Planurile ambițioase ale Poloniei la nivel european riscă însă să fie diluate de alegerile prezidențiale care urmează în țară.
„Va fi o revoluție”
Prioritatea declarată a polonezilor în următoarele șase luni este să întărească securitatea Europei în toate dimensiunile sale: externă, internă, informațională, economică, energetică, alimentară și sanitară.
„Această președinție va fi revoluționară”, promite premierul polonez Donald Tusk. „Sarcina noastră va fi să convingem toate cele 27 de state membre că Europa poate continua să fie cel mai sigur și stabil loc de pe pământ”, spune el.
„Vom face tot ce putem ca să ne asigurăm că siguranța Europei este o realitate, nu doar o aspirație. Sper ca Polonia să conducă eforturile care duc la pace”, a precizat liderul de la Varșovia.
El asigură ucrainenii că Polonia va continua să susțină guvernul de la Kiev, dar dorește ca restul țărilor UE să se implice în securizarea granițelor.
După revenirea lui Donald Tusk la putere la finalul lui 2023, era Poloniei ca „oaie neagră” a Europei s-a încheiat, lăsându-i în polul iliberal doar pe unguri, secondați de slovaci. Instituțiile statului acaparate politic de partidul Dreptate și Justiție (PiS) - printre care tribunalele și televiziunea publică - au fost redresate, iar Varșovia a deblocat fondurile europene înghețate de Bruxelles pentru nerespectarea valorilor europene.
Mai mult, războiul din Ucraina a pus Polonia în situația de a se întări militar, iar în lipsa unei influențe decisive a Parisului sau Berlinului, Varșovia a devenit unul dintre principalele centre de putere din UE. Liderii polonezi au preluat din ce în ce mai multă inițiativă la nivel diplomatic și politic în Europa, iar odată cu începutul noului mandat al lui Donald Trump, vor încerca să mențină relațiile bune cu Washingtonul.
Prioritățile Poloniei, în umbra alegerilor din țară
În cadrul Consiliului se strâng toți liderii europeni, precum și miniștrii din fiecare domeniu, pentru a negocia la nivel politic și interguvernamental proiectele de legi europene sau inițiativele la nivel UE. Fiecare țară, timp de câte șase luni, preia președinția Consiliului timp de șase luni.
Fiecare stat care preia președinția Consiliului are propriile priorități politice, pe care le poate pune pe agendă. Acestea sunt cauze la care țara ține, așa că se poate folosi de noua putere politică pentru a le pune pe agenda tuturor și, eventual, să ducă și la noi legi.
Printre prioritățile Poloniei se numără:
- Noi sancțiuni împotriva Rusiei, atât pe energie, cât și pe colaborarea cu firme subsidiare din Rusia sau asupra diplomaților ruși,
- Negocierile de aderare la UE ale Moldovei și Ucrainei,
- Pregătirea Europei pentru noile tarife promise de Donald Trump și negocierea unei strategii care să asigure bunăstarea comerțului internațional pentru toate statele UE,
- Coordonarea controalelor vamale la nivel european,
- Noi legi în domeniul farmaceutic, pentru a încheia monopolul unor firme, a promova crearea de noi tehnologii și a scădea prețul medicamentelor,
- Norme pentru regenerarea stratului superior al solului,
- Reguli împotriva greenwashing-ului (practici publicitare prin care companiile susțin că sunt mai sustenabile decât sunt în realitate),
- Legi pentru spațiu, în condițiile în care orbita începe să fie supraaglomerată cu sateliți,
- Promovarea investițiilor personale ale europenilor.
Toate acestea vor fi realizate prin mai mult de 300 de întâlniri oficiale, 22 de consilii informale ale miniștrilor și 200 de evenimente culturale.
Mai mult, Polonia are un atuu unic în acest domeniu: actualul premier Donald Tusk a fost președintele Consiliului în 2014-2019, adică șeful „constant” al instituției în timp ce diferitele guverne iau cu rândul sarcina de a facilita discuțiile politice dintre liderii europeni.
Deși Polonia are planuri ambițioase pentru această președinție, premierul Donald Tusk nu se va putea concentra pe deplin pe această sarcină. În schimb, alegerile prezidențiale din țară sunt un punct de îngrijorare pentru actualul premier și ar putea întârzia negocierile de aderare ale Ucrainei.
Actualul președinte, Andrzej Duda, este fost membru al partidului PiS și a blocat mai multe inițiative ale guvernului Tusk. El a refuzat să aprobe unii ambasadori și și-a folosit influența pentru a opri noul guvern din a reinstaura accesul la avort și măsurile de protejare a comunității LGBTQ.
În discursul său de Anul Nou, Duda a spus că guvernul Tusk „provoacă haos” și „slăbește democrația poloneză”. Notabil este că întocmai Duda și aliații săi din PiS sunt considerați de organizațiile internaționale, de experți, și chiar de publicul polonez ca fiind cei responsabili pentru subminarea democrației poloneze.
Duda se află acum la finalul celui de-al doilea mandat, astfel că nu poate candida din nou. Candidatul susținut de PiS, Karol Nawrocki, istoric polonez de factură conservatoaare.
Un nou mandat prezidențial pentru PiS sau apropiații lor ar putea pune în pericol reformele liberale din ultimul an și ar putea crește nemulțumirea polonezilor față de guvernul Tusk, pe care mulți îl percep ca fiind o dezamăgire: multe dintre reformele promise, printre care cea mai importantă este accesul la avort, nu au putut fi îndeplinite din cauza influenței PiS și a amenințării că aceștia ar putea reveni la putere.
Coaliția Civică, condusă de Donald Tusk, îl propune la prezidențiale pe Rafal Trzaskowski, candidat pro-LGBT și pro-avort care a ieșit pe locul doi în alegerile prezidențiale din 2020. La acea vreme, când televiziunea publică era controlată de PiS, Trzaskowski a fost ținta unei campanii mediatice care susținea că el va onora cererile evreilor de compensații pentru crimele Holocaustului - în timp ce narativa promovată de Duda era că polonezii au fost victimele celui de-al Doilea Război Mondial și că nu vor plăti pentru crimele naziștilor sau sovieticilor.
Ce urmează pentru Moldova?
Ministrul adjunct pentru Afaceri Externe al Poloniei, Marek Prawda, a declarat că UE se va mișca „rapid” prin prima fază de negocieri pentru aderarea Moldovei și Ucrainei. El spune că, în primele șase luni ale acestui an, dorește ca UE să deschidă primele două capitole de negocieri, anume statul de drept și relațiile externe.
La rândul său, Moldova dorește să accelereze procesul de aderare. Într-o discuție telefonică din 27 decembrie, președinta Maia Sandu i-a trimis premierului polonez Donald Tusk că Moldova vrea deschiderea grupurilor de capitole de negocieri de aderare.
Polonia a fost unul dintre cele 12 state care au cerut ca UE să înceapă negocierile de aderare cu Moldova și Ucraina cât mai repede. Chiar dacă UE a permis începerea procesului de aderare ale celor două țări, negocierile au fost amânate de președinția maghiară, care se opune aderării Ucrainei.
- Te-ar putea interesa și: Președinția poloneză a UE cere „consolidarea sprijinului” pentru R. Moldova în contextul crizei energetice
În următoarele șase luni, cât timp Polonia va deține președinția Consiliului UE, Chișinăul va încerca abolirea completă a taxelor de roaming dintre R. Moldova și UE, eliminarea cotelor pentru exporturile unor produse agricole, aderarea la zona unică de plăți în euro (SEPA) și avansarea debursării fondurilor din Planul de Creștere pentru Moldova.
Semne bune pentru Ucraina
Polonia a fost și rămâne unul dintre cei mai puternici susținători ai Ucrainei în UE. Țara și-a întărit propria armată pentru a preveni pericolul unui atac rusesc (ajungând la cheltuieli de 4% din PIB pe armată, cel mai mare procent din NATO) și a primit aproape un milion de refugiați ucraineni.
Polonia a promis să promoveze în continuare, de data aceasta din rolul său la președinția Consiliului, cauza Ucrainei, inclusiv pe calea de aderare la UE. Ca și pentru Moldova, se așteaptă deschiderea a primelor două capitole de negocieri în următoarele luni. Fostul comisar pentru Extinderea UE, Oliver Varhelyi, a spus recent că Ucraina s-ar putea alătura UE până în 2029 dacă implementează cu succes reformele necesare.
Ce este clar deocamdată, este că președinția poloneză se va ocupa cu înnoirea acordului comercial al UE cu Ucraina - care expiră în iunie - pentru a promova integrarea sa cu piața unică europeană, ceea ce va ajuta procesul de aderare.
Noua președinție poloneză a Consiliului a fost salutată de președintele ucrainean Volodimir Zelenski, care spune că speră să vadă „progres tangibil în negocierile pentru aderarea Ucrainei la UE”.
Mai mult, polonezii plănuiesc să atragă atenția asupra dependenței europene de gaz natural lichefiat (LNG) rusesc și să introducă noi sancțiuni.
Urmează o perioadă intensă și pentru propaganda rusă, care în ultimul an a încercat să convingă internauții că Polonia este o „marionetă a Vestului” și că are ambiții imperialiste împotriva Ucrainei și Belarusului. Propaganda Kremlinului transmite că scopul militarizării Poloniei este să poată începe un război cu Rusia, pe motivul așa-zisei rusofobii.
Impactul președinției maghiare
La 31 decembrie s-a încheiat președinția maghiară a Consiliului, una dintre cele mai controversate din istoria instituției, din cauza conflictului dintre Budapesta și Bruxelles.
Motto-ul președinției maghiare a fost „Make Europe Great Again”, o copie a sloganului lui Donald Trump, „Make America Great Again”.
Încă de la începutul mandatului, în iulie, premierul maghiar Viktor Orban i-a vizitat pe Vladimir Putin și pe Xi Jinping, un gest sfidător față de Bruxelles.
Ținând cont că președinția Consiliului ar trebui să reprezinte opiniile tuturor statelor UE, mulți lideri UE s-au dezis de acțiunile lui Orban, spunând că nu le reprezintă interesele sau valorile. Numeroși diplomați naționali, cât și oficiali ai instituțiilor UE, au boicotat întâlnirile organizate de președinția maghiară.
Prin urmare, președinția maghiară a avut puține realizări și a lansat puține inițiative legislative sau politice.
Printre singurele realizări din ultimele șase luni, intrarea deplină a României și Bulgariei la spațiul Schengen de liberă circulație, a fost un proiect lung de aproape două decenii și s-a finalizat mai ales prin diplomația bilaterală între România și Austria, care blocase de repetate ori procesul de aderare.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
