Elena Mîrzac este directoare a Platformei pentru Inițiative de Securitate și Apărare (PISA) și, vorbind la Europa Liberă, în podcastul „În esență...”, ediție dedicată celor 30 de ani de la aderarea R. Moldova la programul NATO „Parteneriatul pentru Pace”, spune că raporturile de cooperare cu Alianța Nord-Atlantică s-au amplificat mai ales din a doua jumătate a anului 2023, existând „voință politică” a Chișinăului.
Experta observă că după înlocuirea premierilor [a Nataliei Gavrilița cu Dorin Recean] la începutul anului 2023, invocându-se prioritară securitatea, „s-a intensificat diplomația militară” a R. Moldova, mai ales cu UE. La fel, în această perioadă au fost făcute vizite importante ale demnitarilor moldoveni la Cartierul General al NATO și au venit la Chișinău delegații ale Alianței Nord-Atlantice.
„Noul nivel de cooperare” va depinde de „apetitul” R. Moldova
Cu referire la perspectivele cooperării bilaterale și trecerea R. Moldova „la un nou nivel de cooperare” cu NATO prin Programul Adaptat Individual al Parteneriatului, Elena Mîrzac a explicat că astfel de planuri „sunt ajustate la necesitățile fiecărei țări și la apetitul pe care îl are fiecare țară.”
Experta susține că acest nou nivel de colaborare denotă că R. Moldova se îndreaptă „pe calea dezvoltării, reformării sectorului de securitate și apărare, și, de ce nu, [...] [dorinței] de a deveni potențial membru al NATO.” În opinia invitatei podcastului, calea spre aderare a R. Moldova la NATO, însă, „este destul de lungă.”
Moscova, iritată de demersurile Chișinăului
Întrebată cât de mult ar deranja sau ar irita Rusia o apropiere mai puternică a R. Moldova de NATO sau de o ipotetică admitere a ei în Alianța Nord-Atlantică, experta a spus că reacțiile Moscovei sunt deja pe față. Și de fiecare dată, Rusia pune în aplicare diferite instrumente ale războiului hibrid, inclusiv imixtiunile politice prin partide controlate de ea la Chișinău.
Rusia, spune Elena Mîrzac, nu poate folosi acum măsuri mai dure împotriva Moldovei – inclusiv o eventuală aplicare a forței, atât timp cât ucrainenii „asigură securitatea în regiunea Odesa.” Cu siguranță, însă, că autoritățile moldovene, sunt pregătite „pentru diferite scenarii”. Crearea unor mecanisme în sprijinul Chișinăului din partea Vestului reprezintă „un mesaj foarte puternic” și pentru Rusia că „R. Moldova nu este singură.”
Cât despre percepția NATO în rândul populației, Elena Mîrzac spune în podcast, că aceasta e bazata pe atavisme din perioada sovietică, alimentate, decenii la rând, de media ruse, sondajele arătând „o cultură de securitate scăzută.”
Alte chestiuni discutate în podcast:
- Ce au dat R. Moldova cei 30 de ani de cooperare cu NATO, inclusiv pe platforma „Parteneriatul pentru Pace”?
- În ce măsură cele trei decenii de colaborare au reușit să schimbe percepția cetățenilor din R. Moldova despre NATO? Care e cel mai răspândit „folclor moldovenesc” despre NATO, pe ce narativ au pedalat adversarii cooperării cu Alianța Nord-Atlantică?
- Cât de mult a depins relația cu NATO de factorul politic de la Chișinău, de culorile politice ale guvernărilor moldovene?
- La începutul anului trecut a fost făcute remanieri în Guvernul moldovean. Premierul Natalia Gavrilița a fost înlocuită cu Dorin Recean, explicându-se că securitatea este prioritară. Au avut loc, oare, în această perioadă, mai multe schimbări pe domeniul securității și apărării?
- Cât de mult a avansat cooperarea Chișinăului cu NATO după agresiunea militară rusă în Ucraina?
- Actualizarea relației cu NATO. Ce oportunități poate să îi ofere Chișinăului, din 2025, Programul Adaptat Individual al Parteneriatului.
- De ce clasa politică moldoveană e precaută în discursul public pe tema NATO?
- „Politica pașilor mici” din Strategia de Securitate Națională.
- Apropierea sau chiar admiterea R. Moldova în NATO versus iritarea Rusiei.
- Mai întâi aderarea R. Moldova la UE și apoi la NATO? Sau viceversa?
