Analistul politic Armand Goșu demontează amănunțit pe site-ul contributors.ro manipulările propagandei ruse care a lansat ideea naționalismului lui Alexei Navalnîi. Ideea a ajuns inclusiv în presa din România (via Chișinău), legat de pretinsa afirmație a lui Navalnîi că Crimeea aparține de drept Rusiei. În Cehia, însuși președintele Milos Zeman l-a numit „naționalist” pe opozantul lui Vladimir Putin. Goșu explică de unde a pornit acum totul : de la un articol al lui Grigori Iavlinski, politician frustrat, aflat la sfârșit de carieră, prin care inițiatorul partidului Iabloko și-a îngropat de fapt cu totul cariera.
Trebuie să căutăm argumente ca să răspundem propagandiștilor în slujba Rusiei
„Suntem într-o situație incredibilă, spune Goșu, trebuie să căutăm argumente ca să răspundem propagandiștilor în slujba Rusiei sau idioților ei utili, care vor să ne facă să credem că, dacă Navalnîi era naționalist sau susținea anexarea, merita să fie otrăvit de Putin. Iar noi explicăm că nu era naționalist și nici nu susținea anexarea, de parcă asta este problema. În loc ca ei să explice cum e posibil ca în Rusia lui Putin un opozant important ca Navalnîi să fie otrăvit cu arme chimice interzise”. În același interviu acordat la contributors e explicată și poziția lui Alexei Navalnîi față de anexarea Crimeii. El a vorbit mai demult în presa americană despre o soluție : un referendum, cine vrea să rămână cu Rusia, cine cu Ucraina. Fiindcă, crede Navalnîi, oricum cele două milioane de ruși din peninsulă nu sunt neapărat utili Kievului. Atât și nimic mai mult.
Petrișor Peiu scrie pe site-ul spotmedia.ro despre cât de iresponsabil a renunțat România la un atu important cu care intrase în 1990 : sistemul de căi ferate. Starea lui astăzi justifică formula din titlu : România „a pierdut un război de treizeci de ani”. Autorul o ia de la coadă la cap : la sfârșitul anului trecut, cu o săptămână înainte de alegeri, se inaugura o penibilă linie de cale ferată „simplă și neelectrificată, fără proiect de execuție avizat de beneficiar, linia Gara de Nord – Aeroportul Otopeni”. „După doar o lună și jumătate, această măreață ctitorie a intrat în … reparații, traficul reducându-se la doar două trenuri pe zi”. Or, scrie Petrișor Peiu, „cel mai lung tunel de cale ferată din România, tunelul Teliu, de pe calea ferată Hărman – Întorsura Buzăului, în lungime de 4.369,5 m, a fost construit de firma germană Julius Berger, între anii 1924-1929. Să nu îți vină să plângi când afli că, la acea vreme, inginerul român Colțână, care a proiectat și supravegheat lucrarea, a planificat tunelul pentru cale dublă electrificată? Linia ferată, lungă de 37 km, a fost inaugurată în 1931. În prezent, după prăbușirea podului de piatră de la Budila, linia ferată, deci și tunelul, au devenit inutilizabile. (În plus)Astăzi, ar fi de neconceput ca o firmă românească să poată proiecta sau realiza un ansamblu precum podurile feroviare de la Fetești și Cernavodă”. Toate guvernele post aderare au evitat fondurile europene pentru reabilitarea sistemului de căi ferate. Fabrica de locomotive Electroputere e déjà o veche amintire, iar „prima crimă” asupra industriei specializate a fost Combinatul de la Călărași, care era foarte aproape de a începe să producă șine de cale ferată electrică – singura componentă care se mai importa. Exasperat, Petrișor Peiu încheie astfel : „România este condusă de posesorii de limuzine scumpe cu girofar”.
