La 11 septembrie 2022 se împlinesc 10 ani de la cel mai grav incendiu din istoria industriei textile pakistaneze, produs în halele firmei Ali Enterprises, din orașul Baldia, la periferia metropolei Karachi, în Pakistan, unde au pierit 250 de muncitori care coseau haine pentru firme ca H&M, C&A Zara și Bestseller.
Într-un raport la un deceniu după tragedie, organizația neguvernamentală cu sediul în Olanda Clean Clothes Campaign spune că deși de vină a fost în mod evident nerespectarea normelor de siguranță, lucrurile nu s-au schimbat semnificativ în deceniul scurs de atunci. Mai mult, activiștii spun că mărcile occidentale continuă să facă eforturi pentru a împiedica negocierea unor acorduri cu sindicatele din industria textilă din Pakistan menite să prevină asemenea catastrofe.
Nasir Mansoor, lider sindical din Pakistan, este citat de activiștii olandezi cu declarația că firme ca „H&M, C&A, Bestseller și Inditex profită cu drag de pe urma muncii textiliștilor din Pakistan, dar siguranța lor nu este o prioritate de prim rang pentru ele”.
Saeeda Khatoon, vorbind în numele asociației victimelor și rudelor victimelor incendiului de la Ali Enterprises, a amintit că „numai în ultimele 18 luni, în fabricile textile și de accesorii din Pakistan s-au produs peste 30 de incidente grave legate de siguranța muncii, în care au murit peste zece oameni, și alții au fost răniți”.
Mansoor, Khatoon și suporterii lor de la Clean Clothes Campaign spun că asemenea incidente ar putea fi evitate dacă firmele occidentale a accepta includerea fabricilor din Pakistan în Acordul Internațional pentru Sănătate și Siguranță în Industria Textilă și de Accesorii. Acordul a fost lansat în 2021, prelungind și extinzând geografic o înțelegere convenită pentru Bangladesh după cel mai mare accident de muncă din industria textilă: prăbușirea halei fabricii din Rana Plaza, soldată cu moartea a 1100 de muncitori.
Ineke Zeldenrust, de la Clean Clothes Campaign, a spus că raportul publicat de organizația sa la 10 ani de la incendiul de la Ali Enterprises prezintă un tablou „înfricoșător” al situației siguranței muncii în industria textilă din Pakistan. „Ceea ce este însă și mai înfricoșător, a spus activista, este că nu cunoaștem amploarea reală a încălcărilor siguranței muncii în fabrici. Dacă mărcile (occidentale) n-ar mai obstrucționa progresul și ar permite Acordului Internațional să efectueze inspecții în fabricile din Pakistan, am putea începe să înțelegem de ce reparații și renovări este nevoie în fabrici pentru a proteja muncitorii”.
O supraveghere internațională, independentă, a protecției muncii în Pakistan este absolut necesară
În baza Acordului Internațional din 2021, care a fost negociat inițial pentru o durată de 2 ani și 2 luni și doar pentru Bangladesh, firmele care îl semnează își asumă răspunderea de a asigura respectarea drepturilor omului de-a lungul „lanțurilor de aprovizionare” pe care le folosesc, și de a avea grijă de respectarea normelor de protecție a muncii. Respectarea Acordului este supravegheată de un Secretariat Internațional.
La 1 septembrie, 2002, Acordul fusese semnat de 177 de firme dintre cele mai cunoscute, de la Adidas la Zalando.
Potrivit activiștilor, Acordul are destul de mare succes în Bangladesh, unde este aplicat în 1423 de fabrici, cu 2,2 milioane de angajați.
Firmele occidentale ezită însă să extindă acordul la Pakistan, insistând, unele dintre ele, că au grijă de muncitori și fără asemenea înțelegeri. Într-o declarație de presă, activiștii de la Clean Clothes Campaign spun însă că o supraveghere internațională, independentă, a protecției muncii în Pakistan este absolut necesară, întrucât industria textilă nu este capabilă sau dornică să aplice normele de una singură. Activiștii amintesc că fabrica unde a avut loc incendiul din 2012 primise certificat de siguranța muncii de la o companie bine-cunoscută de audit social cu numai câteva săptămâni înaintea tragediei.
În raportul Clean Clothes Campaign se dau exemple „înspăimântătoare” de încălcări ale normelor de protecția muncii, de la blocarea ieșirilor de incendiu în hale la emisii de gaze toxice în fabrici care lucrează pentru firme ca H&M sau Zara, de exemplu.
În ciuda eforturilor sindicatelor și activiștilor, dar și a unor firme cuprinse de remușcări sau nutrind dorințe sincere de progres, situația industriei textile rămâne precară, mai ales în țări ca Malaezia, China și Pakistan, unde lipsa de transparență a administrației publice și corupția contribuie la stagnare, în această privință.
