Toți bem cafea. Și cînd bem o ciorbă întunecată vîndută cu promsiunea că victima primește cafea. Să nu nu răpim, totuși, meritele comerțului cu vin. Sau pizza, plăcinte, ciocolată și alți compuși care conțin, probabil una și aceiași substanță elastică și înnobilată cu arome de plastic.
Nici pîinea sau berea nu trebuie uitată, mai ales cînd prima o solidifică pe a doua iar a doua o face lichid pe prima.
Porcăria a devenit o obișnuință atît de răspîndită încît nimănui nu-i trece prin cap să ceară banii înapoi pentru nerespectarea contractului. Căci vînzătorul care promite cafea dar vinde o tonă de apă în care scapă o linguriță de cafea nu își respectă contractul.
Poate sub presiunea acestei obișnuințe, nu mai băgăm de seamă că promisiunile nu mai înseamnă nimic: în politică, între prieteni, la bancă, la film sau pe stadion. Dar de cumpărat se cumpără.
