Analiști consideră politica lui Joe Biden față de Iran ca un indicator important al poziției sale internaționale. Impulsul inițial al noului președinte este de a reveni la Tratatul Nuclear cu Teheranul din 2015, pe care Donald Trump l-a părăsit. Dar această intenție nu se va materializa cu ușurință. Teheranul ezită să răspundă pozitiv la ofertele diplomatice, tensiunile din regiune sunt în creștere și presiunile interne și externe sunt și ele substanțiale. Washington-ul a făcut gesturi de bunăvoință, dar interlocutorii iranieni nu par să se grăbească să revină la negocieri.
Pe de altă parte, Statele Unite nu sunt pregătite să dea curs principalei solicitări iraniene și anume ridicarea unilaterală a sancțiunilor. În plus Teheranul continuă să ridice ștacheta, cel mai de curând printr-o lege care îngrădește accesul inspectorilor la câteva locații importante ale programului nuclear. Un semnal mai bun este acordul cu Agenția Internațională pentru Energie Atomică prin care inspectorilor li se permite să îndeplinească o mare parte a obiectivelor lor. Dar Teheranul a spus că dacă europenii și americanii vor sancționa țara în legătură cu noua lege, înțelegerea cu agenția ONU ar putea și ea să fie anulată.
Iranienii au respins și o întâlnire neoficială a semnatarilor acordului din 2015, dupa ce inițial o acceptaseră. Iranul îl acuză pe Biden că încearcă să câștige timp, concentrându-se asupra pedepsirii țării, în loc să ridice sancțiunile. În replica, administrația Biden arată că Teheranul are o oportunitate să negocieze și nu se folosește de ea.
Pe fundalul acestor dispute se află elemente de conflict regional. Statele Unite au atacat milițiile șiite, sprijinite de Iran în Irak și Siria. După ce o navă israeliană a fost atacată în Golful Oman, Israel-ul a ripostat atacând obiective iraniene în Siria. Între timp, rebelii Houti sprijiniți de Iran, în Yemen au atacat poziții saudite, una dintre rachete vizând capitala Riyadh.
