Cotidianul francez Le Monde analizează, în numărul purtând data acestei dimineți, felul în care abordarea războiului din Ucraina e pe cale de a tăia Europa în două: pe de o parte, țări est-europene, precum Polonia și țările baltice, care apără până la capăt ideea de a continua războiul până la înfrângerea Rusiei; și, pe de altă parte, Franța și Germania, sau chiar și Italia, care doresc să păstreze un canal de comunicare cu Moscova, în speranța obținerii unei încetări a focului.
Scrie Le Monde: «După trei luni de război, capitalele baltice nu mai ezită să-și sublinieze divergențele cu Europa de Vest. Și o fac din motive întemeiate. Emmanuel Macron, Olaf Scholz sau Mario Draghi cultivă o abordare diametral opusă celei a baticilor sau polonezilor. Pentru ei este necesar să se păstreze un canal deschis de comunicare cu președintele rus, pentru a-l încuraja să negocieze o încetare a focului și un acord de pace, în speranța – încă ipotetică – a unei reveniri de durată a păcii în Ucraina și a restabilirii securității europene, distrusă de război.»
La rândul său, explicând scăderea vertiginoasă a popularității lui Macron în Europa de est, marele săptămânal francez de investigație Le Canard enchaîné recunoaște însă că germanii și italienii sunt văzuți aproape la fel de rău.
Tot Le Canard scrie despre greva tacită a diplomaților francezi, în urmă cu o săptămână, nemulțumiți de politica externă a lui Emmanuel Macron, care nu își consultă serviciile diplomatice și care preferă să conducă singur.
Le Canard mai scrie și că serviciile franceze cu experiență și diplomații sunt nemulțumiți și de aceea că de câte ori Macron îl sună pe Putin nu există nici o transcriere, nici o urmă a convorbirii care să fie păstrată în arhivele naționale.
Medvedev împotriva «degeneraților» occidentali
Tot Le Monde revine asupra uluitoarelor declarații ale fostului președinte rus — și apropiat al lui Putin — Dmitri Medvedev. Acesta a scris, marți 7 iunie, pe contul său de pe rețeaua socială Telegram, vorbind despre occidentali: «Îi urăsc. Sunt niște nenorociți și niște degenerați. (”Я их ненавижу. Они ублюдки и выродки”.) Și cât voi trăi, voi face totul pentru a-i face să dispară.»
Lapidar, acest ultim mesaj al lui Medvedev are meritul clarității, chiar dacă rămâne o îndoială cu privire la identitatea acelor „ei” cărora fostul președinte rus îi dedică o ură atât de acerbă. Ucrainenii? Puțin probabil, discursul public rusesc persistând în a prezenta țara vecină drept prieten victimă, într-un fel, a unei neînțelegeri. Occidentalii? Mai degrabă, cu atât mai mult cu cât acest discurs a devenit o constantă a lui Medvedev, actualul număr doi al Consiliului de Securitate al Rusiei, a cărui virulență recent etalată este proporțională cu imaginea de „liberal” pe care și-o întreținuse până acum.»
Continuă Le Monde: «Ciudat parcurs pentru un om care, deoarece se arăta pasionat de rock și de noile tehnologii, a fost mult timp perceput ca un „pro-occidental” și un liberal. Perioada petrecută de el la Kremlin, ca președinte al Rusiei, între 2008 și 2012, a fost marcată de promisiuni – nerespectate – de deschidere politică și liberalizare economică. O veșnică dublură a lui Vladimir Putin, promovat președinte al partidului de guvernământ Rusia Unită încă din 2012, Medvedev a revenit apoi la rangul său inferior și și-a recuperat temporar scaunul de premier, până în 2020.
Transformarea lui într-un dur al regimului nu este cu totul nouă. În octombrie 2021, el publicase deja un articol strident, în care prelua cuvânt cu cuvânt tezele mentorului său despre Ucraina, cerând „încetarea contactelor” cu liderii acestei țări. În special, el a menționat atunci „anumite rădăcini etnice” (evreiești) ale lui Volodimir Zelenski ca motiv agravant pentru presupusa raliere a președintelui ucrainean la poziții „naziste”.
Grâu ucrainean: medierea turcă se confruntă cu obiecțiile Kievului și Moscovei
Ministrul rus de externe Serghei Lavrov s-a întâlnit miercuri la Ankara cu omologul său turc, Mevlüt Cavușoglu, pentru a discuta despre „coridoarele maritime sigure” care să permită reluarea transporturilor de grâu, blocate în porturile Mării Negre de războiul din Ucraina.
La cererea ONU, Turcia s-a oferit să ajute să escorteze convoaiele maritime din porturile ucrainene, în ciuda prezenței minelor. Guvernul ucrainean a denunțat însă cererile nerezonabile ale Rusiei, cum ar fi controlul navelor comerciale de către forțele moscovite, pe când Kremlinul a condiționat libertatea de comerț și transport prin Marea Neagră de ridicarea sancțiunilor occidentale. „Miza unui posibil acord este enormă”, pentru că „în joc se află o parte uriașă a aprovizionării cu hrană a lumii”, amintește Wall Street Journal.
Asociații rusești pentru apărarea drepturilor omului alertează ONU
Presa rusă (sau ce a mai rămas din ea) îndrăznește să scrie despre ultimele asociații rusești care mai au tăria să denunțe la ONU cenzura și represiunea la care sunt supuse.
In ciuda cenzurii și a tuturor riscurilor, trei asociații rusești au transmis ONU o evaluare a situației drepturilor omului din Rusia începând cu 24 februarie, data declanșării războiului din Ucraina. Se vorbește în raportul lor despre cenzurarea presei, urmărirea penală pentru „discreditarea” armatei ruse și amenințarea cu noi legi represive.
Cum o relatează cotidianul moscovit Kommersant, este vorba de: Centrul de Informare Analitică Sova, care investighează chestiunile legate de extremism și xenofobie, platforma OVD-Info, care acordă asistență juridică participanților la acțiuni de protest, și Centrul pentru Apărarea Drepturilor Presei.
Raportul, studiat de Kommersant, constă din trei părți. În prima, intitulată „Cenzura și blocarea presei”, autorii estimează că 3.000 de structuri legate de apărarea drepturilor omului, mișcări politice, din mass-media sau persoane independente au fost blocate, arestate, interzise sau împiedicate să funcționeze. Principalul motiv al persecuțiilor este legat de obligația legală de a folosi, din 24 februarie încoace, pentru a vorbi public despre luptele din Ucraina, doar informațiile oficiale.
Cele trei structuri sunt înscrise în registrul federal al “agenților străini” și ca atare sunt supuse unor enorme constrângeri din partea justiției ruse și a autorităților, ceea ce face și mai rară și admirabilă acțiunea lor.
