioritățile de cercetare cu preponderențele inflexibile ale multiplelor dosare și „dări de seamă”.

4. Dat fiind faptul că, în lumina celor expuse mai sus, imperativul reformării AȘM și a domeniului cercetării științifice în ansamblu ESTE O PRIORITATE NAȚIONALĂ, suntem siguri că Academiei de Științe îi revine în acest proces o funcție diriguitoare de primă vioară.

5. Luând în considerație suspiciunile (întemeiate, după mărturisirile din mass-media ale unor persoane avizate) de ilegitimitate a alegerilor actualului Președinte al AȘM prin imixtiunea și presiunile factorilor politici, dar și slabele sale performanțe manageriale demonstrate, pe care crede dumnealui că le poate compensa cu noi obediențe politice, apare în mod stringent necesitatea alegerii, în baza competiției mai multor candidați cu propuneri de programe de reformare a științei, a unei noi conduceri a AȘM.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Mihai Cimpoi, academician

Haralampie Corbu, academician

Nina Corcinschi, directorul Institutului de Filologie Română „B.P. Hasdeu”, dr.hab. în filologie

Andrei Țurcanu, dr.hab. în filologie, votant și semnatar al Declarației de Independență

Alexandru Burlacu, dr.hab. în filologie

Vlad Pâslaru, dr.hab. în pedagogie

Vasile Bahnaru, dr.hab. în filologie

Eugenia Mincu, dr.hab. în filologie

Olesea Gârlea, doctor în filologie

Sergiu Cogut, doctor în filologie

Dumitru Apetri, doctor în filologie

Ion Bărbuță, doctor în filologie

Ion Buruiană, doctor în filologie

Galaction Verebceanu, doctor în filologie

Galina Anițoi, doctor în filologie

Alexandru Cosmescu, doctor în filologie

Viorica Răileanu, doctor în filologie

Nadejda Ivanov, doctor în filologie

Constantin Ivanov, doctorand

Liliana Botnaru, doctorand

Vezi comentarii (1)

Acest forum a fost închis

Emilian GALAICU-PĂUN (n. 1964 în satul Unchiteşti, Floreşti, din Republica Moldova).

Redactor-şef al Editurii Cartier; din 2005, autor-prezentator al emisiunii Cartea la pachet de la Radio Europa Liberă; redactor pentru Basarabia al revistei „Vatra“ (Târgu Mureş).

Cărţi publicate:

(POEZIE) Lumina proprie, 1986; Abece-Dor, 1989; Levitaţii deasupra hăului, 1991; Cel bătut îl duce pe Cel nebătut, 1994; Yin Time, 1999 (trad. germană de Hellmut Seiler, Pop-Verlag, 2007); Gestuar, 2002; Yin Time (neantologie), 2004; Arme grăitoare, 2009; A-Z.best, antologie, 2012; Arme grăitoare, ediţie ne varietur, 2015; A(II)Rh+eu / Apa.3D, 2019;

(ROMAN) Gesturi (Trilogia nimicului), 1996; Ţesut viu. 10 x 10, 2011 (trad. engleză de Alistair Ian Blyth, Living Tissue. 10 x 10, Dalkey Archive Press, SUA, 2019);

(ESEU) Poezia de după poezie, 1999; Cărţile pe care le-am citit, cărţile care m-au scris, 2020;

(TRADUCERI) Jean-Michel Gaillard, Anthony Rowley, Istoria continentului european, 2001; Robert Muchembled, Oistorie a diavolului, 2002;Mario Turchetti, Tirania şi tiranicidul, 2003; Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, 2004; Michel Pastoureau, Albastru. Istoria unei culori, 2006; Michel Pastoureau, Ursul. Istoria unui rege decăzut, 2007; Roland Barthes, Jurnal de doliu, 2009; Edward Lear, Scrippius Pip, 2011; Michel Pastoureau, Negru. Istoria unei culori, 2012.

Prezent în numeroase antologii din ţară şi din străinătate.

Opiniile autorului nu reflectă, neapărat, poziția Europei Libere.

XS
SM
MD
LG