Ori de câte ori vom încerca să aprofundăm etimologia mega hibridă a cuvântului „Paști”, vom descoperi un larg diapazon semantic din care ne putem decupa propria percepție a evenimentului fundamental al creștinismului – învierea lui Iisus Hristos la a treia zi după răstignire. Paștele ne oferă nu numai prilejul nemărginitei bucurii, dar și dezlegare pentru frământări și confesiuni, ce ne ajută să ne înțelegem pe noi înșine. Aceasta mi-am propus de fiecare dată în emisiunile pascale ale Europei Libere.
Astăzi în studioul de la Chișinău al Europei Libere se află părintele Anatol Goncear, parohul Bisericii Sfinții Trei Ierarhi din Chișinău.
Europa Liberă: Mergând în maşină, la radio, ascultam o emisiune în care cineva spunea că i-ar plăcea, de exemplu, în Biserica ortodoxă să fie mai mult spirit din bisericile unde se cântă, unde oamenii sunt degajaţi. Chipurile, ar fi foarte multă frică de Dumnezeu, că Dumnezeu ar impune mai multă frică decât bucurie. Dumneavoastră cum aţi combate această teză sau ipoteză?
Anatol Goncear: „În primul rând, Dumnezeu este dragoste şi nu frică. Iar sfinţii Bisericii vorbesc despre frica de Dumnezeu ca o frică de a nu greşi în faţa celui pe care îl iubeşti.”
Europa Liberă: Deci, nu e frica de pedeapsă?
Anatol Goncear: „Nu e frica de pedeapsă, că Dumnezeu nu pedepseşte. Suntem pedepsiţi doar de păcate şi de necredinţă. Pe când credinţa în Dumnezeu este dragoste şi iubire de Dumnezeu. Şi atunci omului care iubeşte îi e frică să nu greşească în faţa celui pe care îl iubeşte. Dacă am frică de părinţi, nu pentru că m-ar bate la vârsta aceasta, ci pentru că mi-e frică să nu audă de păcatele mele, de fărădelegile mele şi atunci i-ar nenoroci.”
Europa Liberă: Dar expresia că „nu are un Dumnezeu în cap” ce înseamnă?
Anatol Goncear: „Aceasta înseamnă că omul trăieşte pe principii egoiste, personale, individuale, fără să ţină cont de nişte reguli universale, probabil, naturale pentru că tot ce este natural la om sunt omeneşti. Este omenesc omului să iubească, să fie bun, să fie blând, să fie ascultător. Acestea sunt calităţi omeneşti. Dar, totodată, ele sunt şi dumnezeieşti pentru că şi omul, la rândul său, este chip şi asemănarea lui Dumnezeu. Şi în momentul acesta când omul e bun, nu e numai de la dânsul bun, ci este calitate omenesc-dumnezeiască. Şi în felul acesta, când omul vrea să-şi asume aceste calităţi proprii, îl exclude pe Dumnezeu. Şi când îl excluzi pe Dumnezeu, deja bunătatea ta este ca o răsărită fără miez. Adică, e sămânţă de floarea-soarelui, dar, neavând miez, este aruncată de vânt, adică este vânturată.”
Europa Liberă: Aţi adus vorba de egoism sau de egocentrismul credinciosului. El se roagă să fie mântuit, dar, pe de altă parte, dumneavoastră propovăduiţi şi un fel de altruism sau dragostea faţă de cel apropiat. Cum se împacă egocentrismul rugăciunii – pe mine salvează-mă sau mântuieşte-mă – cu acest altruism absolut necesar ca să consolideze biserica?
Anatol Goncear: „Omul nu se poate mântui singur niciodată. În rugăciunile personale spunem: „Doamne, mântuieşte-mă pe mine”, pentru că este un fel de proverb: salvează-te de la înec, dacă poţi, şi pe urmă îi poţi salva şi pe alţii. Și, totodată, de aceea şi este biserică, pentru că este comuniune. Biserica ortodoxă este unitatea poporului. De altfel, şi lupta împotriva acestei biserici este tocmai din cauza unităţii ei. Adică, a dorinţei de a fi uniţi într-un cuget, într-un gând, într-un duh, într-un neam, într-o limbă, într-o istorie, într-o direcţie. Şi, atunci când se loveşte în credinţă, de fapt, se loveşte în tot ceea ce este românesc. Nu e neapărat că se caută să se cerceteze un egoism personal omul când se roagă.
Credinţa, de altfel, fiind un dar dumnezeiesc şi este dat tuturor oamenilor, nu numai ortodocşilor, toţi oamenii au acest dar al credinţei, depinde deja cum îl folosim. Unii prin credinţă caută adevărul absolut sau îl caută pe Dumnezeu, care şi este adevărul absolut. Alţii prin credinţă caută să-şi împlinească anumite mofturi, pofte, anumite lucruri personale.”
Europa Liberă: Vom ajunge şi acolo.
Anatol Goncear: „De altfel, cum ne și întâlnim în biserică.”
Europa Liberă: Dumneavoastră spuneţi că e un dar natural, pe care unii nici nu-l conştientizează – credinţa. Dar ce le spuneţi celor care pe faţă spun: „Dar eu nu cred” sau se declară atei, sau contestă, în general, puterea lui Dumnezeu?
Anatol Goncear: „Eu sunt un pic mai dur, când dau un răspuns la asemenea întrebări pentru că nu există om necredincios. Şi ateistul este credincios. Şi, dacă noi ştim din Scripturi că dracul este credincios, dar rămâne drac, atunci nu înseamnă că omul poate să trăiască fără credinţă. Nu vrea să accepte adevărul religios pe care îl mărturiseşte neamul acesta sau poporul în care ne-am născut. Şi fiindcă am ieşit din ramca lucrurilor normale, care sunt adresate neamului nostru, atunci încercăm să arătăm că putem face altceva decât ceea ce suntem.”
Europa Liberă: Dar aceasta e legat de vârstă cumva? Tinerii, în general, sunt mai rebeli.
Anatol Goncear: „Sigur că e legat şi de vârstă, dar mai mult e legat de regimul în care am trăit. Nimeni dintre slujitori şi dintre creştini de multe ori nu conştientizează răul pe care l-au „câştigat” în urma ateismului comunist timp de 50 de ani, când majoritatea noastră ne-am născut fără biserică în sat sau cu o biserică distrusă, sau cu o biserică transformată în altceva.”
Europa Liberă: Depozit de pesticide.
Anatol Goncear: „Şi însăşi faptul că noi suntem familiarizaţi cu prezenţa preotului în societate, cu prezenţa preotului la şcoală, cu prezenţa preotului în spital, cu prezenţa preotului pe stradă s-a format o distanţă. Şi atunci oamenii consideră că trebuie să hulească sau să batjocorească. Dar, totodată, un semn al necredinţei este hulirea slujitorilor. Atunci când sunt huliţi slujitorii este un semn al necredinţei.”
Europa Liberă: Dar sunteţi de acord că unii slujitori dau şi motive? Şi exemplul e la îndemână, când de Paşti numaidecât acceptă această colaborare sau parteneriat cu autorităţile pe care, vrei, nu vrei, le scot în faţă, de exemplu, aduc focul haric de la Ierusalim împreună cu avionul.
Anatol Goncear: „Nu ştiu cum să spun aici ca să nu se obijduiască nimeni. Dar părerea mea este că Biserica ortodoxă rusă prin jurisdicţia pe care şi-o menţine asupra Basarabiei nu face altceva nimic decât joc politic, nu joc religios. Dacă ar fi să fie religios, atunci şi-ar concentra atenţia asupra sufletului omenesc, asupra vieţii morale a oamenilor, dar nicidecum asupra unor lucruri politice. Şi ierarhia bisericească împlineşte voia celui mai mare.”
Europa Liberă: Adică, e o misiune premeditată?
Anatol Goncear: „Eu socot că da.”
Europa Liberă: Atunci să o lăsăm la o parte, să revenim la ale noastre. Am avut ocazia să văd recent o emisiune excelentă de discuţii pe Biblie, pe Cartea Cărţilor. Şi nişte oameni, e adevărat, cu ceva ani în spate vorbeau despre modul în care trebuie citită Biblia şi nu trebuie să ne sperie atunci când nu înţelegem. Inevitabil nu înţelegem mare lucru la o primă, la a doua, chiar la a „n”-a lectură. Dumneavoastră cum le recomandaţi celor tineri, mai ales, să se apropie de această carte, de acest monument pe care, într-adevăr, e greu să-l percepi din prima?
Anatol Goncear: „Confesiunile religioase şi-au format anumite şcoli de predare a cuvântului din Biblie. Şi se consideră că îl împlinesc. Biserica ortodoxă însă rânduieşte nu un studiu biblic, că Biblia nu o poţi studia. În momentul în care eşti mai puţin credincios, Biblia este oceanul înţelepciunii dumnezeieşti. Şi atunci, dacă nu poţi înota, te îneci, ceea ce păţesc mulţi care se bazează pe un studiu al Bibliei şi se leagă de literă. Sau, Biblia este înţelepciunea dumnezeiască şi ea se descoperă în timp omului, ea nu se descoperă că ai citit-o o dată sau de două ori, sau de zece ori. Poţi să nu o citeşti niciodată şi să cunoşti cuvântul Bibliei, aşa cum au fost mulţi sfinţi ai bisericii, care s-au bazat pe mediul în care au trăit şi l-au cunoscut pe Dumnezeu, considerând natura şi mediul în care au fost urmele lui Dumnezeu. Iar cuvântul Bibliei este, de fapt, cuvântul transmis de Dumnezeu omului. Este imposibil ca omul să-l citească şi să nu-l înţeleagă. Dacă nu îl înţelege, înseamnă că ori mintea este pervertită sau direcţionată în altă parte, ori îţi pare că, dacă citeşti Biblia, poţi acolo să te dai cu părerea. Deci, Biblia este ca o sămânţă care cade în pământ. Nu înseamnă că agricultorul aruncă sămânţa în pământ şi în fiecare zi se duce şi o scoate să vadă dacă nu a încolţit.”
Europa Liberă: Dar atunci când Biblia este folosită în citate, de exemplu, ochi pentru ochi sau atunci când cineva te loveşte pe un obraz expune-i celălalt obraz, există riscul ca oamenii să tălmăcească exact invers decât au în vedere propovăduitorii?
Anatol Goncear: „Sigur că da. Ochi pentru ochi e legea Vechiului Testament, iar întoarcerea celuilalt obraz este legea Noului Testament, a harului, a dragostei. Şi atunci, a întoarce obrazul nu înseamnă a-i da prostului voie să te mai lovească o dată. Şi dacă poţi să îi faci un bine, fă-i-l, dacă poţi să îl ierţi, iartă-l, dacă poţi să nu îl loveşti înapoi, nu îl lovi, dacă poţi să te fereşti, fereşte-te.”
Europa Liberă: Dar şi ripostezi, când trebuie să ripostezi.
Anatol Goncear: „Dar e și normal să ripostezi, că este omeneşte. Este greu să te menţii la un statut bine definit, că aici trebuie să ai un caracter de fier ca să poţi să nu ripostezi nedreptăţii, de exemplu. Și au ripostat şi mari sfinţi.”
Europa Liberă: Da. Dar de ce v-am adus aceste două exemple? Pentru că cine se ocupă de lucrul acesta, ca oamenii să înţeleagă exact cum aveţi dumneavoastră în vedere? Aceasta se face în biserică, se face în familie, în colectivităţi?
Anatol Goncear: „Domnule Botnaru, dumneavoastră sunteţi tot din perioada veche şi ştiţi foarte bine prin ce am trecut. Şi important pentru un medic nu era să cunoască medicina, ci marxism-leninismul şi istoria ateismului. Dacă nu îl treceai, nu erai bun medic.”
Europa Liberă: Nu îţi dădea diploma.
Anatol Goncear: „De aceea şi ajungem în situaţii când oamenii cunosc altceva decât ar trebui să cunoască. Şi credinţa nu a fost niciodată o problemă pentru niciun regim, ci mai mult un moft pentru cei care au vrut să-şi arate ei religiozitatea lor. Şi comunismul, la rândul său, a fost o religie, impusă, dar fără succes. Şi în situaţia în care oamenii au învăţat altceva decât trebuiau să înveţe, acum este foarte greu în perioada de tranziţie să trecem la un creştinism autentic. Mai ales, când este şi politicul de influenţă rusească care nu-şi doreşte ca omul să se mântuiască, ci doreşte ca omul să se închine Moscovei. Eu aşa văd lucrurile şi aşa și le spun.
Şi mie îmi pare foarte rău de situaţia aceasta, când oamenii s-au întors la credinţă, dar s-au ciocnit de problema aceasta a securităţii KGB-iste în biserică. Şi interesul celor care conduc din umbră nu este ca omul să se unească în duh naţional, în duh religios, în duh dumnezeiesc, ci, mai degrabă, să-l dezbine. Şi atunci ei sunt ţinuţi pe margine, adică, mergi la biserică, dar stai pe margine, roagă-te, dar nu prea intra în adâncuri, înţelege, dar nu prea accepta. Şi, iată, oamenii se opun unui adevăr care este implantat în noi. Pentru că noi genetic suntem un popor foarte puternic şi, oricât de mult nu ne-ar nesocoti vecinii, noi suntem ceea ce suntem.”
Europa Liberă: Dar adevăraţii preoţi se pot opune acestor prelaţi care urmăresc, înţeleg aşa să facă centralism democratic, vorba dumneavoastră?
Anatol Goncear: „Sigur că pot. Numai că în biserică există ierarhie. Şi atunci nu ne putem opune ierarhiei, ca preoţi. Nu ne putem opune ierarhiei, pentru că ei au posibilitatea de a-l opri din slujbă, de a-l caterisi, de a-l scoate în afara bisericii. Şi majoritatea preoţilor sunt preoţi extraordinar de buni, dar o parte dintre ei, pur şi simplu, înţeleg că nu au încotro. Unii îşi fac treaba în parohia lor, alţii, pur şi simplu, împlinesc voia stăpânului.”
Europa Liberă: Nu am să vă întreb la ce serveşte ierarhia. Probabil, e o discuţie lungă, trebuie să intrăm în istoria credinţei. Dar totuşi vreau să abordez un subiect delicat. Multă lume crede că biserica contribuie la perpetuarea unei situaţii nefireşti deja în ziua de azi, adică, un fel de discriminare deliberată a femeii care serveşte drept temei şi referinţă pentru viaţa socială, unde spune: „Domnule, biserica ne recomandă să îi rezervăm femeii un loc, așa, mai secund”. Şi atunci, femeile nu ajung în Parlament, ajung bărbaţii războinici care votează pentru ca să intre trupele militare în Ucraina. Femeile nu îşi pot vota concedii ca oamenii, pentru ca să îngrijească copiii. Femeile pleacă în Italia şi abandonează copiii etc., etc. V-am dat un lanţ, sigur că exagerez.
Anatol Goncear: „Nu, e adevărat.”
Europa Liberă: Şi atunci femeile cum pot să-şi redobândească sau să-şi dobândească un tratament mai adecvat?
Anatol Goncear: „Nicăieri în lume nu există o credinţă mai tolerantă faţă de femei cum e ortodoxia – are libertate deplină. Numai că ceea ce spuneţi dumneavoastră nu e din cauza bisericii, ci din cauza, iarăşi, mă întorc la aceeaşi, e din cauza haosului care s-a format în urma unui regim. Şi apogeul regimului trecut este acum, nu atunci.”
Europa Liberă: Adică, adevăratele consecinţe acum le suportăm?
Anatol Goncear: „Acum este comunismul în floare, nu atunci. Acestea sunt valorile comuniste: să furăm, să amăgim, să ne trădăm, să nu ne iubim, să nu ne acceptăm, să ne pornim unul împotriva altuia. Un Pavlik Morozov aceasta a făcut şi era eroul principal pe toată perioada copilăriei, cred, şi a dumneavoastră şi nimeni nu era ca dânșii. Şi toţi trebuiau să fie ca ei. Şi, iată, 50 de ani este o generaţie întreagă de oameni care au trăit şi au învăţat. Și s-au învățat așa. Acum, în situaţia când a ajuns hoţia în capul mesei şi prostia să ne conducă, nu avem decât ori să ne smerim şi să ne reeducăm în stil creştin care înseamnă toleranţă, iubire faţă de aproape, să iubeşti aproapele ca pe tine însuţi. Iar femeia în istoria românilor nu a fost niciodată înjosită. Şi niciodată femeia în istoria noastră, ca popor, nu a fost marginalizată în ceva. Din contra, ea a fost cea care a condus pentru că bărbaţii, de obicei, după 46 de ani de domnie, 46 de războaie, practic, toţi bărbaţii erau permanent înrolaţi în armată, cine conducea? Când mai avea bărbatul timp să vină acasă să-şi pună femeia la locul ei? De aceea, ea era foarte conştiincioasă să-şi crească copiii, să-i educe şi pentru ce să-i educe. În primul rând, îi educa: „Du-te, feciorule, să lupţi, ca să poţi apăra ţara”. Deci, erau nişte mame extraordinare şi nişte taţi educaţi de asemenea femei. De aceea noi astăzi suntem atât de slabi, pentru că am crescut într-o altă educaţie, nu educaţia religioasă ne-a adus aici.”
Europa Liberă: În tabăra pionierească am crescut.
Anatol Goncear: „Noi suntem educaţi de ateism, comunism. Şi atunci, consecinţele acestui ateism au adus toată prostia aceasta, dar se caută ţapul ispăşitor. Vedeţi, până la urmă, lupta comunismului împotriva bisericii nu a încetat. Chiar dacă ei dau focul de pe amvonul bisericii, ceea ce este antireligios şi, practic, e...”
Europa Liberă: …compromiţător.
Anatol Goncear: „…și urât. Urât. Lucrul acesta este făcut de biserică numai prin preot, ierarhul bisericii. Nici diaconul nu iese cu lumânarea să dea la oameni lumina. Și aceştia vin, domʾle, că, uite, ei au tot dreptul.”
Europa Liberă: Părinte Anatol, dar de ce tolerează Dumnezeu treaba aceasta, că noi vrem pedeapsa imediată?
Anatol Goncear: „Nu Dumnezeu tolerează. Dumnezeu este îndelung răbdător şi mult milostiv. Dumnezeu aşteaptă întoarcerea omului. Și dacă ştie că un om se poate întoarce, El poate aştepta. Noi suntem cei care imediat putem judeca şi putem condamna. Dumnezeu nu voieşte moartea nimănui şi, am zis, nu are în El niciun pic de ură, pentru că este numai dragoste. E de ajuns să aibă un pic de ură şi deja Dumnezeu nu ar mai fi Dumnezeu. Şi atunci toată dragostea dumnezeiască se vede pe toleranţa pe care o are faţă de regimurile acestea totalitare, faţă de tot ceea ce se întâmplă în lume. Dumnezeu aşteaptă ca omul să se mântuiască la timpul potrivit, caută mântuirea omului. Pentru că omul este supus morţii, adică, până la urmă, când ajungi la o vârstă înaintată şi nu te mai îndrepţi în relele tale, aşa mori. Care e vina lui Dumnezeu că nu ai vrut să te întorci tu? Dar regula morală o au toţi. Cine nu cunoaşte ce înseamnă morală? Şi când auzim politicieni vorbind de morală, chiar e strigător la cer. Să vorbeşti de morală tu, care nu ai nici cea mai mică cunoştinţă despre morală?! Că morala omului este strict legată de religie, nu putem să o divizăm.”
Europa Liberă: Iertaţi-mi, vă rog, întrebarea aceasta absolut profană. Dar cine dă brevet oamenilor că sunt credincioşi sau au trecut examenul moralităţii? Pentru că în viaţa civilă cred că, carnet de partid ar însemna că e moral sau ar însemna cazierul juridic. Dar în parohia dumneavoastră, cum credeţi, ce e dovada?
Anatol Goncear: „Conştiinţa proprie este cea care îţi dă statut de morală. Şi cu cât mai moral vei fi, cu atât vei fi mai înţelept, vei fi un om care îţi vei vedea în tine imoralul. Pentru că morala descoperă în om păcatul.”
Europa Liberă: Adică, omul moral cu aceasta se ocupă, îşi caută păcatele şi imoralitatea la el şi nu la alţii?
Anatol Goncear: „Sigur că da. Pentru că atunci când eu văd păcatul în altul, înseamnă că acela sunt eu, eu m-am văzut în oglindă. Deci, de câte ori judecăm un om pentru păcatele lui, de atâtea ori este oglinda în faţa noastră.”
Europa Liberă: Deci, aceasta e tălmăcirea pentru „Nu judeca şi nu vei fi judecat”?
Anatol Goncear: „Nu ştiu dacă aceasta e. Aşa mi-a venit mie acum să spun, că de câte ori ne condamnăm prin cineva pentru păcat. Dar o luăm şi de la sfinţi care, atunci când au văzut pe cineva păcătuind, s-au dus într-o parte şi au plâns pentru păcatele lor, gândindu-se că acesta păcătuieşte o dată şi se duce după aceea şi nu mai păcătuieşte, iar altul poate să păcătuiască continuu cu gândul ani în şir, să trăiască cu un gând păcătos şi să nu îl poată alunga din mintea lui.”
Europa Liberă: Să vă mai întreb ceva. Tinerii mi-au spus într-o discuţie că biserica ortodoxă, în special, este prea îngăduitoare sau este inofensivă în comparaţie cu mijloacele ce o pun în pericol, tot felul de ispite, presiuni ş.a.m.d. Și biserica, vorba ceea, nu ripostează. E adevărat?
Anatol Goncear: „Dar nu are obligaţia să riposteze într-un stat politic. Ea îşi asumă anumite situaţii prin care poate numai să se roage pentru cei care o condamnă sau pentru cei care încearcă să dea vina pe biserică. Biserica ortodoxă, după învăţătura Sfintei Scripturi şi a Sfinţilor Părinţi, este deţinătoarea adevărului religios. Omul care deţine un adevăr stă liniştit în banca lui. Numai cel care nu deţine adevărul acela este în căutare. Şi, când eşti în căutare, te zbuciumi, te frămânţi, te tulburi, permanent nu stai liniştit, că eşti în căutare. Şi atunci eu consider că cei care cred că ar trebui să sărim în cap cuiva şi au fost tentative când au sărit şi nu au fost condamnate? Nu au fost normale. A ieşit chiar foarte urât la un moment dat, preoţi şi oameni cu icoane și cu steaguri și prin faţa Parlamentului...”
Europa Liberă: …aruncând ouă în zid.
Anatol Goncear: „Aici nu e adecvat, nu cu aceasta se ocupă biserica, că trebuie să iasă neapărat să ucidă pe cineva. Biserica trebuie să se roage mai mult. Adică cei care vor să lupte cu răul. Apostolul Pavel spune că răul e duh şi, oricât ai vrea să loveşti în el, nu îl vei nimeri niciodată tu cu partea fizică. Din contra, fizicul pe noi ne face slabi, o spune şi apostolul Pavel, trupul este neputincios, iar sufletul e puternic la noi. Noi sufleteşte putem întoarce munţii, trupeşte nu putem ridica o piatră câteodată.”
Europa Liberă: Dar sunt fenomene care ca şi cum reclamă, presupun reacţia, luarea dumneavoastră de atitudine? De exemplu, drogurile sau, de exemplu, crimele, sau, de exemplu, mai nou, se discută despre nişte reţele care îi determină pe adolescenţi să ajungă într-o stare de disperare şi să-şi pună capăt zilelor. La asemenea situaţii dumneavoastră puteţi interveni ca o salvare?
Anatol Goncear: „Sigur că da. Toate fenomenele acestea au fost şi înainte, nu numai acum. Ele toată vremea au fost pentru că oamenii fără Dumnezeu întotdeauna sunt pe muchia prăpastiei. Şi întotdeauna întunericul l-a atras mai mult decât lumina pe om. Dacă mergi în lumină, e totul cunoscut, dar dacă alături e întunericul, el vrea să se ducă să vadă ce e acolo. Deşi ştie că e prăpastie, deşi ştie că e moarte, el e curios. Aceasta şi l-a atras pe om întotdeauna în păcate. Păcatul este întunericul. Lumina este fapta bună şi lucrarea omenească. M-am gândit într-un timp: sfânt, pentru a înţelege mai corect, înseamnă un om bun, un om al lui Dumnezeu. Şi atunci când astăzi mulţi dintre noi spunem că nu putem să fim sfinţi este un adevăr, nu putem fi oameni buni. Şi dacă nu poţi fi bun, ori lupţi cu răul care te chinuie şi te biruie, că aceasta ar însemna să dai cu bâta în cap dracului, să nu îl iei în seamă, să-l ignori.”
Europa Liberă: Dar e mai uşor să fii rău decât să fii bun?
Anatol Goncear: „Omul după natură este bun făcut de Dumnezeu. Răul este intrusul din viaţa noastră. Şi dacă noi ne-am împrietenit cu intrusul, cu necunoscutul şi ne pare că el este mai prietenos cu noi, pentru că răul îţi dă libertatea de a fi rău, iar bunătatea te înconjoară de a face rele sau credinţa, atunci omul alege cu cine este prieten.”
Europa Liberă: Dar răul, de regulă, este ca drogul, îţi dă o primă doză ca să devii dependent.
Anatol Goncear: „Sigur, aşa și este. Un narcoman sau „balena albastră”, sau nu ştiu care se mai joacă cu viaţa, sunt diferite cluburi unde omul se strangulează, fel de fel de jocuri din acestea, sunt jocuri fără Dumnezeu. Omul nu conştientizează ce va urma, că nu trebuie să mori de două ori, e de ajuns o dată. Când îl vezi la înălţime că stă fără siguranţă, ţinându-se într-un picior sau într-o mână de marginea unei clădiri, îţi dai seama că omul acesta nu conştientizează că, dacă a căzut, a murit. Dar el nu conştientizează moartea. Nu înţelege că moartea nu este, de fapt, sfârşitul la nimic, este începutul la toate. Moartea nu înseamnă un sfârşit, înseamnă un început.”
Europa Liberă: Şi despre acel început vom vorbi în următoarea emisiune. Eu îi îndemn pe ascultătorii şi pe privitorii acestui interviu să aibă răbdare să vadă partea a doua a acestui interviu.
