Într-un an de război indirect, «Polonia a devenit vârful de lance al luptei pentru Ucraina», cum o scrie în Franța Libération, și noul «cap de pod al NATO» în Europa.
Experții și presa pun o serie de întrebări: ce țară a primit cel mai mare număr de refugiați ucraineni de la începutul războiului? Cine a împins spre formarea «coalitiei Leopard», acea alianță informală a țărilor care au reușit să obțină undă verde de la Berlin pentru a trimite tancuri de fabricație germană în Ucraina? În ce țară se situează principala platformă de tranzit pentru armele occidentale trimise în Ucraina? Ce țară a vizitat Joe Biden marți 21 februarie, imediat după vizita-surpriză la Kiev, pentru a marca prima aniversare a războiului din Ucraina?
La aceste întrebări, un singur răspuns: de la începutul războiului, Polonia a condus frontul comun în Europa în fața expansionismului rus.
Nu mai puțin de două vizite diplomatice SUA în mai puțin de un an
Joe Biden a mers în Polonia, după o vizită în Ucraina, luni, cu câteva zile înainte de prima aniversare a invaziei ruse.
Polonia, mult timp criticată pentru slaba ei activitate diplomatică, „a devenit astăzi un lider pe scena europeană, ceea ce nu s-a întâmplat de mult”, explică în Libération Milan Nic, cercetător la German Council on Foreign Relations.»
La granița dintre fostul „bloc de est” și „bloc de vest”, Polonia apare astfel de un an încoace ca un membru esențial al NATO. Nu întâmplător, de la Varșovia, președintele american Joe Biden a ales să anunțe că SUA și NATO vor sprijini Ucraina „atâta timp cât va fi nevoie”.
Polonia și evoluția relațiilor Rusia-NATO
În 1997, Rusia și NATO au semnat un acord care viza instaurarea păcii de durată în Europa în contextul post-Război Rece.
"Contractul" a fost rupt prin invadarea Ucrainei în februarie 2022, dar nu numai prin aceasta, ci prin întreaga atitudine sistematic ostilă a Rusiei față de Occident. "Statele Unite plasează de fapt o bază permanentă pe solul polonez. Polonia devine ceea ce a fost Germania de Vest în timpul Războiului Rece", analizează Michal Baranowski, directorul general al German Marshall Fund - Est.
Schimbări de alianțe
În chestiunile de apărare, Varșovia și-a găsit aliați puternici în vecinii săi baltici, în Europa Centrală și chiar în țările nordice. Pentru politologul polonez Jaroslaw Kuisz, citat de Times, asistăm la o coaliție informală a țărilor care au suferit cel mai mult de pe urma pactului Molotov-Ribbentrop din 1939, încheiat între URSS și Germania nazistă pentru a-și delimita sferele de influență în dauna vecinilor lor. Chiar și Kremlinul, în persoana purtătorului de cuvânt Dmitri Peskov, a remarcat acest lucru atunci când a denunțat în ianuarie „pozițiile extrem de agresive ale țărilor baltice și ale Poloniei, gata să facă orice pentru a alimenta conflictul”.
Chiar și pe plan militar, Varșovia vrea să cântărească mai mult. Donațiile sale de arme către Ucraina au fost uriașe, de ordinul a 1,8 miliarde de euro, ceea ce o plasează pe locul patru în lume, conform datelor Institutului Kiel. Pentru a-și umple stocurile și pentru a-și consolida apărarea, guvernul polonez a mărit comenzile militare. Cel mai recent a fost contractul aprobat la începutul lunii februarie cu Statele Unite pentru mai multe lansatoare de rachete, la un preț de aproximativ 9,3 miliarde de euro. Un pas simplu pentru Polonia, care vrea să devină prima armată terestră din Europa și să-și majoreze ponderea din PIB-ul dedicat apărării la 4%, cea mai mare din NATO.
Premierul Mateusz Morawiecki a fost cel care a anunțat cum cheltuielile pentru apărare vor crește în continuare până la patru procente din PIB (dublu față de cât cere NATO): o investiție în infrastructuri militare ce ar putea atinge 32 de miliarde de euro numai în 2023.
Personalul forțelor armate se va dubla, de asemenea, ajungând la 300.000 de oameni: forțele armate poloneze le vor depăși astfel pe cele din Franța, actualmente cea mai mare armată din Uniune, care numără 200.000 de oameni.
Noua barieră de siguranță
Ca răspuns la pătrunderea trupelor ruse în Ucraina și la crimele comise acolo, Aliații întăresc batalioanele deja existente în Europa de Est, în Estonia, Lituania și Letonia și creează altele noi, în Ungaria, România sau Slovacia.
Este vorba despre o nouă barieră de securitate care se întinde de la Marea Baltică până la Marea Neagră.
Țările din NATO s-au reangajat să crească cheltuielile militare și sunt (cu toate rezervele evidente ale Ungariei) de partea Ucrainei.
Cu toate acestea, tensiunile dintre Polonia și UE rămân. Comisia Europeană denunță în mod regulat încălcările statului de drept de către guvernul conservator de la Varșovia. Săptămâna trecută, Bruxelles-ul a decis să aducă Polonia în fața Curții de Justiție a UE.
Chiar și așa, criticată de unii și dată ca exemplu de iliberalism, Polonia este un cap de pod important pentru NATO. În același timp, războiul a determinat Varșovia să se îndepărteze de Budapesta, aliatul ei tradițional în luptele împotriva Comisiei Europene, Ungaria rămânând astfel singura țară din UE care mai curtează Rusia.
