Presa de azi înregistrează și comentează reacții oficiale externe foarte importante despre discursurile ținute în România de adjunctul secretarului de stat american Wess Mitchell. Octavian Manea remarcă în revista 22 mesajul de fond, care rămâne unul al „apărării câștigurilor pe care le-a făcut Vestul, al apărării a tot ceea ce este reprezentativ pentru noi ca națiuni, alianțe sau civilizație politică”. „Accentul cade (așadar) pe consolidarea și întărirea frontierei geopolitice, a Flancului Estic”.
Rămâne de văzut, scrie Manea, „dacă această viziune generoasă, strategică, de mobilizare a Vestului rezistă la contactul cu impredictibilitatea comportamentală, cu inclinațiile distructive ale unui președinte ca Donald Trump care nu de puține ori a acționat el însuși în sensul fragmentării blocului occidental (...) sau cu ambițiile unor lideri europeni care se grăbesc să viseze la un viitor post-atlantic”.
Dan Tăpălagă are o lectură mult mai drastică pe site-ul g4media. El alege să sublinieze elementele de noutate din discursul oficialului american: a pomenit într-un anumit fel China, ceea ce duce la ideea că colaborarea cu acest stat a devenit absolut plauzibilă pentru Washington. În România, această „undă verde” pe China se va întâlni probabil cu avantajul că banii chinezilor nu sunt condiționați deloc de respectarea statului de drept, precum cei europeni. Nou e și felul în care America se raportează la România, crede Tăpălagă: țara e lăudată pentru măsurile anticorupție, dar nu au mai fost rostite „avertismentele dure adresate celor care doresc să slăbească instituțiile-cheie și legislația anticorupție” și care se găseau din plin în discursurile Vicotoriei Nuland, predecesoarea lui Mitchell. Practic, consideră jurnalistul g4media, este „un deget întins către inamicii statului de drept”. Una din explicații ar putea fi că „administrația Trump pare mai concentrată pe contracte și business decât pe exportul democratic de valori și reguli, vine cu o abordare ceva mai tranzacțională a relațiilor bilaterale”.
La București, suspansul privind revocarea – nerevocarea Laurei Codruța Kovesi de la conducerea Direcției Naționale Anticorupție a devenit apăsătoare chiar și pentru Andrei Cornea, de la revista 22. Analistul spune clar: președintele Klaus Iohannis trebuie să o revoce. E o chestiune de principiu, și care, din păcate, nu are legătură cu nocivitatea deciziei Curții Constituționale. Dacă nu o face, creează un precendent „teribil de periculos. Data viitoare – peste o lună, un an sau cinci – o altă putere, cu alte interese, avînd sau nu popularitate, va face întocmai. Și atunci unde vom fi și ce ne mai rămîne? (...) Vom deveni un stat neconstituțional și nelegitim. Practic, vom cădea fie în anarhie, fie în dictatură, cel mai probabil una va urma celeilalte”. Pe scurt, „putem în continuare condamna decizia CCR, considerînd-o partizană, politică și rușinoasă. Avem dreptul s-o facem, trebuie s-o facem. Dar n-avem dreptul s-o invalidăm prin faptă”.
Cristian Pantazi (g4media) nu se mai îndoiește: în România, anticorupția e pusă pe butuci după un an și jumătate de guvernare PSD-ALDE. „În acest context sumbru, laudele de ieri ale trimisului SUA, Wess Mitchell, sună ca un epitaf. Da, România a fost un model în regiune privind lupta anticorupție. Da, România a făcut pași mari”. Dar etapa „s-a încheiat sub un președinte mult prea ezitant”.
