Fie că scrie despre film, prezintă cărţi, face interviuri sau compune versuri, Vasile Gribincea (n. 07.07.1997, la Chişinău; actualmente masterand la Facultatea de Litere a Universității din București) este mereu la înălţime – şi nu mă refer doar la statura-i ce-l face vizibil de departe –, obţinând de trei ori premiul I la Olimpiada Republicană de Limbă și Literatură Română (în 2014, când l-am şi cunoscut, apoi în 2015 şi 2016), şi devenind, la doar 19 ani, laureat al Premiului Național pentru Tineret al Republicii Moldova (2016), iar mai încoace distins cu Premiul acordat de Senatul Universităţii din Bucureşti celei mai bune lucrări de licenţă în domeniul ştiinţelor umaniste şi pentru contribuţia excepţională în anul universitar 2018-2019.
Nu-mi dau seama când – şi la cine anume – a apucat să-şi facă ucenicia în ale poeziei, cert este că versurile sale „fulgerate” (ca din cremene), pe cât de tensionate în rostire (nervi întinşi) pe-atât de tandre în esenţă (de lemn dulce), îl recomandă drept un poet singular, neînregimentat în nicio promoţie sau „şcoală”. Într-o literatură în care rar poet a purtat numele Vasile – unul şi unul, de la Cârlova, Alecsandri, la Voiculescu – sau îl poartă bine mersi şi astăzi – c-o fi Vasile Vlad sau Vasile Baghiu –, junele Vasile Gribincea nu poate trece neobservat. Drept care a fost văzut & publicat la revista Vatra nr. 8-9/2019, cu o prezentare a subsemnatului.
* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.
Em. Galaicu-Păun
* * * * * * * * * *
Vasile GRIBINCEA
(Istorie)
Iată camera:
cel mai bine
încap
cei mai mari
pe o saltea cu apă
Visez un simț
ce te-ar ajuta
să deosebești obstacolul
care șoptește STOP
de cel care înseamnă mai
încearcă
Plasma
omagiu lui Giuseppe Ungaretti
căutată
acolo unde ceilalți
nu au găsit,
găsită acolo unde ceilalți nu
au căutat,
cum ți s-ar
da ție
chiar când ai fi
cules-o,
doar cea care va
trece de orice
convulsie,
ori se va
trece pe
dată
ars Avida doll...
Coada
rândunicii:
ultima,
în vântul
cât o bulversantă
șoaptă din-
spre chipul
ascuns: de-
spre partea ta
pură
din cea de care nu
trebuie să Te
te..mi,
pentru că nu
o vei putea
atinge: pe
când persista-
Va doar imaginea
ce dis-
pa-rE
daruri
aici pentru tine
departe
pe negru pete
aurii albe roșii turcoaz
de aici
aproape nu
puteam
deosebi
țărmul de
mare marea de cer
as-
cuțit
vântul spre
fețele noastre
când
am încetat să-i cer
ce nu-mi poate oferi
am înțeles că-mi poate oferi
mai mult decât pot
cere
Buclă
Nedespărțite între
noi, plăcerea și liniștea –
fără să se mai știe
de la cine la cine
Curent
Nu-mi spune că nu vrei să plec.
Fă-mă să rămân
sau vino cu mine
groapa cea mai
înaltă
oamenii aceștia de-
spre ei
să vorbească? mai aproape
glonțul în stare a
trage-n el însuși
flux final
între râul de
foc și porumbel, trestii
de aur plutind
* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.