La Genova, ministrul italian al infrastructurii Matteo Salvini a spus la o ceremonie cu participarea rudelor decedaților, luni că ei n-au fost victimele vreunei catastrofe naturale, ci „ale lăcomiei și oamenilor care nu și-au făcut datoria”.
O porțiune mare din Viaductul Polcevera (cunoscut mai ales ca „Podul Morandi” după numele inginerului care l-a proiectat) s-a rupt în timpul unei furtuni cu ploi torențiale la 14 august 2018, când autostrada era aglomerată în ajunul celei mai mari sărbători estivale italiene, provocând căderea autovehiculelor în albia secată de dedesubt.
Anul trecut au fost trimiși în instanță din cauza tragediei 58 de oameni, sub acuzații de sabotaj și omor din neglijență. Printre învinuiți se numără foști șefi și experți ai unei companii care administrează multe din autostrăzile și podurile din Italia, ca și foști oficiali de la ministerul condus acum de Salvini.
Procurorii spun că acuzații știau că podul construit în anii 1960 era în pericol să se prăbușească și că administratorii făcuseră „economii” la cheltuielile de întreținere.
Podul Morandi a fost demolat în 2019, fiind înlocuit cu Viaductul Genova San Giorgio.
La ceremonia de luni, ținută sub noua construcție, finalizată în 2020, ministrul Salvini a spus că a văzut o parte din documentația procesului și că a văzut dovezi de lăcomie și neglijență. El a spus că au existat profituri de „miliarde de euro” care ar fi trebuit investiți în reparații – dar au sfârșit altundeva.
Egle Possetti, o membră proeminentă a comitetului rudelor celor decedați în catastrofa din 2018, a spus la ceremonie că „familiile Morandi” au încredere în justiție, dar că felul cum decurge procesul le dezamăgește. Ea a criticat mai ales acei martori din proces care au mărturisit că știau de problemele podului, dar nu au atras atenția nimănui. „S-au jucat cu viețile a milioane de oameni fără să aibă un minim simț de răspundere civică”, a spus Possetti.
Associated Press notează că prăbușirea Podului Morandi a fost cea mai tragică dintre avariile de infrastructură italiene din ultimii ani, dar nu singura, ilustrând starea proastă a sectorului în cea de a treia economie ca mărime din Uniunea Europeană.
