„Legea” adoptată recent, supranumită „legea Gurețki”, care prevede termene de până la 10 ani de închisoare pentru cei care încearcă să se plângă altor instanțe decât celor transnistrene, urmărește să limiteze orice disidență în regiune.
Sunt constatări ale expertului Asociației Promo-LEX Alexandru Postică la Europa Liberă, în podcastul „În esență...”.
O simplă discuție la radio, orice exprimare poate fi calificată drept extremism...
„Chiar și o simplă arborare a drapelului Ucrainei, cum a fost în cazul lui Victor Pleșkanov [condamnat la doi ani și trei luni de închisoare pentru că a criticat agresiunea rusă în Ucraina], poate fi considerată [în Transnistria] ca [incitare la] extremism. [...] O simplă discuție la radio, orice exprimare poate fi calificată drept extremism”, spune juristul.
Întrebat despre efectele așa zisei „legi Gurețki”, care a fost adoptată la sfârșitul luni iunie 2022 și care prevede pedepsirea cu termene de până la 10 ani de închisoare a celor care se adresează instanțelor străine, Alexandru Postică a afirmat că „suntem martorii unei închideri definitive a oricăror posibilități ca cetățenii de acolo să reclame încălcările drepturilor lor.”
„Este vorba despre o zonă complet izolată datorită acelor prevederi”, apreciază expertul.
Despre instituțiile penitenciare din regiunea Transnistria, Alexandru Postică spune că starea lor a rămas „în trecut”.
„Nu s-a investit practic mai nimic în acele locuri de detenție, acestea nefiind adaptate condițiilor de detenție”, afirmă Postică, făcând referire la mărturiile a „mai mult de 60 de victime ale torturilor și condițiilor de detenție inumane și degradante.”
Potrivit expertului, în penitenciarele din Transnistria „există zone de pedepsire a deținuților”, unde condițiile sunt „dezastruoase.”
Alte chestiuni principale discutate în acest episod:
Despre cazul Pleșkanov: Cel puțin trei surse au confirmat Asociației Promo LEX că Victor Pleșkanov are leziuni și se presupune că dânsul și le-a provocat [la finele lunii noiembrie, Pleșkanov a făcut o tentativă de suicid într-un penitenciar transnistrean].
Despre violarea drepturilor în închisori: Se încalcă dreptul la secretul corespondenței, la viața privată și confidențialitatea discuțiilor.
Despre riscurile la care sunt supuse rudele deținuților. Nu există un mecanism de ajutorare a rudelor deținuților politici. Acestea sunt filate continuu în 99% din cazuri.
Despre rata de încarcerare. Rata de încarcerare în regiunea transnistreană este cea mai înaltă în spațiul european. Însă „dinamica” din Transnistria este, probabil, mai apropiată situațiilor din închisorile ruse și belaruse. În regiunea transnistreană, există patru instituții penitenciare în care sunt deținute în jur de 2.000 de persoane. În stânga Nistrului, gradul de încarcerare este de 470 de deținuți la 100.000 de locuitori, în timp ce pe malul drept acest indice este de 150. Media europeană de încarcerare este de 100 de deținuți la 100.000 de locuitori.
Despre legalitatea sentințelor: Toți deținuții din Transnistria au fost [și sunt în continuare] condamnați ilegal. Indiferent de infracțiuni sau crime, trebuie să existe o sentință emisă de o instanță legală.
Despre „monedele de schimb”: Și Oleg Horjan [eliberat la 6 decembrie a.c.], și Adrian Glijin au fost condamnați pe criterii politice. Corespondența lui Vitali Ignatiev [reprezentantul politic de la Tiraspol] confirmă faptul că „dl Glijin este ținut ca ostatic, ca o monedă de schimb pentru a fi schimbat cu un alt deținut care a comis pe teritoriul R. Moldova o infracțiune deosebit de gravă și care [spre deosebire de Glijin] a fost condamnat de o instanță legală.
Podcastul „În esență...” este publicat pe site-ul Europei Libere, pe Apple Podcasts, pe Spotify și pe YouTube.
Pentru a nu rata niciun episod, abonați-vă! Așa ne ajutați să mergem mai departe.
