Linkuri accesibilitate

Portretul artistului la înălţime


Fie că scrie despre film, prezintă cărţi, face interviuri sau compune versuri, Vasile Gribincea (n. 07.07.1997, la Chişinău; actualmente masterand la Facultatea de Litere a Universității din București) este mereu la înălţime – şi nu mă refer doar la statura-i ce-l face vizibil de departe –, obţinând de trei ori premiul I la Olimpiada Republicană de Limbă și Literatură Română (în 2014, când l-am şi cunoscut, apoi în 2015 şi 2016), şi devenind, la doar 19 ani, laureat al Premiului Național pentru Tineret al Republicii Moldova (2016), iar mai încoace distins cu Premiul acordat de Senatul Universităţii din Bucureşti celei mai bune lucrări de licenţă în domeniul ştiinţelor umaniste şi pentru contribuţia excepţională în anul universitar 2018-2019.

Nu-mi dau seama când – şi la cine anume – a apucat să-şi facă ucenicia în ale poeziei, cert este că versurile sale „fulgerate” (ca din cremene), pe cât de tensionate în rostire (nervi întinşi) pe-atât de tandre în esenţă (de lemn dulce), îl recomandă drept un poet singular, neînregimentat în nicio promoţie sau „şcoală”. Într-o literatură în care rar poet a purtat numele Vasile – unul şi unul, de la Cârlova, Alecsandri, la Voiculescu – sau îl poartă bine mersi şi astăzi – c-o fi Vasile Vlad sau Vasile Baghiu –, junele Vasile Gribincea nu poate trece neobservat. Drept care a fost văzut & publicat la revista Vatra nr. 8-9/2019, cu o prezentare a subsemnatului.

Em. Galaicu-Păun

* * * * * * * * * *

Vasile Gribincea
Vasile Gribincea

Vasile GRIBINCEA

(Istorie)

Iată camera:

cel mai bine

încap

cei mai mari

pe o saltea cu apă

Visez un simț

ce te-ar ajuta

să deosebești obstacolul

care șoptește STOP

de cel care înseamnă mai

încearcă

Plasma

omagiu lui Giuseppe Ungaretti

căutată

acolo unde ceilalți

nu au găsit,

găsită acolo unde ceilalți nu

au căutat,

cum ți s-ar

da ție

chiar când ai fi

cules-o,

doar cea care va

trece de orice

convulsie,

ori se va

trece pe

dată

ars Avida doll...

Coada

rândunicii:

ultima,

în vântul

cât o bulversantă

șoaptă din-

spre chipul

ascuns: de-

spre partea ta

pură

din cea de care nu

trebuie să Te

te..mi,

pentru că nu

o vei putea

atinge: pe

când persista-

Va doar imaginea

ce dis-

pa-rE

daruri

aici pentru tine

departe

pe negru pete

aurii albe roșii turcoaz

de aici

aproape nu

puteam

deosebi

țărmul de

mare marea de cer

as-

cuțit

vântul spre

fețele noastre

când

am încetat să-i cer

ce nu-mi poate oferi

am înțeles că-mi poate oferi

mai mult decât pot

cere

Buclă

Nedespărțite între

noi, plăcerea și liniștea –

fără să se mai știe

de la cine la cine

Curent

Nu-mi spune că nu vrei să plec.

Fă-mă să rămân

sau vino cu mine

groapa cea mai

înaltă

oamenii aceștia de-

spre ei

să vorbească? mai aproape

glonțul în stare a

trage-n el însuși

flux final

între râul de

foc și porumbel, trestii

de aur plutind

Vezi comentarii

XS
SM
MD
LG