Deși pentru mulți pare să fie o noutate, Washingtonul a fost interesat de achiziționarea Groenlandei pentru a atenua amenințările care provin din Arctica cu mult înainte de venirea lui Trump la putere, oferind chiar Danemarcei 100 de milioane de dolari - în aur! - pentru insula friguroasă la scurt timp după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial.
Acest interes a crescut în ultimii ani, pe măsură ce Rusia și China și-au intensificat activitățile militare și comerciale în Arctica, desfășurând exerciții militare comune și investind în noi sisteme de arme, precum rachetele hipersonice.
„Importanța Groenlandei crește într-o vreme când ne aflăm într-o competiție globală cu China și într-o nouă revoluție tehnologică militară”, a declarat pentru RFE/RL Rebecca Pincus, directoarea Institutului Polar al Centrului Wilson și fostă consilieră a Departamentului american al Apărării pe probleme de strategie arctică.
„Așadar, Groenlanda este importantă din perspectiva apărării antirachetă, din perspectiva spațială și din perspectiva concurenței globale, în care transportul maritim și căile maritime sunt din ce în ce mai importante”, a spus ea.
Cea mai slabă verigă a apărării naționale
Teritoriu autonom al Regatului Danemarcei, Groenlanda este geografic mai aproape de Statele Unite, doar 1.900 de kilometri separând statul Maine de țărmurile insulei arctice.
Ca teritoriu al Danemarcei, Groenlanda face parte din NATO, dar urmărește să devină independentă de Copenhaga, iar unii experți se tem că asta ar putea deschide o portiță Rusiei și Chinei pentru a-și mări influența în această zonă a lumii.
Deși Statele Unite au deja o bază spațială în Groenlanda pentru apărarea antirachetă și supravegherea spațiului, controlul asupra întregii insule ar permite Washingtonului să se apere mai bine împotriva amenințărilor navale și aeriene care provin din regiune, precum și împotriva pericolelor din spațiu.
Rusia, care are o prezență militară mult mai mare în Arctica decât Statele Unite, a continuat să investească masiv în capacitățile sale militare în regiune, în ciuda războiului din Ucraina.
Generalul american în retragere Terrence J. O'Shaughnessy, care a fost șeful Comandamentului nordic al SUA, a declarat în cadrul unei audieri în Senatul american, în februarie 2020, că dacă Rusia ar ataca Statele Unite, ar face-o probabil prin Arctica.
„Arctica nu mai este un zid de fortăreață, iar oceanele noastre nu mai sunt șanțuri de protecție; ele sunt acum căi de acces”, a declarat el la audieri.
Jahara Matisek, profesor la Colegiul Naval de Război al SUA, care a vorbit cu RFE/RL în calitate de expert independent și nu în numele guvernului, a declarat că infrastructura militară americană din Arctica a „lâncezit”, numind-o „veriga cea mai slabă” în apărarea națională.
„Dacă se dorește ca SUA să fie o națiune spațială puternică și să poată proiecta puterea spațială în ceea ce privește sistemele de arme spațiale ofensive și defensive și alte tipuri de ISR (informații, supraveghere și recunoaștere), atunci trebuie să aibă infrastructură dincolo de Cercul Arctic - ca să nu mai vorbim de Cercul Antarctic - pentru a comunica și controla fără probleme toți sateliții”, a spus el.
Ambițiile chinezești
Deși China nu este o națiune arctică, ea încearcă să devină un actor important în regiune. În ultimii ani, Beijingul a încercat să cumpere porturi, alte infrastructuri și drepturi miniere în Groenlanda - dar nu a reușit.
Matisek a declarat că Statele Unite bănuiau că adevăratul interes al Chinei în aceste proiecte era de a plasa senzori și radare cu dublă utilizare în zona Cercului Arctic pentru a ajuta la controlul sateliților militari și pentru a aduna informații despre operațiunile spațiale americane din regiune.
„Dacă China ne poate întrerupe „lanțul letal” - activele noastre spațiale, sateliții noștri - atunci ne va fi mai greu să doborâm lucruri. Ne va fi greu să țintim, să identificăm, să atacăm, așa că Groenlanda ajunge să conteze foarte mult”, a spus el.
Rebecca Pincus a declarat că Statele Unite au nevoie de mai multe sisteme ISR în Arctica.
„Aceasta este cea mai mare lacună pe care trebuie să o acoperim. Deci, avem nevoie de mai mulți senzori din spațiu până la fundul mării. Și avem nevoie de o capacitate de fuziune a datelor pentru a integra toate aceste date și observații ale senzorilor într-un produs utilizabil pentru factorii de decizie”, a spus ea.
Pincus a mai declarat că este logic ca Rusia și China să efectueze exerciții militare comune în Arctica.
„Nu este surprinzător faptul că se concentrează asupra Arcticii, deoarece SUA au o prezență terestră slabă în Arctica”, a spus ea, subliniind că Statele Unite nu au mai mult de două spărgătoare de gheață funcționale, comparativ cu aproximativ patru și câteva zeci, respectiv, în cazul Chinei și Rusiei.
Pasajul nordic
Pe măsură ce gheața continuă să se retragă în Arctica din cauza creșterii temperaturilor, se deschide o cale pentru nave - inclusiv cele militare - pentru a tranzita din Europa în Asia prin apele de la nord de Groenlanda și Canada.
„Navele comerciale chineze își vor intensifica trecerea pe ruta nordică, deoarece este mai scurtă pentru ele, dar probabil că și navele de război chineze vor folosi această rută”, a declarat pentru RFE/RL Ben Hodges, general locotenent american în retragere și fost comandant al forțelor armatei americane în Europa.
Navele militare care ajung în Oceanul Atlantic dinspre zona arctică ar trebui să treacă prin așa-numita „GIUK Gap” - întinderea de apă dintre Groenlanda, Islanda și Scoția. În timpul Războiului Rece, forțele NATO au urmărit submarinele sovietice care intrau în Atlanticul de Nord prin această breșă, a spus Hodges.
De asemenea, retragerea gheții va facilita exploatarea rezervelor masive de resurse naturale ale Groenlandei. Acestea includ metale esențiale pentru producția de bunuri de înaltă tehnologie, de vehicule electrice și de turbine eoliene.
China domină multe dintre aceste piețe ale metalelor, inclusiv mineritul, rafinarea și prelucrarea lor - iar Beijingul și-a exprimat interesul pentru „dezvoltarea” resurselor naturale ale Groenlandei.
Monetizarea acestor resurse naturale este esențială pentru visul de independență al Groenlandei, care depinde încă de subvențiile din partea Danemarcei.
„Într-o țară ca Groenlanda, e nevoie de bani pentru investiții. China și Rusia vor vărsa bani în această problemă”, a declarat într-un interviu acordat publicației The Cipher Brief Philip M. Breedlove, un general de patru stele în retragere din Forțele Aeriene ale SUA, care a condus forțele americane din Europa și a fost comandantul suprem aliat al NATO între 2013 și 2016.
„Ancorarea Groenlandei în Occident este extrem de importantă”, a spus el, adăugând că asta nu se face neapărat prin jurisdicție, prin modificarea suveranității.
Matisek a spus că Trump ar putea încerca pur și simplu să determine Statele Unite să „ia Groenlanda în serios” din cauza rolului integral pe care îl joacă în apărarea Americii de Nord.
Este, de asemenea, „în mod evident, o încercare de a se asigura că chinezii și rușii nu își pun amprenta acolo”, a mai spus el.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
