Linkuri accesibilitate

Punct și de la capăt: Cum e să fii vorbitor de rusă în statul R. Moldova?


Punct și de la capăt: Cum e să fii vorbitor de rusă în statul R. Moldova?
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:52:41 0:00

Întrebarea generică a emisiunii de astăzi am formulat-o în felul următor: „Cum e să fii vorbitor de limbă rusă, nu neapărat etnic de origine rusească, dar vorbitor de limbă rusă în statul Republica Moldova, care are trei decenii de independență?”.

Așadar, facem un popas într-un subiect legat de osatura statului și l-am invitat pe unul dintre foștii deputați ai Parlamentului Republicii Moldova, care a contribuit la constituirea, la apariția statului Republica Moldova, Valentin Krîlov, un cunoscut lider de opinie în mediul socialiștilor și a fost un fruntaș al Partidului Socialiștilor până în momentul în care partidul a fost preluat de Igor Dodon sau, invers, partidul l-a preferat pe Igor Dodon, cel care a obținut această performanță, așa cum spune dânsul, să devină un partid influent parlamentar. Valentin Krîlov, fiind și politic ancorat într-un anumit grup, într-o anumită ideologie, este și un vorbitor de limbă rusă, care a învățat limba română, limba de stat, vorbește în limba română și tocmai l-am invitat să vorbim despre situația în care se află vorbitorii de limbă rusă. Cum e să fii vorbitor de limbă rusă, nu doar etnic rus sau de proveniență etnică rusă în statul Republica Moldova, care, și după aproape trei decenii de existență, uneori se întreabă dacă este un stat unitar, este polietnic ș.a.m.d.?

Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:46:54 0:00
Link direct

Europa Liberă: Dl Krîlov, o să încep de la următorul exemplu din meseria mea. Mă surprinde faptul că colegi de-ai mei, jurnaliști mult mai tineri, care toată viața lor conștientă au petrecut-o în statul Republica Moldova, în știri cu nonșalanță folosesc, atunci când descriu o chestie inofensivă, un accident rutier, folosesc termenul „inomarka”. Bunăoară, „inomarka” s-a răsturnat și n-a rămas nimic din ea. De vreo două ori am întrebat managerii de televiziune, dacă ei sunt conștienți cât de mult arată nefirescul abordării, să-i zici „inomarkă” la o mașină de producție europeană. Asta ca și cum noi continuăm să avem „otecestvennîie” Jiguli, Volga, Moskvici și în acest detaliu se vede că oamenii încă nu se simt cetățeni ai Republicii Moldova, resping la nivelul reflexiv apartenența la statul Republica Moldova, pentru că Audi, Mercedesul sunt percepute ca „inomărci”. Aveți aceeași senzație că oamenii nu s-au pătruns la modul practic de apartenența la un stat independent din varii motive, nu neapărat pentru că nu au salarii și venituri sau că ar fi neglijați din punct de vedere etnic, lingvistic ș.a.m.d., încă nu au senzația înrădăcinării astea pe care politicienii pe 27 august o declară cu mult fast că s-a produs deja constituirea statului, dar la modul practic, în special vorbitorilor de limbă rusă, uneori dă senzația, așa, de o păpădie care-i foarte vulnerabilă în fața unor furtuni?

Valentin Krîlov: „Da, această întrebare este foarte importantă. Este destul de ușor de a proclama ceva și este esențial mai greu să realizăm această declarație de orice natură în viața practică, în viața reală, în viața cotidiană. Eu consider că acum 30 de ani, când a fost proclamată Declarația de Independență, oamenii care au votat, acest, să spunem așa, act de bază, pentru constituirea statului moldovenesc bazat pe alte principii și cu proclamarea principiilor suveranității și independenței, cei care au votat acest act nu înțelegeau pe deplin care vor fi consecințele, cât de grea va fi realizarea aspirațiilor de atunci în viața reală.

Referitor la limbă, consider că, în primul rând, Moldova a fost, este și va fi un stat polietnic, policultural și este foarte important pentru formarea națiunii civice, care este strict necesară pentru orice stat democratic. Formarea unei națiuni civice nu înseamnă că această națiune va vorbi numai în limba de stat și va împărtăși numai valorile băștinașilor. Eu sunt ferm convins că Moldova are șanse la succes numai în cazul dacă esența, caracterul polietnic al statului respectiv nu numai va fi păstrat, ci va fi promovat în toate domeniile de bază.”

Europa Liberă: Dl Krîlov, dar aici apare întrebarea - de ce dacă Dvs., colegii Dvs. care gândesc la fel, pledând pentru stat polietnic, nu fac eforturi (nu zic de Dvs.) să aparțină acestui stat polietnic, dar se uită spre Răsărit mai mult și atunci când se întâmplă ceea ce se întâmplă în Rusia, în Belarus ab initio îi dau dreptate lui Putin, nu lui Navalnîi, îi dau crezare Kremlinului, lui Lavrov, și nu dau crezare Uniunii Europene, Occidentului, care are foarte mari rezerve față de acțiunile Kremlinului în raport cu normele democratice, cu propria populație? Magnetismul acesta al Răsăritului îi scoate pe cetățenii statului polietnic, așa cum îl vor acești cetățeni, din câmpul acesta al Republicii Moldova? Asta este senzația de multe ori.

Valentin Krîlov: „Dacă folosim terminologia Dvs., vreau să vă contrazic în următorul mod: magnetismul, într-adevăr, există, dar el există în multe direcții. Și din partea Occidentului acest magnetism este foarte puternic, foarte esențial...”

Europa Liberă: Pentru că asta scrie în Constituție, dl Krîlov, pentru că în Constituție noi vrem economie de piață, noi vrem drepturile omului, stat în care dreptul este la el acasă. Exact asta face la modul practic Uniunea Europeană, în mod normal participă cetățenii...

Valentin Krîlov: „Eu pun la îndoială...”

Europa Liberă: Dvs. puneți la îndoială ce, că funcționează în Uniunea Europeană?

Valentin Krîlov: „Această afirmație. Ea este sub semnul întrebării. Nu este un exemplu foarte pozitiv Occidentul referitor la drepturile omului în comparație cu evenimentele din Federația Rusă, din Belarus ș.a.m.d. Noi suntem foarte bine informați ce este în realitate în Statele Unite, am văzut inaugurarea președintelui nou-ales, am văzut totul. Este o poveste, un mit răspândit larg de Occidentul colectiv referitor la unele procese așa-numite negative din Federația Rusă, care stau la baza așa-numitului magnetism și noi, moldovenii, neținând cont de originea noastră etnică, ne aflăm sub influența acestui magnetism, parțial este aceasta.”

Europa Liberă: Dl Krîlov, ceea ce se întâmplă la Minsk pe Dvs. nu vă convinge? Oamenii sunt trimiși doar pentru faptul că îndrăznesc să pună la îndoială statistica electorală?

Valentin Krîlov: „Eu pun la îndoială ca și Dvs., ca și orice om sănătos la cap, rezultatele alegerilor pronunțate, declarate. Eu asta pun la îndoială, dar, totodată, eu nu pun la îndoială victoria dlui Lukașenka. Absolut!”

Europa Liberă: Și dreptul lui de a trimite OMON-ul să bată femei?

Valentin Krîlov: „Nu, nu, referitor la aplicarea forței, această forță a fost aplicată într-adevăr, în unele cazuri, nefondat, cu depășirea pragului rezonabil, să spunem așa, într-adevăr, aceste elemente au fost.”

Europa Liberă: Dar până la urmă îi treaba lui Lukașenka și a lui Putin ce fac la ei acasă. Eu spun despre faptul că cetățenii care se simt confortabil în Republica Moldova sau vor să pună umărul, de ce se lasă atrași de „Russkii mir”, de simpatiile astea impuse de televiziunile lui Kiseliov, Soloviov ș.a.m.d.? De ce nu construiesc statul Republica Moldova polietnic, și nu unitar, cum nu le place, tocmai ca să se simtă cetățeni ai Republicii Moldova? Și v-am dat exemplul cu „inomarka” sau mai nou îi cu limba rusă, care numaidecât trebuie să fie limbă de comunicare. De ce nu engleza? De ce nu spaniola? De ce nu ucraineana, dacă nu place româna? De ce anume rusa?

Valentin Krîlov: „Limba rusă este limba care aici este formată în mod organic și nicidecum această limbă nu poate fi înlocuită de...”

Europa Liberă: A fost, dl Krîlov, a fost...

Valentin Krîlov: „A fost, este și va fi! Va fi pe motivul...”

Europa Liberă: Nu! Uitați-vă la scriitorul Lorcenkov, basarabeanul nostru Vladimir Lorcenkov, care trăiește în Canada. El – una: se declară român; doi: el constată că, din vina acestei presiuni și a dorinței prea mari de a conserva această stare de lucruri, limba rusă dispare. Asta-i problema.

Valentin Krîlov: „Eu nu știu unde limba rusă dispare, limba rusă nu dispare...”

Europa Liberă: Dispare din stradă, din magazine.

Valentin Krîlov: „Acesta este un mit. Eu vă dau două exemple din Raportul nr. 11 al Misiunii OSCE în Republica Moldova. Acest raport a fost publicat la 2 noiembrie 1993, deci, practic, acum 30 de ani, 28, mai precis, unde este o constatare foarte importantă, foarte importantă este poziția Misiunii OSCE. În fruntea misiunii, dacă nu greșesc, în vremurile de atunci a fost o persoană bine cunoscută din Olanda, nu este vorba despre poziția rușilor, poziția Kremlinului, poziția Moscovei sau a alolingvilor din Republica Moldova.”

Asta-i poziția fermă, și cine nu înțelege această poziție, nu înțelege realitățile din Republica Moldova...

Europa Liberă: Dar la 1993...

Valentin Krîlov: „Numai o propoziție: „Moldova este în înțelesul larg al cuvântului o țară bilingvă - spune misiunea în raportul său -, de aceea ar fi fost un gest pragmatic și generos de a proclama limba rusă limbă de stat alături de limba română”. Asta-i poziția fermă, și cine nu înțelege această poziție, nu înțelege realitățile din Republica Moldova.”

Europa Liberă: Dl Krîlov, dar prin declararea limbii ruse drept limbă de stat, a doua, simetric cu limba română, ar face statul independent un mare deserviciu tocmai vorbitorilor de limbă rusă, pentru că nu ar avea niciun interes să învețe limba română, să devină deputați ca Dvs., să poată comunica, iată, cu mine la Europa Liberă, pentru că li s-ar crea, și mulți asta vor, să li se creeze confortul lor, pe care ei și-l apără, folosind uneori argumente pur și simplu necinstite, pentru că un om care cunoaște mai multe limbi, inclusiv limba de stat, darămite franceza, engleza și rusa inclusiv, el este mai bogat. Or, iată, astăzi ne-am întors din nou la discuția că nu ne-ați creat condiții să învățăm, din cauza asta lăsați-ne pe noi să vorbim în continuare în limba rusă. Pentru tineri mai ales, care au făcut ani de școală, ani de universitate în limba română și tot aici suntem, ca și în urmă cu 30 de ani. Dar asta arată, repet, nedorința de a participa la construcția statului Republica Moldova, de a pune umărul, de a fi cetățeni ai acestei țări, și nu parte a lui „Russkii mir”, care-i cu păcatele lui, Dumnezeu știe.

Valentin Krîlov: „Aici există paralel cu lumea rusească și limba franceză, și lumea reală occidentală, având în vedere și limba engleză. Eu numai parțial pot fi de acord cu Dvs., reieșind din următoarele motive: într-adevăr, problema studierii limbii de stat și astăzi există și este o problemă foarte importantă, foarte acută în Republica Moldova pentru, repet, formarea națiunii civice. Într-adevăr, această problemă există și această problemă este destul de profundă și foarte multi-aspectuală. Începând cu predarea limbii de stat în instituțiile de învățământ cu predare în limbile alolingvilor – am în vedere limba rusă, limba ucraineană, limba găgăuză, limba bulgară –, totodată, într-adevăr, eu sunt de acord cu Dvs. că partea esențială a populației, inclusiv din partea generațiilor tinere, nu dorește să învețe limba de stat la nivelul necesar, necesar pentru viață.”

Europa Liberă: De ce?

Valentin Krîlov: „Din diferite motive.”

Europa Liberă: Cu această ocazie, puteți să-mi spuneți, Dvs. de ce ați învățat limba română?

Valentin Krîlov: „Eu m-am născut aici și eu...”

Europa Liberă: Da, dar în Uniunea Sovietică n-ați vorbit, probabil, la fel de bine cum vorbiți acum?

Valentin Krîlov: „Da, e clar...”

Europa Liberă: De ce a devenit o necesitate pentru Dvs.?

Valentin Krîlov: „Deoarece în perioada sovietică n-a fost mediul de a vorbi pentru alolingi, practic.”

Europa Liberă: Da. Trebuie să recunosc că nici eu nu vorbeam limba română sau moldovenească, cum era atunci. Eu gândeam rusește, eu am făcut după asta facultate foarte ușor la Moscova, tocmai pentru că eram gânditor în limba rusă. Eu am recuperat limba română, limba moștenită de la părinți. Dar Dvs., repet, de ce ați făcut-o – din utilitate practică, din conștiința faptului că trebuie să existe bilingvism sau v-a influențat dna Ambramciuc?

Valentin Krîlov: „Aici sunt la fel câteva momente. E clar că este important că soția mea este moldoveancă, dar, totodată, eu am început activitatea parlamentară în anul 1990, în fostul Soviet Suprem al RSS Moldovenești și am fost ales ca deputat al poporului, nu ca deputat în parlament, cum a fost în legislatura a doua. Aici sunt și alte aspecte foarte esențiale.”

Europa Liberă: Deci, ca un politician (aici e important să accentuăm!) v-ați simțit obligat să cunoașteți limba statului, limba populației băștinașe?

Valentin Krîlov: „Corect! Dacă ești în viața politică, ești obligat să posezi limba de stat. Asta este teza sau concluzia indiscutabilă.”

Europa Liberă: Și dacă mergi într-un lift cu niște oameni care vorbesc românește, nu ești obligat să le răspunzi barem la bună ziua sau apăsați, vă rog, butonul X?

Valentin Krîlov: „La discreția celor care se află în ascensor. Totodată, eu consider și sunt ferm convins că dacă tu ești născut pe acest pământ, din punct de vedere cultural, cultura generală prevede că tu ești obligat, din punct de vedere cultural, să posezi limba statului pe teritoriul căruia tu trăiești.”

Europa Liberă: Și de ce tinerii nu se conformează acestei obligații, cum îi spuneți Dvs.? Eu nu aș califica-o categoric drept obligație, eu o consider de bun-simț.

Valentin Krîlov: „De bun-simț, această formulă este poate mai potrivită decât eu v-am spus.”

Europa Liberă: De ce nu se întâmplă asta? Unul ați spus că e factorul educației...

Valentin Krîlov: „Eu consider că educația presupune, în primul rând, cultura generală. Educația nu mai este parte componentă a culturii generale. Cultura generală include și cei șapte ani de acasă, și mai departe cu cine tu ești prieten și care este situația dimprejur. Sunt multe circumstanțe foarte importante care influențează asupra unei persoane concrete.”

Europa Liberă: Eu iarăși vreau să recurg la un exemplu, să vă întreb dacă este adevărat. Eu am polemizat odată cu un alt scriitor, care a plecat până la urmă din Moldova, și s-a supărat foc pentru această axiomă a mea. Eu i-am spus așa: „Înainte, când erai etnic rus și aparțineai acestei majorități care pe harta Uniunii Sovietice era foarte impunătoare și când colo, după destrămarea Uniunii Sovietice, când Republica Moldova, așa, mică-mică, a fost hașurată multicolor, rușii, etnicii ruși s-au pomenit a fi o minoritate”. Sigur că asta este o dramă pentru mulți vorbitori de limbă rusă sau etnici ruși, dintr-o majoritate de asta care nici nu discuta cu tadjicii și moldovenii (și acum mai au apucături din astea), brusc, trăind aici, în Moldova, s-au pomenit minoritari.

Și când auzeau în primii ani, când Dvs. abia ați început activitatea politică, ei auzeau: „Cemodan, vokzal, Rossia!” ((Valiza, gara, Rusia!”), sigur că a fost un șoc pentru ei să se pomenească din aristocrație, din elita politică și etnică, să ajungă minoritari. Am impresia că mulți continuă să simtă această presiune atmosferică, cum era în „12 stuliev” („12 scaune”), fără ca să facă abstracție și să zică: „Măi, nu contează, suntem cu toții cetățeni, toți suntem într-un lift. Haideți să convenim – vorbim în engleză, în ucraineană, în bulgară, în găgăuză, în idiș, în română sau în rusă”, dar bătălia asta pornește și are un fel de ranchiună de asta că s-a destrămat Uniunea Sovietică, așa cum a spus Putin, a fost cea mai mare tragedie, și oamenii continuă să trăiască în interiorul acestei tragedii și asta îi încurcă, în general, să construiască și propria viață, și statul Republica Moldova. Acceptați așa o axiomă?

Valentin Krîlov: „Eu sunt de acord, parțial, cu cele expuse de Dvs. Totodată, eu vreau să subliniez suplimentar unele momente. Dvs. ați folosit o sintagmă foarte bună - bunul-simț - și eu adaug încă o sintagmă - bunăvoința.”

Europa Liberă: Da...

Valentin Krîlov: „Noi trebuie să construim statul moldovenesc și să formăm națiunea civică în baza bunului-simț și în baza bunei voințe. Acestei două condiții sunt strict obligatorii. Noi nu putem forma un stat normal, nu putem construi națiunea civică, dacă nu vom folosi aceste două abordări sau două teze în baza cărora noi putem construi atât statul suveran moldovenesc, cât și să formăm națiunea civică.”

Europa Liberă: Aici vreau să fac o paranteză. Paradoxul este că, în afară de faptul că suntem polietnici, majoritatea populației este creștină ortodoxă care, de fapt, impune sau sugerează, recomandă tocmai asta: să-ți iubești aproapele, să fii tolerant față de păcatele lui și neajunsurile lui, dacă le consideri neajunsuri. Și necunoașterea limbii de stat ar fi un neajuns și un păcat și, invers, dacă cineva îți cere și atunci, toleranța asta creștinească este valabilă numai de Paști, de Crăciun sau în timpul slujbei din biserică, dar după asta oamenii ies și sunt bine mersi, intoleranți și exigenți unii cu alții?

Valentin Krîlov: „Este valabilă și trebuie să fie valabilă în fiecare zi. Noi nu suntem dușmani. Și aici din start a fost făcută o greșeală mare când promovarea limbii de stat, protecția limbii de stat, protejarea limbii de stat în mare măsură a fost făcută în baza ignorării, să spunem așa, realităților care au fost formate pe parcursul secolelor.

Este valabilă și trebuie să fie valabilă în fiecare zi. Noi nu suntem dușmani.

Limba rusă a existat pe teritoriul Republicii Moldova mulți ani și promovarea oricărei limbi, și în raportul Misiunii OSCE acest gând este subliniat și pronunțat foarte clar și foarte obiectiv, într-adevăr, este absolut legitimă și predarea statutului respectiv limbii de stat, și protejarea, cu măsuri suplimentare pentru echilibrarea situației, dar nu din contul altor limbi, având în vedere micșorarea influenței în cazul dat a limbii ruse ca obiectiv, nu din motivul că aici sunt ruși după moldoveni. Nu! Sunt și ucraineni, și bulgari, și găgăuzi, și polonezi, și reprezentanți ai altor etnii care obiectiv, dar și o parte esențială a moldovenilor care au fost educați în baza culturii ruse au recunoscut limba rusă ca limbă de comunicare. Nu-i nimic strașnic, comunicarea nu obstacolizează protejarea, protecția limbii de stat, nicidecum.”

Europa Liberă: Acum eu vreau să vă mai întreb ceva, dacă tot vorbeam de bun-simț. Atunci când, mai devreme sau mai târziu, se ajunge la discuția despre descendență, că spuneți că limba rusă de secole este aici, apare întrebarea: limba rusă era vorbită de cine – de cel care a trimis în Siberia foarte multe familii și a fost un dezastru pentru populația băștinașă? În cazul acesta, bunul-simț trebuie să funcționeze și oamenii care vorbesc limba rusă să accepte și lucrul acesta că uneori trezește această reacție a populației băștinașe, a românilor, a moldovenilor și din cauza asta că regimul sovietic nu era egal cu înflorirea, mai ales după ce s-au deschis arhivele, s-au deschis multe lucrări istorice. Deci, o reacție firească a populației băștinașe este și asta.

Valentin Krîlov: „Dvs. negați faptul că cultura moldovenească în sensul larg a înflorit în perioada sovietică? Mi se pare că această concluzie contravine realității direct, nici limba rusă...”

Europa Liberă: Cultura a înflorit, dl Krîlov, dar și nedreptățile care s-au produs în perioada sovietică trag mult mai mult decât Maria Bieșu și Eugeniu Doga.

Valentin Krîlov: „Nedreptăți au fost...”

Europa Liberă: Repet, în genealogia familiilor primul lucru care îți vine când te duci să îți amintești de bunei, îți aduci aminte deportările și foametea, dar nu de faptul că el a fost în corul Doina cu un festival la Moscova. Da, Gagarin e foarte important în viața mea, de exemplu, dar foarte important este și faptul că părintele meu, tatăl meu, din cauză că a avut descendență nesigură, din culaci ca și cum, n-a fost acceptat în partid și asta a fost o stigmă pentru toată viața lui, din care mi-am tras și eu necazurile, în ancheta mea se găsea acest lucru și eram, așa, împins mai la margine. Asta primează mai mult decât Gagarin și fericirea pe care am trăit-o. Da, eu am fost un copil fericit în Uniunea Sovietică, chiar dacă nu mâncam pe săturate.

Valentin Krîlov: „Dl Botnaru, lucrurile mari sunt văzute mai bine de la distanță, totuși. Limba rusă, ca atare, nu este vinovată de deportări, de alte necazuri, la fel și bunelul meu, care niciodată n-a trăit în Moldova sau în Basarabia, a fost împușcat la Leningrad în anul 1938, fiind preot, pe alte motive. Aceste necazuri, aceste deportări...”

Europa Liberă: Tragedii...

Valentin Krîlov: „...și tragedii omenești au avut loc și aici nu există nicio legătură cu limba, cu cultura, cu caracterul polietnic în cazul dat când noi vorbim despre statul contemporan moldovenesc.”

Europa Liberă: Am înțeles, limba nu-i de vină.

Valentin Krîlov: „Totodată, vreau să amintesc tuturor că limba rusă a parvenit pe teritoriul dat înainte de Petru I, nu în perioada sovietică...”

Europa Liberă: Asta-i clar, dl Krîlov...

Valentin Krîlov: „Și înainte de Tratatul de la București din 1812.”

Europa Liberă: Și tocmai Cantemir, Cantemir a învățat, a scris rusește nu pentru că a fost un decret, pentru că era o limbă într-adevăr de civilizare a acestui spațiu ș.a.m.d. și a fost deportat. Și biserica...

Valentin Krîlov: „Și a fost Biserica Ortodoxă, Dvs. ați subliniat acest aspect.”

Europa Liberă: Dl Krîlov, tocmai de aceasta vă întreb, iată, și mă întorc la întrebarea, de fapt, generică a acestei discuții cu Dvs. - etnicii ruși sau vorbitorii de limbă rusă se simt non-confortabil, că asta înțelegem noi, și caută „Russkii mir” din cauza: 1, 2, 3. Dați-mi trei factori - de ce ei nu se simt confortabil și nu se simt, nu toți, dar nu pun umărul la constituirea statului, așa cum îl văd ei sau așa cum scrie în Constituție? Чем недовольны (ce-i nemulțumește), cum ar veni?

Valentin Krîlov: „Eu înțeleg. Totuși, eu consider că, într-adevăr, sunt diferite poziții, inclusiv cele distructive, care direct sunt îndreptate împotriva statului moldovenesc, eu nu sunt în drept să neg această realitate, totodată, eu sunt ferm convins că majoritatea absolută a alolingvilor, inclusiv cei care aparțin etniei ruse din Republica Moldova se simt destul de confortabil, dar este într-adevăr paralel, există acest aspect lingvistic. Ei nu pot înțelege pe deplin sau parțial și se simt nu prea confortabil în discuții, când aceste discuții au loc în limba de stat. Acest aspect într-adevăr există.”

Europa Liberă: Am înțeles. Și din cauza lingvistică, aspectului lingvistic, după asta apare și problema promovării în funcții și unei discriminări în angajare?

Valentin Krîlov: „Eu pot aduce multe exemple când persoane care nu aparțin etniei băștinașilor sunt în funcțiile respective și posedă limba de stat din generațiile următoare. Totodată, eu consider că realitățile din Republica Moldova nu permit promovarea pe scară de serviciu pentru alolingvi nu pe motivul lingvistic, dar pe motivul că sunt „ai noștri” pentru funcție, nu cei care aparțin minorităților etnice.

Asta este o boală de altă natură, care nu este strict legată cu aspectul lingvistic...

Aspectul lingvistic poate fi depășit foarte ușor, orice persoană normală, sănătoasă, poate învăța limba la nivelul necesar pentru îndeplinirea funcțiilor sale destul de ușor.”

Europa Liberă: Deci, vorbiți despre sentimentul de gașcă sau de haită?

Valentin Krîlov: „Cu regret, la noi politica de cadre practic exclude în linii generale, sunt excepții și eu sunt la curent referitor la aceste excepții pozitive, dar în linii generale scara de serviciu pentru reprezentanții etniilor pentru majoritatea oamenilor capabili este blocată.”

Europa Liberă: Dl Krîlov, dar, la rândul lor, „găștile” care sunt formate în baza unei etnii anume nu se comportă la fel? Cunoaștem și la nivel de întreprinderi, și la nivel de regiuni, și acolo se formează tot un cerc ermetic, ermetizat, în care nu pot să pătrundă tocmai intrușii eventual de etnie moldovenească/română.

Valentin Krîlov: „Totul se recunoaște în comparație. În cazul dat, dacă luăm datele statistice din perioada sovietică, moldovenii au fost promovați pe scară de serviciu foarte larg și funcțiile de bază au fost ocupate la nivel statal, la nivel regional preponderent de persoanele de origine etnică moldovenească, în perioada sovietică, subliniez.”

Europa Liberă: Am înțeles. Dar secretarul doi de la partid care trăgea sforile era trimis de la Moscova. Sunteți de acord?

Valentin Krîlov: „Da, a fost; da, a fost trimis...”

Europa Liberă: Grosu era primul, de formă, dar trăgea sforile și decidea, de fapt, în realitate cel care fusese trimis de la Kremlin.

Valentin Krîlov: „Dl Botnaru, aici poate este potrivit un exemplu. În Republica Sovietică Socialistă Georgiană, în Georgia actuală și în Azerbaidjan, în constituțiile lor sovietice limbile lor au fost proclamate ca limbi de stat, în constituțiile din ’78, din perioada sovietică. Un exemplu foarte interesant și foarte straniu despre care știu destul de puțini oameni, dar la noi îi clar că guvernanții noștri de atunci au vrut...”

Europa Liberă: ...să fie mai catolici decât Papa. Am înțeles.

Valentin Krîlov: „Corect, corect!”

Europa Liberă: Georgienii au reușit să conserve limba nu doar din cauza asta, dar...

Valentin Krîlov: „Nu, la dânșii, într-adevăr, în Georgia și în Azerbaidjan, și în Georgia, în primul rând, ponderea sau rata alolingvilor în Georgia a fost esențial mai mare decât în Azerbaidjan, totodată, cei care au locuit pe teritoriul Georgiei în perioada sovietică practic toți posedau limba georgiană.”

Europa Liberă: Și, apropo, foarte bun exemplu ați adus Dvs. După mine, Georgia în perioada sovietică a dat un exemplu foarte bun de bilingvism păstrat și până acum...

Valentin Krîlov: „Și eu vorbesc despre bilingvism astăzi.”

Europa Liberă: Kikabidze, de exemplu. Kikabidze – un naționalist georgian notoriu, dar un foarte bun artist sovietic vorbitor de limbă rusă, cântăreț ș.a.m.d. Cu câtă demnitate de georgian se prezenta în spațiul rusesc era de dat exemplu, după mine.

Valentin Krîlov: „Eu sunt de acord cu Dvs., mai mult decât atât, noi avem și alte exemple foarte pozitive din alte republici, inclusiv din republicile baltice, de ce nu?”

Europa Liberă: Da, sunt de acord.

Valentin Krîlov: „Dar au fost reprezentanți demni și din Republica Moldova Sovietică.”

Europa Liberă: Dar despre fenomenul de care vorbeați Dvs., „Ivan Nepomneașcii Moskva”, putem vorbi separat. Acum să facem un pas lateral. Dacă toți vorbim de „Russkii mir” în raport cu aceste foste state sovietice, ne interesează Republica Moldova, vă spuneam mai devreme de scriitorul Lorcenkov, originar din Basarabia, de aici, n-am vorbit cu el, nu știu de ce a ales el să se prezinte român, dar versiunea mea, pe care el s-ar putea să nu o recunoască, este că el nu vrea să fie declarat moldovean tocmai pentru că moldovenii în Rusia imediat apar în tot felul de glumițe de la stand-up-erii aceștia care pe moldoveni îi tratează, așa, cu oleacă de persiflare, moldovean înseamnă că pune plitkă la șantier sau moldovenii, ca și tadjicii, sunt marginalizați. În sensul acesta vă întreb dacă Rusia de astăzi, succesoarea Uniunii Sovietice care, cel puțin declarativ, avea o politică de internaționalizare, Rusia este astăzi un model de tratament decent al acestor minorități etnice?

Valentin Krîlov: „În multe domenii – da, în unele – nu, categoric nu!”

Europa Liberă: Domenii sau regiuni?

Valentin Krîlov: „Nu, totuși în domenii, eu consider că e mai potrivit cuvântul domenii, deoarece...”

Europa Liberă: Așa, am înțeles. Dați un exemplu unde etnicii sunt respectați.

Valentin Krîlov: „Dacă noi vorbim despre etniile care sunt etnii din Federația Rusă, acolo situația este foarte diferită, dacă vorbim despre Tatarstan sau Bașkortostan, situația este una, mai favorabilă, esențial mai favorabilă, începând cu perioada sovietică.”

Aurel Cepoi: „Niciun trib nomad din Iran nu mai scrie în limba lui”
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:35:12 0:00

Europa Liberă: Dar sunt și tătarii din Crimeea...

Valentin Krîlov: „Tătarii din Crimeea... Situația acolo este foarte mult deformată artificial, nu este așa cum spun unii „specialiști” sau unele mijloace de informare în masă. Situația acolo există, eu nu neg că pot exista și probleme referitoare la tătarii de Crimeea, dar categoric nu sunt de acord cu cei care reprezintă tătarii din Crimeea undeva la Washington sau în alt oraș peste hotare...”

Europa Liberă: Asta pentru că nu pot să se întoarcă la ei acasă, dl Krîlov, dar asta nu-i numai vina regimului de astăzi.

Valentin Krîlov: „Pot să se întoarcă fără probleme, dar nu doresc, asta-i ca Navalnîi, este special născut ca un provocator, care trebuie să fie un model al opoziției. Noi știm despre ce vorbim și o persoană de așa natură, de exemplu, ca Navalnîi, undeva în Statele Unite ale Americii va fi imediat pusă la închisoare și nimeni nu va vorbi referitor la drepturile omului. Drepturile omului sunt altă valoare strict reglementată prin lege, care trebuie să fie respectată cu strictețe.”

Europa Liberă: Dl Krîlov, va fi pus la închisoare, dacă vor fi probe, dar nicidecum nu va fi otrăvit.

Valentin Krîlov: „El nu va fi otrăvit...”

Europa Liberă: Da, nu va fi otrăvit și asta-i marea deosebire. Dl Krîlov, totuși...

Valentin Krîlov: „Nu, anume Navalnîi n-a fost otrăvit, asta practic este un fapt.”

Europa Liberă: A fost otrăvit și acesta-i un mare noroc pentru Navalnîi că nu a murit până la urmă.

Valentin Krîlov: „El nu a fost otrăvit, aici și este problema, este un mit despre otrăvire.”

Europa Liberă: Dl Krîlov, noi suntem pe poziții diametral opuse, pentru că Dvs. reprezentați punctul de vedere care spune că n-a fost otrăvit și la fel ca Peskov spuneți, dar eu îi cred pe...

Valentin Krîlov: „Eu nu văd fapte prin care se dovedește faptul otrăvirii.”

Europa Liberă: Dvs. acceptați că în Germania sunt niște autorități serioase și dacă din Germania...

Valentin Krîlov: „Clinica inițială din Germania nu a găsit nimic, prima clinică nu a găsit nimic.”

Europa Liberă: Dl Krîlov, eu vă respect punctul Dvs. de vedere, dar vă rog să respectați și sursele mele.

Valentin Krîlov: „Eu mă bazez pe fapte, nu pe zvonuri sau bârfe.”

Europa Liberă: Deci, nici documentarul făcut de Navalnîi despre cheltuielile enorme pentru posibil Putin care să vină să se odihnească tot n-o să credeți, pentru că o să-l credeți pe Peskov și pe Putin că n-are proprietăți?

Valentin Krîlov: „Pentru mine dl Peskov nu reprezintă nicio valoare, ca și dl Navalnîi, care poate fi apreciat numai ca agent străin pentru orice țară, n-are importanță, fiecare țară are un Navalnîi al său.”

Europa Liberă: Dvs. nu faceți decât să ilustrați axioma despre care vorbeam eu și pe mine mă doare chestiunea asta, pentru că eu aș vrea Dvs., ca un om cu foarte multă experiență, la fel de mult să credeți și în ceea ce spune Angela Merkel, ceea ce spune Uniunea Europeană, parlamentarii din Uniunea Europeană pentru ca să se depășească tocmai faza asta glacială de relații foarte proaste cu Federația Rusă, pentru ca oamenii care obișnuiesc să meargă în Federația Rusă să nu mai fie puși în situația asta dramatică, să aleagă între Uniunea Europeană și Federația Rusă. Asta este problema pe care eu o văd reală, cetățenii care mergeau la Moscova să vândă mături, fructe sau să lucreze, iată, ei în mod automat sunt declarați agenți de influență ai Kremlinului. Or, ei trebuie să fie descătușați și liberi, pentru asta nu trebuie să existe neapărat răscrucea asta și, da, sunt de acord, trebuie să se găsească compromis în egală măsură de pe ambele direcții. Dar când Dvs. dați crezare doar Kremlinului și respingeți punctul de vedere al Germaniei, care presupune că Navalnîi a avut niște necazuri din cauza KGB-ului, de fapt, nu vreți să faceți această împăcare.

Valentin Krîlov: „Eu nu consider că tema noastră de discuție de astăzi, foarte importantă pentru ziua nu numai de mâine, dar pentru viitorul Republicii Moldova, este legată într-o oarecare măsură cu persoana sau personajul dlui Navalnîi, referitor la...”

Europa Liberă: Nu, dl Krîlov, acesta-i un element din tot ghemul acesta despre care noi am vorbit deja: limba rusă, cariera pe care poate să o facă, apartenența la spațiul informațional ș.a.m.d. Toate-s legate între ele.

Valentin Krîlov: „Limba rusă este limbă internațională, una din cele șase limbi oficiale ale ONU. Ale ONU!”

Europa Liberă: În Consiliul de Securitate, dar în Consiliul de Securitate contează foarte mult, de acord.

Valentin Krîlov: „Și cu ONU, și UNESCO, dacă vorbim cu abreviatură.”

Europa Liberă: Dl Krîlov, nu pe mine trebuie să mă convingeți de asta, eu citesc rusește mai mult decât în română.

Valentin Krîlov: „Nu, eu vorbesc despre limba rusă ca o valoare care trebuie să fie o valoare pentru orice cetățean de pe pământul nostru, inclusiv pentru moldoveni, români ș.a.m.d.”

Europa Liberă: De acord, dl Krîlov, dar atunci când purtătorii acestei limbi vor avea un respect pentru limba română sau moldovenească, cum o fi, simetric, eu o să respect cu și mai multă dragoste limba rusă, dar iarăși repet, nu doar despre limbă e vorba, pe mine mă interesează de ce vorbitorii de limbă rusă, etnici bulgari, găgăuzi, în mod automat se simt cu câmpul magnetic mai deschis spre o anumită parte a lumii, în timp ce Constituția, autoritățile, partidele de guvernare spun că, de fapt, noi mișcăm cu toată ambarcațiunea spre Uniunea Europeană, în timp ce oameni care stau acolo, în ambarcațiune, spun: „A! Nava se mișcă spre Uniunea Europeană, dar noi insistăm să aparținem Lumii ruse”. Și asta înseamnă tragedie.

Valentin Krîlov: „Aici sunt două aspecte foarte importante. Primul aspect, să spunem așa, – aspect statal și alt aspect – aspect intern, care nu are legătură directă cu statul, cu instituțiile statale. Dacă noi vorbim despre integrare la nivel statal, suntem în drept să constatăm ce avem astăzi: alolingvii sunt prezenți în Parlamentul Republicii Moldova? Da, fără doar și poate, absolut adecvat, normal și asta este tradiția noastră, aici situația este relativ normală. Totodată, la puterea executivă cum sunt reprezentați reprezentanții etniilor? Zero, ca de obicei...”

Europa Liberă: Reprezentați ca să facă ce, dl Krîlov? Ca să facă bine acestor grupuri etnice?

Valentin Krîlov: „Integrarea are loc pe nivel orizontal și vertical, dacă noi vorbim despre nivel statal...”

Europa Liberă: Am înțeles, noi intrăm într-o discuție care o să ne ia iar o altă emisiune, dl Krîlov, am înțeles.

Valentin Krîlov: „La nivel statal, noi putem constata situația relativ normală la parlament, dar constatăm lipsa acestei normalități la nivelul puterii executive de nivel republican și dacă vorbim despre...”

Europa Liberă: Dl Krîlov, am înțeles, dar repet, de exemplu, la Ministerul Agriculturii va face mai multă treabă unul care va fi etnic rus, bulgar, găgăuz sau el trebuie să fie expert, academician în materie de agricultură? Asta este discuția.

Valentin Krîlov: „Nu trebuie să fie blocată scara de serviciu pentru alolingvi, actualmente această scară este blocată. Plus la aceasta, dl Vasile, este...”

Europa Liberă: Repet, noi o să intrăm într-o discuție lungă despre tehnocrație și apartenență etnică ș.a.m.d. Din păcate, noi capitolul acesta trebuie să-l închidem aici...

Valentin Krîlov: „Este încă al doilea aspect, care nu este legat de instituțiile statale și aceste două aspecte sunt subliniate în Raportul Misiunii OSCE din 1993.”

Europa Liberă: Noi fiind în 2021...

Valentin Krîlov: „Noi nu suntem în drept să reglementăm folosirea limbilor la nivelul relațiilor interpersonale.”

Europa Liberă: OK! Deci, ne întoarcem la lift, unde trebuie să funcționeze bunul-simț, respectul...

Valentin Krîlov: „Aici noi demonstrăm cultura noastră generală, respectul unul față de altul și, dacă persoana are șapte ani de acasă, va fi și „bună ziua”, „bună dimineața”, „bună seara”, „o zi bună vă doresc”, totul va fi. Și nu este complicat, dacă este bunăvoință și bun-simț.”

Europa Liberă: De acord. Și este în tradiția moldovenilor atunci când se întâlnesc la fântână numaidecât să-și dea binețe, să întrebe... Țineți minte cum țăranii întreabă: „Ce, la apă?”. O banalitate, dar asta era o formă de politețe și în sensul acesta, apropo, Occidentul este cu un cap deasupra la spațiul post-sovietic, pentru că acolo oamenii barem își zâmbesc unii altora, acum nu se vede din cauza măștii, dacă intri în autobuz la Paris nu vezi fețe încruntate, dar intrăm în alt capitol. Eu vă mulțumesc pentru că ați acceptat să discutăm, noi nici pe departe nu am ajuns să decojim ceapa, așa cum spunea Gunter Grass, pentru că, în fond, ca să ajungem la miezul acestei probleme și, într-adevăr, să descoperim punctele nevralgice trebuie să decojim ceapa și să acceptăm să mai și plângem, să ne usture ochii, să avem curajul să ajungem la miezul cepei, pentru că, așa cum bine ați spus Dvs., noi nu suntem dușmani, noi o să conviețuim în continuare și, apropo, noțiunea de populație băștinașă de mult nu mai este valabilă, pentru că oamenii care au venit cândva au avut copii, nepoți, care, născându-se în medii vorbitoare de limbă rusă, deja sunt băștinași bine mersi, sunt născuți aici, mai ales sunt plătitori de impozite, sunt dezvoltatori, investitori ș.a.m.d. și ei nicidecum nu pot fi excluși din noțiunea populație băștinașă. Dar noi vom continua această discuție, pentru că noi avem, apropo, și seria de dezbateri „Antinostalgia...” care, în fond, tot e pe orbita acestor probleme: cramponarea de un trecut care a avut anumite avantaje, dar a avut și foarte multe pete negre. Cramponarea selectivă de acest trecut este periculoasă, pentru că nu te poți mișca în viitor sau te miști cu toate bagajele acestea și cu scheletele în dulap, cum se spune în proverbele multor popoare. Eu vă mulțumesc și vă zic pe curând!

Vezi comentarii (4)

XS
SM
MD
LG