Ne mai întrebăm în ce măsură este posibil un nou pas, prin care guvernul moldovean și-ar revendica dreptul de proprietate asupra conductelor cedate Gazpromului în anii '90.
Conductele moldovene de transport al gazelor au fost transferate la 19 septembrie 2023 în gestiunea companiei Vestmoldtransgaz, o subsidiară a Transgaz, companie românească, cu capital majoritar de stat. Transferul printr-un contract de locațiune pe 5 ani a fost dictat de legislația europeană, la care R. Moldova s-a aliniat și care prevede separarea activităților de producție a gazelor de cele de transportul și distribuție (Pachetul energetic III).
Aceste conducte de transport rămân, însă, în proprietate a Moldovatransgaz, filială a societății Moldovagaz, care este controlată de concernul rus de stat Gazprom.
Conductele de transport au ajuns sub control rusesc printr-o hotărâre a guvernului moldovean din 1995, iar celelalte conducte care fac parte din rețeaua de distribuție au urmat o cale similară, în 1998.
Împreună cu jurnaliștii Europei Libere, Virginia Nica și Eugen Urușciuc, am analizat cele două hotărâri de guvern, din 1995 și din 1998, dar și două contracte prin care acest control a fost reglementat.
Documentele ne-au fost puse la dispoziție de activistul Tudor Șoitu, fost membru al Curții de Conturi, care a verificat aceste tranzacții, începând cu anul 1997.
- Hotărârea de guvern nr. 302 din 12 mai 1995 „Cu privire la Societatea pe acțiuni mixtă moldo-rusă de tip închis Gazsnabtranzit”, semnată de premierul agrarian de atunci Andrei Sangheli.
- Contractul de constituire „Privind crearea și activitatea societății pe acțiuni moldo-ruse de tip închis Gazsnabtranzit”, din 15 mai 1995.
- Hotărârea de guvern nr. 1058 din 21 octombrie 1998 cu privire la crearea în complexul de gaze al R. Moldova a unei societăți pe acțiuni moldo-ruse (Moldovagaz), semnată de premierul de atunci, Ion Ciubuc.
- Contractul de societate al „Societății pe acțiuni moldo-ruse de tip deschis Moldovagaz”, din 23 octombrie 1998 (semnat din partea R. Moldova de directorul general al Departamentului Privatizării și Administrării Proprietății de Stat de pe lângă Ministerul Economiei și Reformelor, Vladimir Filat).
Ce rezultă din aceste documente?
În urma unor datorii la gaze, acumulate în 1994 de consumatori de pe ambele maluri ale Nistrului, guvernul Sangheli s-a înțeles cu Gazprom să fondeze împreună societatea moldo-rusă pe acțiuni Gazsnabtranzit și să-i transmită în proprietate sistemul moldovean de conducte de transport al gazelor, inclusiv patru conducte de tranzit.
Felul în care a fost estimată mărimea datoriei, felul în care a fost atribuită datoria și felul în care au fost evaluate conductele transmise în contul datoriei rămân obiect de controverse.
Dar, în 1998, schema a fost repetată și extinsă de la conductele de transport la toate conducte moldovene, inclusiv cele din rețeaua de distribuție și alte proprietăți, care au fost puse sub control rusesc în noua societate pe acțiuni moldo-rusă, Moldovagaz. Este societatea pe care o cunoaștem și astăzi și în care guvernul moldovean controlează doar puțin peste 35% din acțiuni.
Conductele de transport transferate în 1995 sub control rusesc au ajuns acum pentru un termen de 5 ani în gestiunea Transgazului românesc prin intermediul subsidiarei Vestmoldtransgaz, conductele rămânând, în același timp, proprietatea Moldovatransgaz, subsidiară a Moldovagaz, controlată de Gazprom.
Dar poate fi oare acest contract de locațiune către Transgaz și un test prin care să se verifice dacă rețelele pot fi gestionate fără Gazprom? Iar dacă totul merge cum trebuie, poate oare R. Moldova să mai facă un pas, să desfacă înțelegerile din anii '90 și să ceară înapoi în proprietatea statului conductele cedate atunci?
Activistul Tudor Șoitu crede nu numai că R. Moldova trebuie să facă pasul, dar și că există temei juridic pentru un asemenea demers. Argumentele sale, așadar, în noul episod din Reporterii.
