Incapacitatea Republicii Moldova de a face față pandemiei de coronavirus rămâne principala frică a locuitorilor săi. Suntem singura țară în Europa, mult timp lipsită de o perspectivă clară privind vaccinarea, după gloriosul mandat al guvernului Chicu, cel care a gestionat lamentabil criza sanitară.
Abia în ultimele săptămâni se fac eforturi pentru obținerea vaccinurilor destinate mai ales medicilor și persoanelor în vârstă. Pe lângă cele 200 de mii de doze promise de România, știrea mai nouă este că și Uniunea Europeană a aprobat livrarea vaccinurilor anti-Covid către Republica Moldova – aproximativ 300 de mii doze.
Teama de virus este concurată de lupta politică, de manipulările grosiere ale partidului socialiștilor. În lupta sa împotriva președintei Maia Sandu, PSRM subminează temelia identitară a acestui stat. Așa a fost mereu în Moldova: ca să te răfuiești cu inamicul politic, lovești în valorile fundamentale.
„Limba rusă, limbă de comunicare interetnică!”, „Opriți genocidul lingvistic!”– glăsuiau pancartele de la protestele organizate în plină pandemie de PSRM la Bălți și în alte localități. Pentru a-și obloji înfrângerea de la prezidențiale, Dodon și ortacii săi și-au găsit o nouă cauză: să apere fruntariile „lumii ruse”. Au anunțat că vor veni cu un nou proiect de lege în parlament referitoare la limba rusă și planifică alte acțiuni de stradă. Campania lor trebuie definită fără echivoc drept un atac împotriva limbii române, împotriva europenizării, împotriva independenței Republicii Moldova.
Șovinismul rusesc în Moldova, resuscitat de Dodon și PSRM, apare penibil și anacronic pe fundalul protestelor masive pro-democrație din Federația Rusă. Lumea a urmărit siderată brutalitatea cu care trupele de securitate au reprimat manifestațiile pașnice ale cetățenilor care acuză Kremlinul de tiranie și corupție, și cer libertate pentru opozantul Navalnîi. O cruzime polițienească similară atrocităților regimului Lukașenka din Belarus.
Rusia lui Putin, după expresia dură a unor analiști independenți de la Moscova, arată ca o țară ocupată de trupe de represiune și de o justiție aservită: condamnarea marți, 2 februarie, a lui Alexei Navalnîi la 3 ani și jumătate de închisoare cu executare reprezintă disprețul față de cetățeni al regimului Putin care lunecă spre o dictatură feroce. „Înapoi, în Gulag!” – acesta este proiectul lui Dodon și al PSRM pentru Republica Moldova?...
Starea de revoltă și de asediu din Rusia scoate în evidență o dată în plus slugărnicia pro-Kremlin a PSRM-ului și a altor politicieni de la Chișinău. Când sunt întrebați ce cred despre protestele din împărăția lui Putin, acolo unde femeile, tinerii, jurnaliștii etc. sunt loviți cu bâtele în cap de criminalii în uniforme, socialiștii răspund: „sunt problemele interne ale Rusiei”. Această eschivă lașă și rușinoasă nu poate obtura ideea că drepturile omului sunt o chestiune universală, pe care n-ai cum s-o expediezi la „probleme interne”. Lumea liberă va cere respectarea drepturilor omului în Rusia, așa cum a făcut-o și pe timpul URSS.
Un alt fenomen specific acestei „etape istorice” a statului moldovean o reprezintă situația bizară a doi indivizi fugari, acuzați de corupție și de subminare a siguranței naționale: Plahotniuc și Șor.
Misterios cât era „mare și tare” în Moldova, oligarhul Plahotniuc generează legende și după fuga sa din iunie 2019: aventurile din Statele Unite, oploșirea în țara lui Erdogan și obținerea cetățeniei turce, zvonurile despre întâlnirile sale secrete cu politicieni de la Chișinău… Din spatele cortinei, Plahotniuc continuă să tragă sforile pe scena politică din Moldova, afirmă cunoscătorii dedesubturilor politice de la noi, mutând parlamentarii ca pe niște soldăței de plumb dintr-o fracțiune în alta.
Mai vizibilă, dar nu mai puțin influentă politic, este prestația lui Ilan Shor – actor principal în furtul miliardului, potrivit raportului Kroll, refugiat, se pare, în Israel. Pe lângă faptul că are un grup de deputați care îi poartă numele, Shor își face publicitate eficientă la Chișinău chiar și în medii de informare care se pretind democratice și românești.
Shor a apărut de curând într-un lung talk-show la un post TV declarat independent, încercând să se disculpe de infracțiunile care i se incriminează. A făcut-o într-o manieră ofensivă, pătimașă, dându-se binefăcător al celor nevoiași și victimă a persecuțiilor politice. Deși nu e clar cine îl persecută. Justiția în Moldova a rămas aceeași ca și pe timpul lui Plahotniuc, când s-a produs frauda bancară, adică neputincioasă, bănuită de complicitate cu interlopii, chiar dacă în ultimii doi ani au apărut persoane noi în fruntea unor instituții de drept din Moldova.
Sunt prea multe complicități legate de Shor
Spectacolul e stupefiant: un politician fugar, dat în urmărire generală, condamnat în primă instanță la ani grei de pușcărie și cu sentința definitivă amânată la calendele grecești, apare liber la televizor, iar organele de drept nu știu sau nu vor să-l facă să răspundă pentru cele săvârșite. „Sunt prea multe complicități legate de Shor. El va trage după el la zdup două treimi din clasa politică moldovenească. Un asemenea om pur și simplu nu poate ajunge în pușcărie!” – îmi spunea zilele trecute, c-un aer sibilinic, un cunoscut jurist de la Chișinău.
Șantajul tactic al majorității neoficializate din actualul parlament, ales după legile vicioase ale „statului captiv”, oligarhic, constituie o altă tușă neagră în acest „portret politic în mișcare”. S-a ajuns până acolo încât pentru a putea obține demisia actualului parlament compromis, președinta Maia Sandu – respectând decizia Curții Constituționale – e nevoită să desemneze un premier, un profesionist de încredere, pe Natalia Gavriliță, și să-și dorească în același timp ca noul guvern să nu fie votat, pentru că doar așa se poate ajunge la alegeri anticipate și la o majoritate parlamentară pro-reformă.
Shor, Dodon și Plahotniuc nu vor, din considerente electorale, să-și instituționalizeze confluența de interese, pentru că fiecare dintre ei ține să-și ferească imaculata imagine de o asociere prea jenantă. Mai ales că memoria acuzațiilor reciproce este vie: „kuliokul” oferit de Plahotniuc lui Dodon pentru remunerarea socialiștilor, gențile de dolari și euro pe care Shor sugera în conferințe de presă că i le-a dat tot lui Dodon, și prorocirile sumbre ale lui Dodon le adresa „sponsorului” său rebel – închisoarea, „pentru că Ilan e hoț”.
Ei, dar acestea sunt povești din trecut. Shor, Dodon și Plahotniuic deja colaborează spornic, așa cum s-a văzut la pachetul de legi antireformă pe care l-au votat solidar în noaptea zilei de 16 decembrie 2020, iar teama de anticipate, mai ales a socialiștilor, aflați pe o pantă descendentă, îi face să-și unească și mai mult eforturile pentru a bloca primenirile promise de președinta Maia Sandu. Se profilează o adevărată coaliție a corupților împotriva poporului.
Politica de tarabă, afacerile oneroase, serviciile reciproce pe care și le fac penalii autointitulați „oameni politici” au condus la sărăcia și subdezvoltarea în care se bălăcește acest stat. Republica Moldova se află pe locul 120 în Indicele Corupției elaborat de Transparency International pentru 2019. Ucraina e pe poziția 126. Avem destule „resurse” pentru a luneca și mai jos, ajungând, de pildă, alături de Rusia, Paraguay, Uganda și alte țări care își împart locul 137 în acest clasament infamant.
Ceva fundamental trebuie să se schimbe în Moldova, „alianța corupților”, așa cum o percepe opinia publică, nu poate învinge așteptările populare.
