Perspectivele politice ale Republicii Moldova sunt desenate de Iulian Chifu (blogurile Adevărul) sub semnul riscantului cumul de putere obținut de președinta Maia Sandu după alegerile parlamentare anticipate. Analistul spune că viitorul guvern ar trebui să fie o echipă de profesioniști cu suficientă vizibilitate publică. Altminteri, există riscul unei oferte tentante din partea unor persoane vizibile prin mass media, cu audiență la public, dar lipsite de potențialul profesional și politic necesar. Însă, arată Chifu, Maia Sandu are o personalitate puternică, cu trăsături de caracter binevenite: nu este lesne manipulabilă nici de către nici de către colegi de partid, prieteni sau apropiaţi politici.
Restul poate fi importat de partea română și ar acoperi sărăcia de energie din Moldova noastră
Cosmin Gabriel Păcuraru critică pe platforma contributors.ro lipsa inițiativelor pragmatice din partea Românei, care ar putea și ar trebui să sprijine în această perioadă Republica Moldova și Ucraina în bătălia energetică declanșată de Rusia și alimentată de contractele încheiate de state occidentale pentru noile căi de transport al gazului rusesc. Moldova are situația victimei colaterale. Odată ce gazul rusesc nu va mai traversa Ucraina, Moldova va fi lipsită de resurse, pentru că nu-și poate asigura prin forțe proprii decât 12% din necesar. Păcuraru susține că România poate face foarte mult : de pildă, să concesioneze Ucrainei gazele din platoul Mării Negre (e însă convins că nu o va face). Ar putea demara de asemenea construcția câtorva capacități de producție a energiei electrice dincolo de Prut, aprovizionate cu gaz românesc. „O parte din energie va fi consumată loco, scrie Păcuraru, și restul poate fi importat de partea română și ar acoperi sărăcia de energie din Moldova noastră. Prețul ar fi competitiv și ar reprezenta o soluție rentabilă și acceptabilă ambelor părți”. Autorul critică apoi recenta modificare a legii pensiilor, prin care minerii și energeticienii români pot ieși la pensie după 25 de ani de activitate. „După 30 de ani de subfinanțare, industria energetică românească mai rămâne și fără meseriași. (…)cu cine se va mai produce energie electrică?”
Multe din comentariile din presă discută tensiunile dintre „tabăra Orban” și „tabăra Cîțu”, adică frământările preelectorale din Partidul Național Liberal. Magda Grădinaru, de la spotmedia.ro, creditează explicația insuficientei consistențe profesionale a premierului, care l-ar face să mizeze (împreună cu susținătorii săi din partid) pe cartea popularității profitând de scăderea de popularitate alui Ludovic Orban. Cel mai recent scandal îl pune însă pe premier în situația să justifice un document emis de la guvern prin care se stabilesc tactici de campanie internă liberală. „De ce a devenit România o scenă politică falsă pentru socotelile unui partid aflat la guvernare?” Întrebarea Magdei Grădinaru primește un răspuns pe larg sub semnătura Sabinei Fati (articol pentru Deutsche Welle reprodus de ziare.com) : pentru că „În România, dar nu numai, politica este o permanentă tranzacționare, iar stabilitatea funcției este dată de maleabilitatea liderului, de capacitatea lui de a face compromisuri care pun în discuție atât propria integritate, cât și resursele statului”. Fati, dar și Cristian Pantazi (G4Media) îl aduc în discuție și pe președintele Klaus Iohannis, bănuit că se implică în lupta internă din PNL de partea „progresistului” Florin Cîțu pentru că urmărește o funcție la nivel european sau euroatlantic după încheierea celui de-al doilea mandat, în 2024.
